Adusi de barza – amintiri dinainte de ’89

Aseara am primit acest articol pe mail. Chiar nu stiu cine
este autorul, insa cele scrise m-au impresionat prea mult ca sa le pastrez doar pentru mine.

ADUSI DE BARZA.
N-am trait mai bine sau mai rau decat copiii de azi. Am trait. Pe noi
ne-a adus barza si ne-a asezat, ca pe niste coconi, in vatra
cuminteniei si a asteptarii. Am crescut infasati ca sarmalutele,
printre gamelele de tabla si olitele de care eram legati la cresa.
Eram frumosi, aveam pampoane rosii prinse-n crestete, sub barbie, de
carucioare. Am supravietuit deochiului si timpului blestemat in care
ne-a fost dat sa ne nastem. Visele noastre, pazite de ochiul pestelui
de sticla de pe televizor, erau bantuite de miros de portocala si de
baloane de guma „Tipi-Tip”. Citeam pe ascuns „Elevul Dima dintr-a
saptea” si „Boccaccio”, iar la vedere „Ciresarii” si Jules Verne. Noi
nu ne trimiteam SMS-uri, ne fluieram sa iesim afara. „Mama lu’
Cutaaaare… Il lasati pe Cutare afara?”
Baietii isi scriau cu pixul pe tricouri numele fotbalistului preferat.
Jucau fotbal pe terenuri decupate din cartoane, iar fiecare nasture
avea un nume. Cei care „driblau” erau la fel de pretiosi ca si o minge
„Artex”. Jucam „Tara, tara, vrem ostasi” si „Flori, fete sau baieti”,
de-a „v-ati-a” si „arimjimjim, aramjamjam”… Saream elasticul si
sotronul desenat cu un ciob de caramida pe asfaltul din fata blocului.
RATIA DE FERICIRE.
Singurii nostri roboti erau cei construiti din pachete de tigari
lipite. Aveam papusi fara sex, ca ingerii, si bara de batut covoare de
langa bloc, unde fetele faceau „exercitii la paralele”, imitand-o pe
Nadia. Pocneam cu bolovanul capsele adunate in staniolul de la
ciocolata chinezeasca si suflam cornete de hartie prin tevi. Nu aveam
Playstation, Nintendo, X box, jocuri video, 99 de canale de
televiziune prin cablu, dolby surround, celulare personale,
calculatoare, chat pe internet. Dar aveam prieteni… Verile noastre
aveau miros de brifcor si gust de susan. Ne smulgeam matricolele
cusute de pe bratul uniformei si alergam bezmetici, ca fluturii in
sticla. Ne balaceam cu picioarele intr-o apa nesfarsita, de pe
pontonul nici unei sperante.
Luam „Pepsi” pe sub mana de la cantina partidului si mergeam in
fiecare vara in cate o tabara de pionieri. Stateam la cozi,
„inaintasii” care tin randul, stateam in frig, stateam pe intuneric si
aveam cartele. Dar nu stiu cum de s-a intamplat, am reusit, asa copii
cum eram, sa ne luam ratia de fericire. Cate-o portie mica de fiecare,
sa ajunga la toata lumea…
DESENE
Noi n-am avut DVD player, ne uitam la diafilme proiectate pe perete.
Acelasi ecran fara plasma, unde, in serile in care se oprea curentul,
umbrele mainilor inchipuiau animale la lumina lampii cu gaz. Jucam
„fazanul” si construiam masini si palate din placutele metalice de la
„Mecano”. Doar cinci minute pe zi, inainte de telejurnal, ne uitam la
„Mihaela si Azorel”, alb-negru, si stiam doar ca Donald arata ca
ratoiul-jucarie din cauciuc, cu bluza de marinar. Am supravietuit
serialului „Dallas” si-am inventat un joc in care numaram in engleza:
„Uan, ciu, sfri/Pamela vrea copii/ Si Bobby nu o lasa/ca este prea
frumoasa”. Aveam clasoare cu timbre si colectie de surprize cu
fotbalisti de la „Turbo”.
Ne jucam de-a printesele (un fel de „real life role play game”), beam
apa minerala „Aurora” (un fel de MD de-acum) si mancam inghetata
„Polar” (fara inlocuitori). Ne coloram guma de mestecat cu varfuri de
creioane, ca sa creada lumea ca-i straina, si ne umpleam pauzele de
scoala cu biscuiti „Voinicel”… Aveam sugativa si pic cu care ne
stergeam singuri greselile. Nu luam niciodata „foarte bine” la scoala,
dar eram incoronati la fiecare serbare cu coronite uriase din garofite
roz.
MAJORATE.
N-aveam sali de cinema cu sunet dolby, dar faceam cozi la filme ca sa
vedem „Liceeni” sau „Declaratie de dragoste”. Ascultam muzica la
maguri si casuri aduse de la rusi si inregistram melodii straine de la
„Vocea Americii”. Noi, unbelievable, n-am avut manele… Si nu ne
faceam dedicatii muzicale in direct, primeam/trimiteam bilete in care
ni se cerea/ceream prietenia. Noi n-aveam bloguri pe net, completam
oracole pline de poze decupate din almanahul „Cinema” si scriam in loc
de mail-uri lungi scrisori de dragoste. Adidasii „originali” aveau
trei dungi laterale, iar scurtele evadari, miros de tigara de la
polonezi si de nechezol. Singura casa de moda renumita era solarul de
la mare, unde veneau bisnitarii. Noi nu ne-am dat niciodata beep-uri,
aveam la colt de strada telefoane cu fise, cu receptoare prinse-n
furca. Ne faceam majoratele si mixam Depeche Mode si CC Catch cu
bluzurile de la Modern Talking. Eram imberbi si trimbulinzi, fara sa
stim prea bine ce inseamna asta. Eram misto si faini, niciodata cool.
RITUAL.
Parintii nostri lucrau in schimburi, unul venea, altul pleca. Pranzul
de duminica era o sarbatoare sfanta, pentru ca atunci ne strangeam cu
totii in jurul mesei. N-aveam baby-sitter, n-aveam after-school-uri si
nici internet-cafe-uri. In fiecare dimineata, inainte de a pleca la
scoala, inghiteam stoici dumicatii de paine integrala unsa cu unt
sarat, din care tasneau broboane de apa.
Ne puneam ghiozdanele de carton in spate, bentita elastica pe cap si
apoi, ultimul ritual inainte de a iesi pe usa, cheia agatata de gat.
Pentru cateva secunde, metalul rece ne anchiloza miscarile. Noi n-am
trait mai bine sau mai rau. Am trait.
DULCE
„Marmelada. Scovergi si checuri fara oua. Glucoza cu textura de sapun
si pufarine. Lipiciul «Pelikan», dulce la gust, in cutii de plastic cu
lopetica. Pasta de dinti «Optima» cu aroma de banane. Buchetele de
ghiocei”
SI AMAR
„La depanusat porumb (gramezi sub care se ascundeau soricei orbi, abia fatati), scos sfecla de zahar (exclus datul cu spitul), cules de struguri (maini negre si lipicioase). Pranz cu sandvisuri din parizer prajit, branza si mere”.
ANONIM

Un răspuns la Adusi de barza – amintiri dinainte de ’89

  1. Just Me spune:

    Si totusi….am ajuns unde-am ajuns….fost`au lele si s-au dus.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: