Nu stiu altii cum sunt cand afara ploua, dar pe mine ma deprima
vremea asta. N-am chef de nimic, as zace sub o patura, cu o ceasca
de ceai fierbinte in mana, fara sa gandesc, fara sa privesc, fara sa
spun nimic. Ma deprima cumplit ploaia asta de toamna, ma chinuie
zgomotul acesta al picaturilor mari care lovesc neincetat fereastra.
As citi, dar nici macar de asta nu am pofta, sunt convinsa nu m-as
putea concentra asupra subiectului. De undeva din fundal se aude
televizorul. Ma deprima si asta. Ca niste mori stricate, tot soiul de
invitati isi dau cu parerea. Ma loveste insistent in urechi: Basescu,
Croitoru, Johannis. Glasul spart al lui Geoana care tipa; PDL-ul, al lui
Antonescu care spune autoritar: PNL-ul, ba chiar acum a iesit si
Nastase care o face pe marele analist politic. Bahhhhhhhh!!!
Haos, tara, bani, FMI, pensii, buget, ma doare capul! Nu-i mai suport.
Vreau liniste! Ma intorc maine dimineata la scris, dupa ce imi scot din
minte toate declaratiile acestea nesincere si toate figurile astea care
se inghesuie pe sticla doar pentru a ne demonstra ca le pasa. Eu
stiu ca nu-i asa. Iar afara ploua, ploua, ploua…
„A venit, a venit toamna” si nu peste mult timp vom „te uita cum ninge Decembre” dar cum si vremea s-a dat peste cap imi este ca in Decembrie vom fredona „dup` atata frig si ceata, iar se-arata soarele” insa acestea sunt trecute si am putea sa le raportam la vremurile actuale „e toamna in sufletul(Guvernul) meu” urmat de „te uita cum voteaza in Decembre”, iar la partea cu frigul si ceata….sigur va ramane ceata vre-o 2 ani peste Romania.
Ne facem mea culpa, ne urmam soarta si ramanem la ceaiul cald sub plapuma.
Hai ca, iata, ploaia a stat…Aud ca ne paste o iarna tare grea – atunci ce-o sa mai zici?