Rebranding Braila

În acest weekend, Muzeul de Istorie Braila gazduieste cea de a doua editie a evenimentului „Rebranding Braila” , organizat de Asociatia Europeana „Dunarea” în parteneriat cu autoritatile locale si federatia braileana a Uniunii Generale a Industriasilor din România (UGIR). Editia din acest an îsi propune sa aduca în dezbatere doua teme de interes major pentru comunitatea locala: realizarea Planului Urbanistic General (PUG) al orasului si managementul proiectului de brand. În cadrul primei teme se doreste constientizarea importantei PUG în dezvoltarea urbana si economico-sociala a orasului dar se lanseaza si o provocare: concurs international de urbanism si arhitectura „Braila cu fata la Dunare”. Cea de a doua zi a evenimentului este dedicata dezbaterii subiectului managementul proiectului de brand. În fapt, se urmareste, dupa cum sustin organizatorii, initierea unui grup de parteneriat local în care sa fie implicati reprezentanti ai sectoarelor majore ale comunitatii locale (mediul de afaceri, finante, autoritati locale, învatamânt, voluntariat), care sa demareze procesul de rebranding al orasului, prin desfasurarea de actiuni concrete, continue si mai ales corelate.
Eu voi fi prezenta la acest eveniment in calitate de moderator, alaturi de profesorul Viorel Mortu. Insa, pana sa aflu parerea si pozitia autoritatilor si a specialistilor in legatura cu acest subiect, vreau sa lansez catre voi o provocare. Mai precis, va provoc sa enumerati trei elemente care din punctul vostru de vedere ar reprezenta cele mai puternice branduri pentru Braila.

15 răspunsuri la Rebranding Braila

  1. MBS spune:

    Vrei sa faci un brainstorming cu noi?🙂

  2. Cati Lupaşcu spune:

    M-ai ghicit. Si, sincer, chiar mi-as dori niste comentarii si exemple pertinente legate de acest subiect.

  3. gabita spune:

    1. Ceasul din Piata Traian
    2. Centrul vechi
    3. Fantana

  4. MBS spune:

    Cred ca ar trebui exploatat mai mult trecutul Brailei, sa nu uitam comunitatile vechi precum cea greceasca, potentialul balnear al Lacului Sarat, dupa modelul cazinoului de la Constanta s-ar putea amenaja unul si in fosta gara fluviala (locatia si arhitectuta favorizeaza); ar trebuie exploatat microclimatul Insulei Mici, ar trebui rezolvata situatia castelului de apa din Gradina Mare etc. Dar astea toate presupun investitii considerabile si nu stiu cine ar fi dispus sa bage atatia bani si mai ales de unde.
    Ptr rebranding:
    1. Ceasul din Piata Traian (dar reabilitat si scapat de vopseaua aia de un bleu oribil)
    2. Teatrul „Maria Filotti” si Centrul Vechi
    3. Palatul Administrativ (reabilitat si el)
    4. Fantana cinetica (care sa mai si functioneze macar din cand in cand)
    5. Biserica Greceasca

  5. baltazar spune:

