Simplu, Ioana. Sau puterea de a spune: „Pana aici!”

Ma uitam seara trecuta la televizor si, din intimplare, am dat peste o
emisiune despre femeile abuzate. Brusc mi-am amintit de Ioana.
Pe Ioana o stiu de cand ma stiu pe mine. Am crescut practic
impreuna. Drumurile noastre s-au despatit insa in momentul in care
am a terminat facultatea, ea s-a casatorit si a plecat din oras. Ne
sunam totusi destul de des, povesteam despre soti, despre copii,
despre joburi, despre x si y fosti prieteni, vecini, cunoscuti. Imi
spunea ca are o familie extraordinara, cu un sot iubitor, doi copii
minunati. Totul parea OK pana intr-o zi cand Ioana nu mi-a mai
raspuns la telefon. Nici la mail, nici pe mes nu a mai intrat. O fi
plecata in vacanta mi-am zis.
Intr-o noapte insa, cred ca era aproape ora 1.00, m-a trezit brusc un
tirit de telefon. Era Ioana. Abia putea sa vorbeasca. Sorin o inselase,
ea aflase, iesise scandal, copiii erau speriati iar ea distrusa. Am
vorbit citeva ceasuri, am reusit sa o calmez. Am rugat-o sa fie
inteleapta si sa ia cea mai buna decizie pentru ea si copii. Peste
citeva zile m-a sunat din nou. Problema se rezolvase. Doi ani
lucrurile au mers ok, apoi Sorian a facut-o iar. Pe acelasi tipar,
lucrurile s-au rezolvat in citeva saptamini. Pe masura ce trecea timpul
insa Ioana se schimba. Intr-un weekend m-am trezit cu ea la usa. O
priveam, aparent parea in regula, dar cu cit incerca sa para mai
naturala cu atit ma ingrijora mai mult.
Ioana nu mai era ea. La fel de frumoasa, la fel de eleganta, dar fara
pic de lumina in ochi. Juca un rol. Iar cand am insistat sa dea jos
masca si sa-mi spuna adevarul , a recunoscut: ca sa pastreze
aparentele unei casnicii fericite, Ioana fusese obligata sa accepte
anumite compromisuri. Avea voie sa iasa doar cand si unde Sorin ii
dadea voie, desi muncea ca o nebuna primea bani doar cand si cat
dorea Sorin, iar in intimitate, Ioana era injosita, era chinuita.
In nemernicia lui, Sorin regiza lucrurile in asa fel incit copiii sa fie de
partea lui, pentru ca avea grija ca dupa fiecare cearta ea sa fie cea
care tipa, izbucnea in lacrimi, devenea isterica.  Acum pur si simplu
fugise. Avea nevoie de citeva zile in care sa se detaseze de tot
calvarul din viata ei ca sa poata gindi la rece. Dupa trei zile a luat
decizia: trebuie sa puna punct. S-a intors la el si, pentru prima data
dupa foarte multi ani, a avut curajul sa ii spuna in fata ce gandeste cu
adevarat, ce urmeaza sa faca. L-a lasat sa decida ce anume poate
lua cu ea. Cateva lucruri personale si atat. Nici macar la copii nu a
avut dreptul, nici ei nu au vrut sa o urmeze. A introdus actiune de
divort, si-a dat demisia din firma, si a venit acasa. O casa modesta,
incomparabila cu luxul in care traise ca femeie maritata. Doua luni nu
si-a gasit de lucru, dar in tot acest timp a invata sa traiasca din nou
singura. A invata in primul rind sa traiasca fara el, fara sa-l iubeasca,
pentru ca in ciuda a tot ce ii facuse, Ioana il iubea inca la nebunie. Nu
i-a fost usor. De multe ori a fost tentata sa renunte, sa isi calce
mandria in picioare si sa se intoarca. La el si la copii. Cand era
complet la pamant, insa, s-a intimplat si minunea. Sorin a venit Braila
si i-a adus copiii. Au finalizat divortul, au stabilit niste termeni clari in
privinta copiilor si apoi el a plecat. Vorbesc rar la telefon. Lui ii este
bine. Si, culmea, si ei ii este bine.
De ce am decis sa povestesc toate acestea? Pentru ca in ochii
aceelor femei de la televizor am regasit acea privire infrinta, haituita,
acea amara deznadejde din ochii Ioanei. Si, daca Ioana a reusit, ma
gandesc eu, si o alta femeie care traieste un asemenea calvar poate
reusi sa gaseasca solutii.
Stiu ca este foarte greu, dar totodata cred ca nimic nu e mai
important in viata decat sa iti pastrezi demnitatea. Or sa te lasi batuta,
inselata, obligata la practici sexuale pe care le detesti, injosita in fata
copiilor si societatii, calcata in picioare la propriu si la figurat, nu
inseamna sa traiesti, cu atat mai putin sa traiesti cu demnitate.

3 răspunsuri la Simplu, Ioana. Sau puterea de a spune: „Pana aici!”

  1. Just Me spune:

    Interesanta povestea Ioanei si spre fericirea ei deznodamantul este departe de a trata o tragedie insa cand oare a ajuns sa fie fericita?
    Cand a constientizat ca lumea nu a inceput si nici nu se va sfarsi cu Sorin.
    Facand aceasta introducere si legandu-ma de toate Ioanele pe care le vedem zi de zi la televizor si constientizand ca multe sunt Ioanele regimului comunist, realizez ca toti suntem Sorini si Ioane, ca toti facem compromisuri si ca fiecaruia ii este teama sa puna punctul pe „i”.
    Cu riscul de a repeta o fraza dintr-un alt comentariu…..exista sau nu….intotdeauna gasim o motivatie….fie dragoste, fie copil…si daca pe vremea „raposatului” motivatiile erau plauzibile si regimul era potrivinic….acum…in aste vremuri…nu pot decat sa spun: IOANA….TREZESTE-TE!

  2. Cati Lupaşcu spune:

    Hello, Just me! Multumesc pentru mesaje. Ai avut ceva de munca sa citesti aproape toate posturile mele! Glumeam. Revenind la Ioana, da, la ea se poate vorbi de un final fericit, daca privesti dintr-un unghi de vedere, cel al depasirii momentului. Pentru ca, sa fie clar, in Romania zilelor noastre, pentru o femeie singura cu doi copii nu e o fericire. Oricum, vad ca aproape gandim la fel: indiferent cat e greu e dupa o asa ruptura, oricum e mai bine decat un calvar in doi. Mersi si te mai astept, imi place cum pui problema.

  3. Just Me spune:

    Tind sa cred ca vom dezbate ceva vreme acest subiect pentru ca in natura mea sunt un pisalog. O vorba ne invata faptul ca „rau e cu rau dar mai rau e fara rau”.
    Experienta m-a invatat ca undeva exista un sambure de adevar insa doar pana la un moment dat si anume pana la momentul „uitarii”.
    Mentionezi ca este greu ca femeie sa cresti singura copiii, fie unul, fie doi, greul este.
    Ioana a avut de ales si a preferat a-i fi greu insa a avea liniste.
    Oare greu nu este si pentru acele mame care raman vaduve de tinere cu copii langa ele?
    Mi-am permis aceasta extrapolare pentru a evidentia faptul ca nimic nu este usor, insa viata este una singura si fie grea, fie usoara, compromisurile trebuiesc limitate in asemenea maniera incat aceasta viata sa fie completa si linistita.
    Am aproape de mine, in viata mea cel putin 2 Ioane, fiecare din ele actionand in mod diferit fata de cei 2 Sorin. Una din ele si-a gasit linistea intr-un final iar alta a reusit sa scape de-un Sorin si sa dea peste alt Sorin iar soarta i-a fost potrivnica.
    Si inchei retoric cu o tenta de misoginism….oare cine e de vina?
    Ioana sau Sorin?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: