Vă mai amintiţi galantarele acelea aproape goale, din care doar merluciul congelat sau creveţii vietnamezi rânjeau parcă-n batjocură?! Vă mai amintiţi cum stăteam cu noaptea-n cap la cozi interminabile pentru… de multe ori nici nu ştiam pentru ce!? Dar cum ni se numărau dumicaţii, cum ni se porţiona fiecare îmbucătură: câteva grame de parizer, câteva felii de pâine, o urmă vagă de unt, o cană de lapte, una de făină sau orez?
Ei, sigur că da, n-a murit nimeni de foame pe vremea aceea! Dar numai noi, generaţiile care am crescut aşa, ştim câte pofte am fost nevoiţi să ne înfrângem sau cât ne-am căznit să ne prefacem că ni le împlinim cu surogate! Cititi mai departe AICI.
Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte 
Cati, greu, tare greu cu:”Pentru noi, consumatorii, care, sincer, cred că avem nevoie de „educaţie alimentară”.
Cati, dacă mergi pe stradă te asaltează mirosurile de peste tot. Ți se face rău de foame, așa că iei ceva. Mirosul e puternic, se folosesc aditivi care stimulează pofta de mâncare și unui muribund…Doamne ferește! Apoi, la cotitură, vin produsele pentru slăbit, la mare concurență. După care, întrabă-ți inima, dacă mai ești și fumăatoare, cum vei rezista…
Iar:”Pentru ei, agenţii economici, care trebuie să înţeleagă un lucru esenţial: o afacere durabilă se construieşte în timp.”
Așa este, dar pe ei nu-i interesează decât câștigul imediat, facil, fără muncă și dacă e posibil, fără respectarea normelor (de niciun fel).
Au îmbulinat-o? Nu știu, Cati….cine. Să ne ferim noi, să ne protejăm noi, să ne-ajute Dumnezeu pe noi, care respectăm ce e de respectat. Uite-așa! 🙂
Mirela, eu trebuie sa recunosc: uneori gresesc. Nu are rost sa ma laud, vai ce corect ne hranim. Da, consumam multe fructe si legume, dar nu-mi garanteaza nimeni ca sunt sanatoase, cumpar si eu ce gasesc la piata, la aprozar sau la supermarket. Consumam lactate, nu de la tarani, mi-e imposibil sa imi adaptez programul cu al lor si apoi, de cand Braila a fost focar de leucoza, mi-am cam pierdut si increderea. Carne cu moderatie, dar consumam, ca si salamuri. Eu incerc sa nu fac rabat de la calitate, mai bine mai putin, dar, iarasi, m-am satuirat sa pierd ore intregi prin magazine citind si comparand etichete. Deja aprovizionarea este pentru mine un stres. De aceea sustin ideea „imbulinarii”, mi-as mai recupera din timp.
Adevărul este că toți ar trebui să o susținem. Nu cred că cineva ar fi împotrivă, și mă refer la consumatori, evident. Ar fi un nonsens. Nu știu în ce măsură suntem auziți (sau întrebați) despre susținerea..îmbulinării! Am câștiga sănătate și timp.
O zi frumoasă, Cati!
MIRELA!!!!!!!!!!!!!!!!
„ Au imbulinat-o DOBITOCII !!!!!!
Sărut mâna.
Aliosa.
dain fericire sunt prea tanar si nu am avut parte de asa ceva, sau poate am avut (la revolutie faceam 4 ani), dar nu am cum sa-mi amintesc, oricum mi-au zis parintii despre perioada aceea. Greu, norocul nostru a fost ca am stat la tara
Ti-am mai spus o data parca: tu chiar esti norocos. Si imi place cum gandesti. Sa nu te schimbi! Promiti?
🙂 de felul meu sunt un optimist si-mi place sa intampin necazul cu zambetul pe buze. Daca imi sta in puteri promit ca nu o sa ma schimb 🙂
Imi amintesc atat de bine rafturile despre care vorbesti, insa as mai adauga pe ele si romul „Havana”, in sticle imbracate in impletitura de pai….
Cat despre subiectul articolului tau, cred ca selectia naturala ne duce catre individul care consuma plastic in nod absolut natural.
Si asta fara sa-i mai cauzeze la „maţul gros”.
Extraordinar. Sunt inca sub imperiul celor citite la linkul recomandat de tine. Dumnezeule! Exact selectia naturala va invinge.
Ma bucur sa aflu ca apreciezi acel link.
Poate ca daca ar fi mai cunoscut, circuitul plasticului in natura ar fi mult mai lent.
ohooo şi încă cum îmi aduc aminte. copilăriala coadă. la coadă la orice, oricând.profesioniştii cozilor. apoi avalanşa. cumpărăturile de hyper şi super market. fast food, super fast food, mâncatul pe stradă, pe bancă, în autobuz. coşurile imense, cardurile de credit care se dădeau cu o nonşalanţă care afară i-ar fi speriat pe bancheri.
avem nevoie de bulinele acelea, dar mai avem nevoie de ceva. câtă vreme se promovează cosumul de dragul consumului şi proasta calitate, mă tem că nici bulinele nu ne vor ajuta prea mult.
Eu sper sa ajute. Macar pentru chestiile simple, indispensabile, pe care le cumparam periodic: paine, iaurturi, lapte, branzeturi, salam, carne – eu as fi tare curioasa- , ouale. Mie una mi-ar fi de folos.
In ideea ca nu ma situez la extreme, nici „Bio” nici „iresponsabila”. Zic eu, am un comportament normal pentru perioada pe care o strabatem.
Sigur că este un pas, Cati!
Eu gândesc pozitiv, de ce să nu cred că se pot face și lucruri bune? chestia este când vor deveni certitudini.
Cum să te hrănești se învață în familie.
Toate femeile din neamul meu au gătit!
Indiferent cât de ocupată am fost, , indiferent de ora târzie la care m-am culcat, am gătit două feluri de mâncare.Fără prăjeli!
Am făcut și prăjituri, dar , de acasă , am plecat cu mare plăcere pentru fructe!
Așa mi-am crescut copiii! La fel i-am îndemnat și pe elevii mei.
Mă sperie goana multora după tot ce se poate mânca, nu-i înțeleg!
Si eu gatesc Gina, des. Dar asta nu inseamna ca nu calcam si pe de laturi. Fac tot posibilul sa ii asigur copilului o alimentatie corecta ( si pe langa el evident si noi ne-am mai educat 🙂 ), dar nici nu-l pot opri definitv de la „micile placeri”. Cum nici pe mine nu ma pot opri intotdeauna. Asta e viata, tentatia e mare…
Oricum, ai dreptate, si la scoala a invatat multe lucruri si, in general, le respecta. Iar noi, ca parinti, trebuie sa fim un bun exemplu.
suntem condamnati. nu exista sanse de supravietuire cu buline sau fara… si partea „frumoasa” este ca nu ne-a condamnat nimeni, noi insine am facut-o.
Stii, la celalalt material pe tema asta, pe saitul ziarului am avut un comentariu super tare, ceva de genul: „Vrem sa stim daca bulinele astea se dau la liber sau pe reteta, si daca-s pe reteta, compensata cat!?” 🙂
[…] Negura, Cati Lupascu, Gabriela Elena, Carla, Teodora, Snake, Otilia, Gabriela Savitski, AndiBob, Raveda, […]
@ CATI,
Tu ce vrei să spui, si chiar să faci ?
„ Dar asta nu inseamnă că nu călcăm si pe de lături ” !
M-ai dat gata si n-am cuvinte ! Doar GINA mă mai poate contrazice !
Sărut mâna scumpe DOAMNE !
Mama ei de limba romana! Acum, daca am recunoscut, nu-mi mai retrag cuvintele. Asta e! Gura pacatosului (ca tot suntem in post) adevar graieste!
Am zis, am zis 🙂 🙂 🙂
„ Gura păcătosului de mine, ADEVĂR grăieste ” !
Dar tu stimată CATI,ai uitat că LIMBA ROMÂNEASCĂ , multe dedesubturi ascunde ?
Noapte bună si vise plăcute !
Cu respect, acelasi pontonier, ALIOSA.
Si eu oare ce să mai spun ?
Decât, SĂRUT mâna CATI !
Aliosa.
Imi amintesc de acele vremuri cand cozile erau civilizate si foarte rar se auzeau certuri.
Imi amintesc cum stateam la lapte sau la 100 de grame de parizer pentru copiii nostri nascuti inainte de `89.
Era greu, insa oamenii zambeau atunci.
Da, era un altfel de simt al umorului, bancurile Bula, eheiii, ce le duc dorul. Astea moderne, cu politicieni, parca n-au farmec.
Dragostea fratilor , asta te inobileaza iti da aripi , voi cu gandul la haleala , pai se poate?
Pai cand iubesti , nu iti arde de mancare , te mentii si in forma (chiar si de cozonac).
Eu nu tin post ca sunt pacatos , ce sa fac?
cat despre ideea cu bulinuta , e ca bomboana pa coliva , va jur !
Pai ia sa judecam logic , daca am bani si nu sunt dobitoc am nevoie de bulinuta ca sa stiu ce cumpar? NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU!
Si daca nu am bani , imi mai tre bulinuta?Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!
Asa de imagine merge , pa principiul , nu avem femei da va place organizarea? Si de ar fi sa se gaseasca lapte de cuc , romanul tot se plange, da mai lasati fratilor problemele si concentrativa pe Dragoste! va pup prieteneste de departe Johnathan!
Esti imposibil, frate! Gandul numai la femei iti este, numai despre ele vorbesti, dar la o adica tot singur innoptezi. La tine cautarea cred ca este tot farmecul. Si apoi, dragostea trece prin stomac!
Legat de buline, cand o sa traiesc si eu la Londra, promit ca o sa gandesc la fel ca tine. Pana atunci, acorda-mi circumstante atenuante! 🙂
Pai vrei sa imi fie gandul la barbati ? (doamne fereste si apara), mai, mai , eu vorbeam de un sentiment Profund uman , DRAGOSTEA.
Pai noaptea imi place sa ma odihnesc daca nu lucrez , asa ca am si eu tabieturile mele , vreau sa dorm singur!hihihihihihi
E primavara , e vremea sa cauti sa”amusinezi” sa simti ca inca esti puternic sa schimbi , nu zic bine?
Ce sa fac eu daca sunt un adult vulnerabil ???
Ma indragostesc usor si imi place , cat despre mancare da ai dreptate da numa pe jumatate!hihihihihi
Eu propun ca femeile sa poarte tricouri cu bulinuta ca sa stim si noi barbatii cand sa ne apropiem daca sunt in mood ?
daca e situatia albastra sau roz? nu zic bine? asa se face si economie de timp , hihihihihi.
Cu stima Johnathan!
Cati,
Tema de sâmbătă-dumnică e aleasă de Gabi my heart to yout heart: Parfumul prințeselor dragi ție (mie). Alege una, doua sau mai multe! Parfum, flori, arome de păduri, marea, câmpul, fructele, condimentele, etc.
Ce zici? Să ne imaginam un parfum potrivit pentru prințesele din basmele care ne-au încântat copilăria… Belle (frumoasa și bestia), Aurora (frumoasa adormită), Piele de măgar, Albă ca Zăpada, Cenușăreasa, Anastasia, Prințesele de Monaco, Lady Diana, Prințesea Victoria a Suediei, etc. Sau despre oricine se simte prințesă pentru o zi, pentru un an sau o viață! O adevărată prințesă devine prințesă, nu se naște așa. Alege, pentru prințesa din tine sau de lângă tine, un parfum , o floare, o aromă care să o caracterizeze!
Te pup! 🙂
E o tema tentanta. Sper din tot sufletul sa pot sa scriu. Ultima saptamana n-am facut-o, dar sper ca ti-ai dat seama ca am avut motive foarte foarte foarte bine intemeiate. Am inceput si va mai dura pana pe la mijlocul lui mai o perioada foarte grea in care week-endurile sunt si vor fi foarte aglomerate. Sper doar ca tot efortul acesta sa nu fie in zadar. Mai vorbim oricum.
Zi frumoasa!
Aceeaşi câtime, cu iz de nobilime!
Madi si Onu.
[…] Negura, Cati Lupascu, Gabriela Elena, Carla, Teodora, Snake, Otilia, Gabriela Savitski, AndiBob, Raveda, […]