    1. Strada Regala/centrul vechi
    2. Catacombele/Tunelurile Brailei
    3. Croazierele dunarene

  6. Just Me spune:

    Buna seara tuturor.
    Pai no bun, sa o luam cu incetinitorul…se doreste rebranding sau intarirea brandului actual??
    Conform titlului inteleg ca se doreste rebrenduirea, conform cerintelor sunt solicitate „brandurile” ce reprezinta si caracterizeaza Braila ca oras.
    Hai sa mergem pe linia rebrenduirii ca asa sustine si evenimentul si anume, o dezbatere „care sa demareze procesul de rebranding al orasului, prin desfasurarea de actiuni concrete, continue si mai ales corelate.”
    In acest contest se vor dori actiuni multiple de schimba totalmente imaginea orasului Braila, indiferent de natura lor, aceste actiuni au ca scop reanvierea orasului, de fapt pe intelesul tuturor „rebranding” se poate echivala cu Pasarea Phoenix.
    In alta ordine de idei, procesul de rebranding are ca punct de plecare elementele forte ale actualului brand.
    De fapt toti ati specificat cateva elemente forte care au facut candva cunoscuta Braila, insa aceste elemente forte actuale trebuie sa devina elementele slabe in urma procesului de rebranding, cu alte cuvinte imaginea ce va iesi in urma procesului trebuie sa fie cu mult peste actuala imagine data de aceste elemente forte, ca deh, altfel nu isi are rost procesul de rebranding.
    In concluzie as fi curios daca aceste dezbateri vor hotari o cosmetizare a actualelor puncte forte sau nasterea altora.
    Daca se va purcede doar la o campanie noua, chiar insotita de o cosmetizare a „ambalajului” atunci aceasta „misiune” de rebranding este doar o picatura si sigur nu cea chineazeasca intr-un ocean dar sper ca totusi sa se porneasca la o repozitionare ( nu pe harta🙂 ) a orasului.
    In acest context, inceputul va fi de la treapta de jos si anume de la managementul si strategia „afacerii” numita Braila si aici Primaria ar trebui sa spuna multe, evident daca are oameni capabili.
    Mediul de afaceri trebuie implicat pentru ca deh, ei mi`s oamenii care au de beneficiat in urma rebrenduirii, chiar si a intaririi brandului.
    Ar fi multe de zis insa imi exprim parerea de rau ca nu pot lua parte la o asemenea intrunire.
    Pentru intarirea brandului as pune accent pe urmatoarele:
    1- Corotisca impreuna cu Dunarea si resursele ei;
    2- Gradina Mare, implicit Castelul (mi-am mai exprimat parerea despre el in alte comentarii);
    3- Lacul Sarat (care este doar ipotetic in oras insa poate crea o imagine buna numelui Braila)

    Pentru rebranding, aici lucrurile stau diferit insa as propune:
    1- Agroturism in satele din Insula si cele de pe malul Dunarii, cu specific pescaresc si evident o serie de evenimente ce ar angrena acest turism precum cuncursuri de pescuit, cuncursuri de gatit mancaruri specifice, etc.
    2- ca tot a fost Braila Raia Turceasca as da nastere la o serie de bazare tipic turcesti si as facilita comertul cu Turcia (fara intermediari), evident nu numai comertul ci si o parte arhitecturala tipic turceasca in zona „calda”
    3- Podul peste Dunare este un alt element benefic
    Si cum se evita si alte aspecte mai putin placute din braila, imi permit aici sa dau si 2 masuri putin agresive si anume:
    a) pentru intarirea brandului propun o serie de activitati si masuri drastice de reducere a vietii interlope ce a facut din Braila un oras foarte vestit in sensul negativ atat in tara cat si in strainatate
    b) in cazul in care s-ar legaliza prostitutia as face din Braila un mic Amsterdam si na ca asta s-ar potrivi cu bazarul🙂

    Ar fi multe de zis si foarte multe de facut insa tind sa cred ca din toate aceste dezbateri nu va reiesi nimic concret, nici macar acel amarat de PUG care nu este o mare inginerie.
    Ciao all si cu o proxima ocazie voi veni cu alte idei de rebranding🙂

  7. Cati Lupaşcu spune:

    interesant ce spui tu just me

  8. Razvan spune:

    Arhitectura din centrul vechi al orasului(aici ma refer la casele de pe strada Regala, si in mod special Hotelul Pescarus, Cofetaria Venus, cladirea CEC-ului, etc.); monumentele istorice lasate in ziua de azi in paragina(aici ma refer la acele monumente reperate de administratia locala si luate in evidenta dar peste care patina timpului a lasat crapaturi adanci).

  9. Just Me spune:

    Si daca tot sunt pe-aici intreb….oare nu avem toata parghiile sa facem din Braila o Capitala Culturala?
    Scuze de retorica insa asa cum am spus….multe ar fi de facut…

  10. Just Me spune:

    Si cum ma tot „mananca” degetele tot stau sa ma gandesc cam care ar fi elementele definitorii pentru viitorul brand in jurul carora sa articulam un set de valori functionale?

  11. Just Me spune:

    Ca tot nu am ce face si maine dimineata plec sute de km la sedinta, am stat sa caut si eu un portal al orasului natal si am gasit dar ce am gasit este de tot rasul.
    Nu tu update-uri, nu tu profesionalism, nu tu niscaiva aranjari corespunzatoare, navigare deficitara, incarcari de pagini greu (si am viteza la net nu gluma) si as putea continua cu aceste carcoteli insa sigur voi deveni rautacios.
    Chiar nu este nimeni sa poata sustine un astfel de portal?
    De-asemenea din ce am citit si ai specificat si tu aici, asta este a doua editie. Nu prea am gasit specificatii privind prima editie si de-asemenea proiecte, aplicabilitati, implicari.
    Oare sa se finalizeze si aceasta editie la fel ca prima, doar cu vorba si la partea concretului nu se infige nimeni?
    As fi interesat de relatarile tale de la aceasta editie.

  12. Just Me - m-a pus pe ganduri spune:

    Fenomenul downshifting – sau “dincolo” de top management

    de Aurora Liiceanu

    Downshifting- ul s-a nascut din refuzul societatii occidentale (care de fapt este o expresie postmaterialista) de a nu deveni sclavul valorilor materiale si de a-ti consuma toata existenta alergind dupa bani, dupa o pozitie ierarhica. Downshifting- ul inseamna refuzul de a intra intr-o anume inregimentare (prin dresaj), refuzul pozitiei, refuzul salariilor mari etc. Ideea de baza este ca de fapt calitatea vietii individului, care este data nu de felul in care se pozitioneaza el din punct de vedere
    material -nu iti trebuie atit de multi bani ca sa poti sa fi fericit, multumit in viata -, ci de faptul ca poti profita, sa zicem inteligent, de timpul pe care il ai de trait, astfel incit sa nu devii un sclav al muncii. Prin urmare, e vorba de o etica a muncii.

    Downshifting- ul nu poate fi la noi, pentru ca noi sintem o societate care am demarat dupa ‘90 in plin materialism grosolan si exagerat, in care banul si acumularea de bunuri materiale este o dominanta a vietii. Toata lumea priveste cu admiratie si invidie desfasurarea cursei achizitiilor materiale, lucru care in strainatate a inceput sa fie pus sub semnul intrebarii. Din aceasta perspectiva un om din est (din tarile postcomuniste) o sa fie mai bine imbracat decit unul din vest, o sa isi doreasca o masina mai buna, o sa fie, cum se spune, victima societatii de consum intr-un mod cu totul necritic, o sa-si ia tot ce este mai scump si o sa o faca ostentativ si in mod excesiv. Deci noi, in momentul de fata, sintem o societate cu valori materialist – excesive, spre deosebire de cealalta societate, in care oamenii profita de tot ce este modernitate pentru a spori confortul vietii, dar si calitatea ei.

    Eu cred ca nivelul de la care pornesc ei este mult mai inalt decit al nostru. Adica ei nu au o populatie care supravietuieste ca la noi si aceasta conditie bazala, minima pentru a trai relativ decent este realizata cam la toate categoriile sociale. Faptul ca exista oameni care stau pe strada, sau care refuza sa intre in alt tip de inregimentare, in aceasta ordine a vietii, tine si de o patologie sociala care este legata de postmodernism, nu tine de saracie, pentru ca in strainatate abundenta de lucruri materiale fac sa existe o anumita satietate. Cu alte cuvinte, cu doua perechi de blugi si cu zece maiouri poti traversa o vara. Noi cred ca sintem intr-o perioada in care a inceput sa se vada aceasta adictie de shopping, care tine de centrarea de materialism, prin manipularea sau si prin manipularea data de publicitate, care indeamna necritic catre consumerism.

    Asta nu inseamna ca la ei nu exista asa ceva, insa sint mult mai potoliti si ceea ce este interesant este aparitia acestui curent critic ca schimbare a stilului de viata. La noi nu exista deloc o atitudine critica, ba dimpotriva, cum am mai spus, este vorba de invidie si chiar o rautate de a scotoci, sa vezi cit si-a mai luat, cite vile si-a luat, cum e vila etc. Exista o dorinta evidenta a unora de a fi invidiati pentru bunastarea lor materiala excesiva pe care ei o coreleaza cu reusita sociala sau cu reusita existentiala.
    Numarul, cantitatea contează, si pretul.

    In general downshifting- ul pune accentul asupra unei idei importante: exista si alte laturi ale vietii care sint importante si pe care le poti realiza daca ai bani, dar nu neaparat foarte multi bani: relatiile, prietenii, placerea de a sta la ora 11 dimineata pe malul unui riu, sau trezitul de dimineata la ora 10, cu gazeta in pat etc.

    Vedem o graba teribila a tinerei generatii de alerga după bani si de a uita sa traiasca. Pentru ca sa ilustrez acest lucru am gasit un text foarte critic, in care un specialist in marketing se refera la ce se intimpla la noi in Romania :”am vazut fete care, atunci cind s-au angajat in agentie, erau ca niste mere sanatoase din care iti venea sa musti cu pofta; astazi sint niste scovergi iradiate de computer. Oricum, ar gasi cu greu un barbat la ora la care pleaca de la birou si daca ar apela la solutia cea mai la indemana, un coleg de birou, tot nu ar plesni-o: e cunoscut faptul ca stresul cauzeaza sterilitate masculina. Probabil ca la ora la care scriu aceste rinduri ele se afla tot la birou bibilind un mediaplan sau pregatind press release-ul unui client isteric si mitocan care nici macar nu stie sa spuna “multumesc”. Pentru simplul motiv ca “doar te platesc, nu?” In nici un loc, sau meserie, densitatea de impostori pe metru patrat nu e mai mare ca in marketing si publicitate.

    E interesant ca mai mult este afectata partea feminina, pentru ca, daca inainte exista acest stereotip – cind ai o fata este bine sa intre in invatamint (invatamintul a fost totdeauna feminizat, pentru iti permite sa mai cresti un copil, sa mai faci o mincare, sa mai stai pe acasa si sa ai timp pentru datoriile de femeie, care trebuie sa tina si o casa), astazi, este ciudat pentru ca nu se mai intimpla, fetele nu se mai fac deloc profesoare – intra in jurnalism, daca au noroc lucreaza la televiziuni -, iar cele care mai exista se duc mai degraba la gradinite particulare pentru bani mai multi. Deci, majoritatea intra in jurnalism si in marketing, profesii extrem de consumatoare de timp, extrem de mobile si de dinamice, la care salariile pot fi substantiale, dar daca stai sa te gindesti mai atent iti dai seama ca de fapt sint foarte prost platite pentru cit de rar dai pe acasa.

    De ce a aparut downshiftingul? Pentru ca este vorba de manipulare, de o anume conditionare in privinta statutului de consumator. Se zice ca femeile vin tarziu acasa, dar cu foarte multi bani, cu banii aceia cumpara foarte multe lucruri si il fac pe copil sa devina la rindul lui consumator si il conditioneaza. Copilul, la rindul lui, este plin de bani, dar fara parinti – copilul neglijat dar cu bani, poate ajunge violent, sau poate fugi de acasa. Consumul de droguri este si o forma de protest nu numai o adictie, un semnal de alarma pentru parinti, pentru ca imitatia nu este suficienta ca sa explice raspindirea acestui fenomen.

    Ca fenomen, downshifting- ul nu merge la noi, mai ales pentru ca el are si o componenta intelectuala, care include preluarea critica a valorilor, posibilitatea de a fi reflexiv cu propria ta viata, plasarea intr-un cimp al invatarii de calitate ai al cresterii personale, practic imposibila in conditiile in care stai zece ore la serviciu, te duci la workshopuri, teambuilding- uri (aflate la noi in plina moda). Toate duc la confiscarea individului pentru profit.

    Tineti minte ca in ‘90 atractia fata de domeniul privat a fost marita si prin schimbarea limbajului de nomenclatura a muncii, orice contabil era director economic. Toate aceste etichete care citeodata nu mai aduc bani, dar care psihologic motivează individul si il fac ca sa accepte sa lucreze mai mult, uneori fara o crestere salariala, pentru prestigiu, flateaza nevoia de statut. Este vorba despre o nevoie psihologica folosita foarte mult in manipulare. Atita vreme s-a spus ca nu este bine sa existe relatii sotsotie la slujba, acum se reia ceva care seamana foarte mult cu comunismul. Dimpotriva, trebuie sa fie casatoriti, sa stea cit mai mult acolo, sa aiba gradinita pentru copii si unde sa manince, individul nu mai are decit week-endul care uneori poate fi petrecut cu colegii de la slujba in continuare, deci practic este o “deprivatizare” a individului. Acesta se intimpla la noi si oamenii nu au nici un pic de spirit critic, au sarit cu atita graba in aceasta poveste care este realmente gindita foarte bine, tocmai pentru a confisca total un individ in favoarea profitului. Psihologii s-au gindit foarte bine, creste numarul de divorturi, femeile si barbatii nu mai pot sta impreuna nici macar in week-end deoarece toate aceste reuniuni (teambuilding- uri) se fac de obicei in afara, se cheltuie foarte multi bani, te incinta ca este un hotel scump, dar trebuie sa raspunzi la intrebarea ce se intimpla cu familia, pe care nu poti sa o neglijezi. Ideea transmisa prin downshifting este aceea de a invata sa stii cind sa te opresti, pentru ca nu ai nevoie de mai mult ca sa poti sa ai satisfactii nebanuite in viata, sa nu devii un robot, un om “simplificat”, un nevrotic sau un isteric. Acesta necesita o depasire a ideii de supravietuire, un om
    care supravietuieste fie nu mai face nimic si atunci il tiraste societatea ca stat, fie intra in aceasta cursa pentru ca nu mai vede nici o alta alegere. Cind ai foarte multi bani si continui sa muncesti ca un robot, sau cind ai mult mai mult decit iti trebuie, ideea de a reconsidera ce iti trebuie (cu cele doua componente: materiala si spirituala) e vitala. Partea spirituala nu se poate face in supravietuire.

    Deteriorarea relatiilor interpersonale este o consecinta a lipsei de timp. Vedem in filme politisti extraordinar de motivati, care lucreaza foarte mult si sint parasiti de sotii (aici poate ca nu este vorba de partea materiala ci de faptul ca nu esti in stare sa ai o proportie fericita, echilibrata intre investitiile pe care le faci profesional fata de cele pentru familie), care stau cu o sticla de whisky singuri in camere destul de modeste. Este vorba de a-ti regindi existenta si de a vedea ce prioritati trebuie sa ai in raport cu o existenta in care sa nu uiti ca exista si natura si timp liber, sa revalorizezi prietenii si lectura, sa te uiti in dreapta sau stinga, sa ai surse multiple de satisfactie personala. Acest lucru cred ca la noi inca nu este posibil, sintem inca morti dupa vitrine.

    Cred ca downshifting- ul aduce o mai buna convietuire intre “a fi” si “a face”, pentru ca se zice ca occidentul este centrat pe “a face”, fara simt critic, iar ceilalti sint pe “a fi”, fara simt critic (se zice ca in India exista obezitate spirituala, iar in America exista obezitate materiala). Totusi in civilizatie exista nevoia de confort, de a nu te chinui, nu poti dormi pe strada, nu poti trai in halul in care se traieste in tarile cu obezitate spirituala. Nu sintem in stare sa luam ce e bun dintr-un loc si ce e bun din celalalt loc si sa facem o sinteza care sa fie superioara fiecareia din cele doua forme, sa nu traim in extreme.

    Retina isi pierde sensibilitatea atita vreme cit nu mai exerseaza alt peisaj decit canile de cafea, aparatele de facut cafele si monitorul computerului. De altfel si lectura s-a pierdut tot din acest motiv si cred ca se petrec anumite lucruri foarte interesante din punct de vedere psihologic: se mareste nevoia aceasta isterica de alternanta, de schimbare pe care o propune modernitatea in detrimentul capacitatii de concentrare. Filmele de actiune induc un ritm alert al vietii, care se rasfringe asupra psihismelor noastre.

    Toefler spunea ca oamenii nu mai investesc in alti oameni, investesc in obiecte de aruncat, de unica folosinta. Un anumit tip de cultura a relatiei se pierde, avind in vedere ca sintem intersanjabili, oamenii nu se mai fixeaza in relatii de lunga durata, sintem ca intr-o miscare browniana, toti oamenii sint frumosi, frumusetea se vinde, aceasta cursa de a fi altul si un refuz de a fi tu pina la urma.
    Aceasta necorelare intre nevoia de afirmare a Eu-lui (a devenit din ce in ce mai mica afirmarea de sine, trebuie sa semeni cu Cher, cu Britney Spears) si dependenta de altii, de grup, reprezinta o negare a unor principii psihologice adinci, care sigur modifica structura personalitatii. Nevoia excesiva de imitare – modelele celebritatii -, admiratia pentru persoanele cu vizibilitatea sociala, care apar la televiziune, publicitatea, aceste identificari care se propun si care sint preluate cu totul necritic este proprie prezentului. Televiziunea este o oportunitate foarte cautata pentru ca vizibilitatea sociala poate avea efecte pozitive: gasesti o slujba, iti faci relatii, te poti cupla, poti sa faci aranjamente, te poti “marketa” etc.

    Downshiftingul este un si un refuz al formei fara continut. Astazi, industria schimbarii, a denaturarii, sau a renaturarii chirugia estetica, de pilda, e la moda pentru ca inegalitatea prin natura era singurul lucru care facea ca oamenii sa fie diferiti cel putin din punct de vedere fizic. Acum daca se pierde acest lucru – cum este si firesc – posibila explicatie ar fi ca nu putea sa se nasca decit intr-o epoca in care s-a lansat transplantul si clonarea. Cineva spunea intr-un interviu ca “toti oamenii vor fi foarte diferiti, foarte frumosi, la fel”. Nu este decit o schimbare a formei, continutul nu contează. Imaginea este totul.

    Suntem in pline provocari ale identitatii: cine esti, ce alegi, de unde esti, din ce grupa faci parte.
    Avem foarte multa informatie, cimpul de alegeri este urias, dar ne lipseste discernamintul si ne lipsesc criteriile. De ce este bine asa si de ce nu este bine asa? Daca inainte opozitia între bine si rau avea o demarcatie clara, existau percepte religioase – asa e bine, asa nu e bine -, astazi nimeni nu iti spune ce e bine si ce e rau. Tu trebuie sa alegi si sa suporti consecintele.

