Eu nu mai ştiu

Noiembrie 26, 2009

Eu nu mai ştiu să răspund la întrebări despre mine. Nu mai ştiu să vorbesc despre mine. Uneori nici nu mă recunosc. Alteori mă surprind comportându-mă complet anapoda, în ciuda a tot ceea ce am fost educată să fac. Nu mai ştiu să fiu bună şi blândă, indulgentă şi sensibilă. Nu mai ştiu să fiu iertătoare, generoasă, tolerantă. Nu mai ştiu să privesc pur şi simplu, să cred, să simt, să intuiesc partea bună din ceva sau cineva. Mă comport altfel. Şi nu e vorba de demnitate, pe asta nu am uitat-o. Nu e vorba de responsabilitate, nici pe asta nu am uitat-o. Pur şi simplu sunt altfel decât eram în urmă cu 10, 15, 20 de ani.  Citeste mai departe

Anunțuri

Sunt prea batrin, dar, inca, sunt!

Noiembrie 20, 2009

 

Sunt, taica, atit de batrin, incit aproape nu imi mai stiu numele. Sunt, taica, atit de multi ca mine, incit nici nu mai conteaza cum ma numesc. Sint, taica, atit de trist, incit, nu mai am lacrimi cu care sa-mi inec amarul. Dar, inca, sunt. Citește restul acestei intrări »


De vorba cu fiul meu

Noiembrie 19, 2009

– Eu nu vreau ochelari. Nu vreau sa am fata de tocilar.
– Bine, dar eu daca port ochelari am fata de tocilarita? Nu esti multumit de cum arat?
– Ba da, esti frumoasa, dar tu esti mama. Nu esti obligata sa mergi la scoala.
– Ochelarii pot fi si un semn de distinctie, de inteligenta, de copil studios.
– Da, sigur, asa ziceti voi, adultii. Copiii nu cred asta. Ai ochelari, esti tocilar. Punct. Iar eu sunt nemultumit ca trebuie sa invat atata, sa imi stric ochii si sa port ochelari.
– Stai putin, lucrurile nu stau chiar asa. Tu, daca ai probleme, ar putea fi cauzate si de statul prea mult la televizor, la calculator, nu e vorba de invatat, crede-ma. Tu ai toate conditiile sa iti faci lectiile!
– Da, sigur, ca tu nu ai avut si tot ai ochelari!
– Eu nu prea am avut. Uite, ochii mei au suferit pentru ca am invatat si am citit foarte mult la lumina de lumanare.
– Cuummm? Mama ta nu-ti dadea voie sa inveti si sa citesti acasa? Trebuia sa mergi la biserica sa faci lucrurile astea?
– Stai putin, nu te inteleg, ce treaba are biserica in discutia noastra?
– Pai unde puteai sa gasesti tu lumina de la lumanari, daca nu la biserica!

Citește restul acestei intrări »


Calai ai propriilor nostri copii

Noiembrie 17, 2009

Un bebelus de numai 3 zile a fost „prajit” zilele trecute intr-un incubator, intr-o maternitate din Bucuresti. Asistenta medicala, care trebuia sa-l supravegheze, s-a luat cu alte treburi si pur si simplu l-a uitat. Acum bebelusul este supus unor interventii complicate, medicii chirurgi explicand ca arsurile au fost atat de puternice incat, pe alocuri, pielea era de-a dreptul carbonizata.
Un alt copil, în vârsta de sase ani a murit înecat în Bazinul Olimpic din Cluj, în timpul cursurilor de înot.  Ancheta ulterioara a aratat ca instructorul era baut, si la ora cursului nici macar nu era echipat, privea copiii de pe marginea bazinului, imbracat in haine de oras.
In urma cu o seara, un alt bebelus, de 1 an, a murit carbonizat in propria casa, cuprinsa de flacari din cauza unui scurt circuit electric. Parintii, spun vecinii, erau plecati prin vecini, la un gratar.
Iar exemplele pot continua la nesfarsit, asemenea cazuri fiind destul de des intilnite in Romania.  Destine distruse, vieti pierdute, copii sanatosi transformati in handicapati.
Cum de am ajuns atat de iresponsabili? Cum de am ajuns sa devenim calai ai unor copii nevinovati? Cum de am ajuns noi, adultii, calaii propriilor nostri copii? Cine si cum sa ne opreasca? Pentru ca aici, sa imi fie cu iertare, nu e vorba nici de saracie, nici de lipsa de perspectiva, nici de criza, nici de politica, nici de campanie electorala. E vorba de noi.
E vorba de nepasare, indolenta, lipsa de responsabilitate, nesimtire crasa. Hei, aude cineva?

Cineva sa ne opreasca!


„Noi în anul 2000, când nu vom mai fi copii”

Noiembrie 13, 2009

Dca aveti putin ragaz, va recomand din ziarul „Obiectiv” de astazi, editorialul colegului meu Florentin Coman, „De la generaţie de sacrificiu la masă de manevră electorală”. Este o analiza extraordinara despre cum poti sa faci „tichie de mărgăritar din balega unui sistem disfuncţional”. 

Citeste mai departe.  


Rebranding Brăila, între interes şi interese

Noiembrie 12, 2009

O propunere care a stârnit mult entuziasm şi a generat polemici, un subiect care a readus în actualitate oameni şi locuri, idei şi concepte peste care se aşezase praful. Un eveniment mult aşteptat, cu o organizare deosebită, o locaţie bine aleasă. Asta a fost, pe scurt, Rebranding Brăila. După două zile de discuţii aprinse şi dezbateri, s-a tras însă cortina şi peste cea de a doua ediţie. Cu ce am rămas? Cu nişte poveşti frumoase, cu nişte promisiuni şi cu foarte puţine speranţe. Pentru că, în ciuda a tot ce am înşiruit, am rezerve mari în a aştepta şi rezultate concrete. Şi am să vă explic de ce.

Citeste mai departe


Rebranding Brăila, o strategie ce prinde contur

Noiembrie 10, 2009

Ei, bine, a trecut si cea de a doua editie a mult asteptatului eveniment, Rebranding Braila. Mi-am propus ca astazi sa va prezint rezultatele tehnice – ca sa le spun asa – ale dezbaterilor, adica un fel de concluzii asa cum le-a vazut colegul meu, Dragos Tudose, in calitate de ziarist participant (asa a scris pe ecuson). Iar ca sa fac o gluma, chiar si pe ecusonul lui Aurel Simionescu a scris primar – participant. Ce concluzii am tras eu, va promit ca vi le voi impartasi in zilele urmatoare. Cireste mai departe