De vorba cu fiul meu

noiembrie 19, 2009

– Eu nu vreau ochelari. Nu vreau sa am fata de tocilar.
– Bine, dar eu daca port ochelari am fata de tocilarita? Nu esti multumit de cum arat?
– Ba da, esti frumoasa, dar tu esti mama. Nu esti obligata sa mergi la scoala.
– Ochelarii pot fi si un semn de distinctie, de inteligenta, de copil studios.
– Da, sigur, asa ziceti voi, adultii. Copiii nu cred asta. Ai ochelari, esti tocilar. Punct. Iar eu sunt nemultumit ca trebuie sa invat atata, sa imi stric ochii si sa port ochelari.
– Stai putin, lucrurile nu stau chiar asa. Tu, daca ai probleme, ar putea fi cauzate si de statul prea mult la televizor, la calculator, nu e vorba de invatat, crede-ma. Tu ai toate conditiile sa iti faci lectiile!
– Da, sigur, ca tu nu ai avut si tot ai ochelari!
– Eu nu prea am avut. Uite, ochii mei au suferit pentru ca am invatat si am citit foarte mult la lumina de lumanare.
– Cuummm? Mama ta nu-ti dadea voie sa inveti si sa citesti acasa? Trebuia sa mergi la biserica sa faci lucrurile astea?
– Stai putin, nu te inteleg, ce treaba are biserica in discutia noastra?
– Pai unde puteai sa gasesti tu lumina de la lumanari, daca nu la biserica!

Citește restul acestei intrări »