    ED: Estimati ca vor exista niste apropieri intre marile companii si fenomenul downshifting, pentru a impiedica exodul de capital uman catre aceasta deschidere a vietii?
    AL: Nu stiu, ma gindeam ca exact acest evazionism va fi preluat de cineva care va vedea un profit, l-ar prelua si apropia, l-ar transforma intr-un profit in sensul ca nimic din ce rasare ca germene de interes nu ramine ascuns. Aici cred ca exista un pericol pentru ca sint de acord ca s-a nascut transplantul. Apar, insa, si forme patologice ale unei intentii bune de la inceput. De altfel, in cartea lui Beigbeder chiar acest lucru se spune: ca te refugiezi pe o insula si acolo se reia acest ciclu, in sensul ca incepi sa te plictisesti ca ai numai natura, ca maninci, ca stai degeaba, ca ai multi prieteni si intri intr-un alt tip de nevroza.
    ED: Vorbim de o limita a downshiftingulul, daca mergi catre extrema aceasta te paste ruperea totala de lume.
    AL: Haideti sa luam fenomenul “hippies”, care sa zicem ca nu poti sa il vezi ca un downshifting, insa intr-un fel de avangarda poti sa il vezi daca fortam putin lucrurile. Refuz scoala, refuz caldura, refuz apartamentul, acest mit al lui Robinson Crusoe care ne bintuie din cind in cind si pe care se bazeaza si evaziunea catre tara, catre rustic. Dar ce s-a observat pina la urma? La primele boli mai dure, au fugit la spital. Prin urmare, e foarte greu sa iti asumi ceva cu totul nou. Pina la urma sintem convinsi si de beneficiile socialului.
    Ideea este ca stilul de viata a devenit o problema, a alegerilor in societatea de astazi. La un moment dat se spunea despre femei: te mariti repede, faci repede un copil, il cresti pina la 26, 27, 28 de ani si la 28 ani cu un copil mare iti incepi viata. Poti face o facultate, esti inca tinara si poti sa iti reiei o alta viata.
    Se poate si invers, iti incepi cariera, lucrezi de innebunesti si la 34, 35 ani cind esti pe ultima suta de metri faci un copil. Acum la noi se poarta adoptia, anumite categorii, din varii motive s-au gindit sa impace si capra si varza si atunci isi fac o cariera, castiga bani si fiind si mai eliberate de maternitate, adopta copilul ca o forma de a compensa frustrarile. Pe de alta parte, copilul devine o forma de lux, pot sa imi permit un copil in conditiile astea, nu ca il fac sau il iau si il cresc, pentru ca eu fac banii, eu i-am facut si nu depind de nimeni. Este o actiune voluntar – monoparentala la aceasta categorie. Avem foarte multe forme. Una peste alta ideea este ca stilul de viata incepe sa preocupe foarte mult individul si cred ca daca o luam filozofic, motivul se naste din ideea aceasta a utilitatii vietii. Inainte viata se traia, acum trebuie sa ii gasesti o justificare.
    ED: Adica intii traiesti particica aceea de viata si dupa aceea iti mai trebuie alti 15 ani sa o explici.
    AL: Exact. In orice caz omenirea este extrem de pestrita si exista foarte multe formule pe care ti se propun ca fezabile. Cind am zis de subdiviziuni m-am referit de exemplu la casatorie. Vrei relatii seriale fidele sau vrei hopuri, urcusuri si coborisuri, incet incet, ai facut o investitie in cineva, sau mergi in aceasta idee de relatii seriale. Ai de ales. Era mult mai comod cind ti se spunea cum trebuie sa faci. Era clar ca era inspre binele tau sa preiei un model. Acum esti pus in fata multor modele, submodele sau contramodele si trebuie sa alegi ce vrei.. Ideea este ca viata nu are sens, ca trebuie sa ii dai tu un sens.
    Inainte avea un sens in sine, acum trebuie sa ii gasesti tu sensul, ceea ce reprezinta o intreprindere destul de dificila. Uneori am vazut ca acest lucru poate fi si una dintre explicatiile sinuciderii la tinerii care nu gasesc acest sens. Cel care sa-ti spuna ca merita sau ca este o datorie sa traiesti.. Generatiile mai vechi nici nu si-au pus problema, traiau pur si simplu.
    ED: In privinta mediului romanesc, spuneati ca downshifting-ul nu e de interes, de actualitate. Puteti face o estimare, in privinta a ceea ce ar mai trebui sa treaca peste noi, ce ar trebui sa mai invatam pentru a ajunge in ipostaza de a marsa catre acest fenomen?
    AL: Cred ca ar trebui sa fie mai multa bunastare materiala, pentru ca reflexia fata de propria viata in termeni mai evoluati nu se face decit in momentul in care ai asigurate conditii de viata decente. Nu neg ca oamenii care sint foarte saraci nu isi pun probleme de ce sint in halul asta de saraci si de ce viata este atit de amara, dar o fac in alti termeni decit cei care au tot ce le trebuie, sau in orice caz sint multumiti si isi pun problema ce fac cu viata lor. Primii trebuie sa lupte ca sa traiasca, iar ceilalti trebuie sa dea un sens vietii. Este o mare diferenta.
    Cind am citit despre downshifting pot sa va spun ca mi-a venit in cap un banc destul de banal, de altfel, care prinde extraordinar de mult acest fenomen: un om sta pe malul marii si cineva vine si ii spune sa ii prinda niste peste, iar el ii spune ca nu, pentru ca sta pur si simplu si contempla marea. Acesta ii spune: iti dau bani si nu o sa mai ai barca asta prapadita, o sa iti iei una mai buna. Tot nu vroia. Acesta incepe sa ii arate care sint avantajele: daca prinzi peste mai mult cu barca cea buna o sa poti sa iti iei un vapor si daca iti iei un vapor o sa iti poti face o fabrica de conserve de peste si o sa lucreze altii pentru tine si tu nu o sa faci nimic, la care omul raspunde: si acum ce fac?
    Probabil ca acel om avea o casa deasupra capului, vremea era destul de ospitaliera cu el, peste putea sa isi prinda daca ii era foame si nu isi dorea sa intre in aceasta cursa.
    ED: Considerati ca oamenii care au beneficiat de provocarile downshifting- ului intr-o anumita portiune a vietii lor vor fi capabili sa genereze alte valori pentru societate decit cele la care au apelat initial, adica vor putea sa genereze valori postmoderne? Daca da, in ce sens?

    AL: Cred ca da, in sensul ca poate sa arate faptul ca avea de mic mai multe motivatii, hobbyuri, de a fi plasat mai realist intre principiul placerii si principiul realitatii, te face ca oricind sa te poti opri si sa ai ce face, sa nu ramii gol. Hobby-ul, cum se zice in sociologie, raspunde unui eu neutilizat. Vorbeam de principiul placerii si principiul realitatii: exista principiul realitatii, trebuie sa faci un pact cu lumea, cu nevoile, dar trebuie sa iti ramina ceva care, sa raspunda unor nevoi
    personale, sa-ti dea satisfactii. Este de dorit sa iti ramina permanent niste lucruri pe care vrei sa le faci. Trebuie sa stii ce sa faci dupa aceea. Sint foarte multi oameni care se plictisesc, care nu isi dau seama ca ar putea fi folositi, iar societatea nu ii foloseste, ei devin resurse umane care se irosesc.
    Dar la noi exista acest curent, daca nu-ti da bani sa nu faci. Aici remarc o deosebire fata de lucrurile bune pe care le-am descoperit in strainatate, ca mai poti fi util, ca mai poti sa te duci undeva, socializarea in orice caz este un fapt pozitiv, nu poti sa te retragi din lume.

    Este nevoie in aceasta viata de relatii, ori pentru aceasta trebuie sa intelegi ca uneori ti se face un bine, ca lucrurile nu sint alba – neagra, ca sa poti sa spui ca te duci sa te ocupi de niste copii parasiti sau de natura, dar daca nu imi dai nici un ban mai bine stau acasa. E foarte gresit pentru ca foarte multi oameni intra in depresie tocmai pentru ca nu sint relationati sau nu-si gasesc o utilizare. Acesta este un lucru negativ in societatea romaneasca. Sigur ca exista oameni saraci care trebuie sa alerge dupa bani si nu pot face astfel de lucruri, dar sint oameni care care ar putea face ceva, dar care prefera sa stea pasivi. Downshiftingul presupune o schimbare de stil de viata pina la urma, stilul vietii se schimba total, dar pe de alta parte el nu putea sa apara la noi in societate, la noi este prematur sa admitem o asemenea evolutie. Nu neg insa ca sint oameni care ar putea sa faca downshifting si nu fac, ceea ce inseamna ca fie sint definitiv pierduti, fie ca nu au alte resurse, fie nu au nici o motivatie intrinseca, adica in sistemul lor de valori prietenia, natura, lectura, informatia, etc, nu exista.
    In incheiere as spune ca oamenii cauta frumusetea vietii in marile reusite si asa mai departe, fara a acorda importanta gesturilor mici, cotidiene. De fapt acestea fac cursul vietii. Viata are si ceva care trebuie trait, adica munca e foarte buna, insa ideile despre munca si activitate trebuie reconsiderate. Lucrurile mici sint importante. Este ca atunci cind esti concentrat pe ceva si nu mai vezi nimic in jur.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: