De vorba cu fiul meu

– Eu nu vreau ochelari. Nu vreau sa am fata de tocilar.
– Bine, dar eu daca port ochelari am fata de tocilarita? Nu esti multumit de cum arat?
– Ba da, esti frumoasa, dar tu esti mama. Nu esti obligata sa mergi la scoala.
– Ochelarii pot fi si un semn de distinctie, de inteligenta, de copil studios.
– Da, sigur, asa ziceti voi, adultii. Copiii nu cred asta. Ai ochelari, esti tocilar. Punct. Iar eu sunt nemultumit ca trebuie sa invat atata, sa imi stric ochii si sa port ochelari.
– Stai putin, lucrurile nu stau chiar asa. Tu, daca ai probleme, ar putea fi cauzate si de statul prea mult la televizor, la calculator, nu e vorba de invatat, crede-ma. Tu ai toate conditiile sa iti faci lectiile!
– Da, sigur, ca tu nu ai avut si tot ai ochelari!
– Eu nu prea am avut. Uite, ochii mei au suferit pentru ca am invatat si am citit foarte mult la lumina de lumanare.
– Cuummm? Mama ta nu-ti dadea voie sa inveti si sa citesti acasa? Trebuia sa mergi la biserica sa faci lucrurile astea?
– Stai putin, nu te inteleg, ce treaba are biserica in discutia noastra?
– Pai unde puteai sa gasesti tu lumina de la lumanari, daca nu la biserica!

E doar un dialog ca oricare altul, intre mine si fiul meu. Si nu a fost nici primul nici ultimul, in care am ramas fara replica. Bineinteles, am incercat sa ii explic de ce eram nevoita sa citesc, acasa, la lumina unei lumanari. Dar nu a inteles. Ba, chiar, la un moment dat, i s-a parut foarte amuzat, sa citesti la lumanare era asa, ca intr-o aventura, o expeditie. Cum sa ii explici unui copil, care practic a avut intotdeauna cam tot ce si-a dorit, unui copil care nu stie ce e foamea, frigul, teama, ca tu ai trait altfel. Ca nu ai avut calculator, desene, jocuri video, ca aveai curent electric sau televizor cateva ore pe zi, ca aveai hrana cu ratia. Dumnezeule, imi doresc din tot sufletul ca el sa nu fie nevoit vreodata sa indure lipsurile pe care generatia mea le-a indurat. Ma rog ca in viata lui sa nu apara vreodata vreun „Ceausescu”.
Pentru ca eu l-am urit pe Ceausescu cu toata fiinta mea. Pentru lectiile scrise la flacara luminarii, pentru cartile citite la lumina difuza a unei lanterne ruginite. L-am urit pentru ca mi-am petrecut toata adolescenta in tenisi chinezesti sau in espadrile, ucigind din fasa orice urma vaga de feminitate. L-am urit pentru ca imi strica dupa-amiezile si duminicile cu cozi interminabile, la lapte, la piine, la ratia de ulei sau salam. L-am urit pentru ca toata copilaria am jinduit dupa portocale si pentru ca m-a mintit ani la rind ca bananele sint verzi. L-am urit pentru toate rochiile acelea incomode din jerse butucanos, pentru sandalele de scai, care se cojeau dupa o saptamina, pentru pantalonii de prelata rigida purtati in loc de blug, si asa zisele paltoane din tercot, din care in permanenta iesea vatelina. L-am urat pentru toate porcariile de poezii patriotice pe care mi le indesa la fiecare serbare, pentru ca era frig si intuneric si acasa, si la scoala. Si pentru multe altele. Dar am trecut peste toate, iar acum nici macar ura nu mai simt fata de el.  Aproape  l-am uitat.
Pentru copiii din ziua de astazi, toata aceasta insiruire seamana a fictiune sau, mai rau, a exagerare. Pentru ei, asemenea lucruri nu par credibile, si nici nu au cum sa fie. Viata lor e complet diferita, au alte posibilitati, alte oportunitati, au o alta deschidere. Din pacate insa, asta nu inseamna ca ei traiesc mai frumos decit noi.

P.S. Acum, Coco are ochelari. Am facut insa un compromis. L-am lasat sa si-i aleaga singur (m-au costat de m-au rupt), si, bineinteles, seamana perfect cu cei ai lui Harry Potter.

11 răspunsuri la De vorba cu fiul meu

  1. Just Me spune:

    E greu de comentat aceasta lectie de viata insa as divaga putin si as intreba…ce ne facem daca nevoia va impinge rationalizarea?
    Sunt multe voci ce se dezbat acest subiect. Este foarte greu de crezut ca s-ar mai putea intampla asa ceva insa in aceste conditii financiare si tinand cont de ce tragedie fiscala va fi in 2010 oare ce ne vom face daca se va ajunge iarasi la rationalizare, aceasta metoda fiind singura de combate multe imposibilitati?
    E doar o intrebare retorica si ne rugam ca toti „Coco” sa nu afle asa ceva insa pentru asta trebuie sa ne asiguram ca cei care vor veni vor avea si alte capacitati de a combate aceasta perioada nefasta.

  2. Cati Lupaşcu spune:

    Ma gandeam acum, cand citeam asta, ce ne-am face daca am ajunge iar… Si, culmea, imi dau seama ca, de fapt, o autorationalizare, daca pot sa spun asa, deja EXISTA. Cati dintre noi au atins oare acel standard de viata incat sa intre intr-un magazin si sa cumpere orice, in orice cantitate, fara sa se gindeasca la cat costa?

  3. Just Me spune:

    Autorationalizarea nu se rezuma doar la consumism draga Cati.
    Acum nu mai cumparam in exces ca ne-a scazut nivelul de trai insa autorationalizarea ar trebui sa fie atat educativa cat si autoeducativa. Cati dintre romani inchid lumina la baie, cati dintre romani lasa apa inchisa si utilizeaza utilitati doar cat au nevoie?? Lista ar putea fi mare insa de la nevoia de autorationalizare impusa de un nivel de trai la constientizarea ca trebuie sa ne autorationalizam este cale lunga si asta nu se va invata in 2 ani….poate nici in 2 generatii….

  4. Cati Lupaşcu spune:

    Poate o sa te mire ceea ce spun eu acum, dar sa stii copilul meu – si nu stiu daca neaparat e meritul meu ca parinte, desi noi avem destul de des dicutii legate de natura, protectia mediului, reciclare, protejarea apei, pamantului – are o mare dragoste dar si grija fata de mediu. De la gradinita inca si acum la scoala, au teme de genul acesta, au concursuri, au lectii speciale, ei sunt mai responsabili decit noi fata de natura. Este extrem de atent unde si cum arunca ceva, ne atrage atentia deseori ca trebuie sa fim atenti cu tot ce e in jurul nostru. Si, ca si cu mincarea sanatoasa – pentru ca noi ne-am modificat foarte mult preferintele culinare de cind a aparut el in viata noastra – aproape instinctiv si noi facem lucrurile de asa natura incit sa fim pentru el un exemplu bun. Nu ca am fi fost niste nesimtiti inainte, dar acum e intr-adevar o grija si pentru noi curatenia, miscarea in aer liber, ingrijirea plantelor si a animaleleor etc. Oricum suntem mult mai atenti pentru ca altfel ne atrage atentia.

  5. Just Me spune:

    Nu ma mira deloc insa cati ca voi? Plus de asta este de admirat acest exemplu insa intreb putin rautacios, ce treaba are acest aspect cu autorationalizarea?
    Sunt invatati copiii din ziua de astazi ca nu este bine sa se lase calc deschis daca ei nu sunt acolo, ca nu e bine sa ai 10 tipuri de dulciuri in casa atat timp cat nu stii daxca le vrei pe toate sau in cat timp le vei cunsuma pe toate riscand sa arunci din ele? Sunt invatati copiii din ziua de astazi ca e mai bine sa ai 3 mere in casa decat 2 kg in virtutea faptului ca poate cuiva i se va face de un suc natural peste 3 zile?
    Ai dat un exemplu demn de luat in seama si pentru asta felicit aceasta tipologie de educatie in familie insa avem nevoie de a ne limita pe noi insine si apoi de a invata aceste lucruri pe altii.
    Felicitari.

  6. Cati Lupaşcu spune:

    Nu e vorba de felicitari,Just me, stii asta ar trebui sa fie normal. Si apoi scoala a avut , asa cum spuneam, un merit important.
    Cu rationalizarea, sincer, mai calcam si noi pe bec inainte, bine nu risipa, dar tocam ceva banuti pe „bunatati”, nu neparat dulciuri. Dar daca ati sti ce ne-a chivernisit criza!!!!!

  7. Just Me spune:

    Aud in jurul meu pareri multiple vis-a-vis de criza insa foarte putini sunt cei ce constientizeaza de fapt adevaratul sens al acestei crize.
    Se vehiculeaza ca aceasta criza a fost indusa sau mai interesant o mica teorie a conspiratiei in privinta marilor puteri si marilor corporatii. O serie de pareri care mai de care ce tin de „SF”.
    Aceasta criza nu a fost indusa ci deficitul financiar a existat si s-a acutizat odata cu exagerarea consumismului.
    S-a indus ideea de nivel de trai bun, de posibilitati de a consuma de multe alte aspecte frumoase financiare si cand s-a ajuns la cota maxima trebuia ca aceasta curba sa revina la zero. 90% din populatie a crezut ca are un trai mai bun insa intreb eu, cati dintre ei si-au luat bunuri pe cash-ul din buzunar?
    In fine…ar fi multe de discutat vis-a-vis de sclavagismul capitalist care de fapt nu are decat o singura diferenta fata de cel socialist si anume faptul ca i se induce ideea omului ca are drepturi. Asta este singura diferenta intre socialism si comunism.
    La ora actuala, in capitalism, multi se documenteaza si fac referire la ceea ce a scris un socialist innascut si anume Marx.
    Asa cum am zis sunt extraordinar de multe de dezbatut pe aceasta tema si pe ideea de a produce capital si plus valoare. Un lucru este clar, si anume faptul ca o diagrama simpla se releva astfel : ban-produs-ban
    In socialism valoarea banului era aproape nula si se inrobea umanitatea prin oferirea de locuri de munca, case si inrobirea financiara in vederea platii pe 30 de ani a celor case. Omenirea a avnsat intelectual si nu mai putea fi tinuta in frau si astfel s-a inventat cea mai frumoasa arma si anume creditul, in special creditul ipotecar. Uite-asa esti inrobit la fel, 30 de ani sa iti platesti o casa. Nu poti iesi in strada ca deh….ai copii de crescut si ai ratele de platit. Odata crescut consumismul, asa cum am zis la cote maxime a crescut de la sine si oferta insa era firesc sa se ajunga la o limita maxima. De fapt aceasta criza nu a invatat pe nimeni nimic ci doar a actionat firesc asupra consumismului exagerat aducand doar o simpla constientizare asupra psihologiei umane.
    Alta cale nu era🙂

  8. Cati Lupaşcu spune:

    Stii chestia asta cu bancile e relativa. Eu de exemplu, daca vrei sa spui asa, sunt sclava bancilor de vreo 10 ani. De la casa, masina si pina la un banal televizor sau dvd, tot, dar absolut TOT, am cumparat prin credit. Am ajuns acum ce-i drept sa imi impart veniturile cu banca, dar sincer, am un anumit standard de confort pe care din salariu nu mi l-as fi permis in veci. ce-i drept mai am de platit pentru „standardul”asta inca vro 8 ani de aci inainte, dar sunt 8 ani in care am cam tot ce trebuie intr-o casa. Nici nu vreau sa ma gandesc ce calvar am trait in perioada in care am stat cu chirie si citi bani plateam pentru cei citiva metri patrati. Cand am luat creditul pentru casa, rata la banca era cu doar 500.000 lei (vechi) mai mare decat chiria. Asa ca, hai sa fim seriosi.
    Si inca un calcul simplu. Apartamentul meu a costat, atunci, 270 milioane de lei, cu tot cu dobanzi, comisioane, bla bla, ajunge acum – anul viitor termin – 500 milioane de lei. Or, in acesti 10 ani valoarea de piata a apartamentului a ajuns hat. Deci daca esti realist vezi ca dracu nu e atat de negru. Ca bancile noastre ignora orice urma vaga de bun simt, ca isi pun comisioane si paracomisioane, ca practica cele mai mari dobanzi din Europa, e adevarat. Dar strategia financiara conceputa de prea iubitii nostri conducatori – inclusiv astia pe care i-am votat ieri – e de asa natura , incat nu poti supravietui fara credit. Pana vom gasi altii mai buni, eu recomand tuturor sa chibzuiasca bine si daca e posibil sa apeleze la credite.

  9. Just Me spune:

    Pai si unde este traiul mai bun?? In credite de consum si plati la banci?
    Eu nu am sfatuit pe nimeni sa nu faca un credit insa am vorbit de inrobirea natiunilor prin aceasta metodologie inteligenta a Capitalismului si anume creditul.
    Atat timp cat ai credit riscand sa pierzi totul prin neplata nu ai cum sa te revolti.
    Faceam doar comparatia intre Socialism si Capitalism aducand in fata inventia numita credit doar pentru a pune stapanire si a manipula populatia.
    Sistemul Capitalist este creat in asemenea maniera incat sa ne faca sclavi, asa cum sistemul Socialist avea o forma mai dura, mai agresiva de manipulare.
    In rest la banci fratilor ca alte solutii sa ne permitem standarde inalte de viata nu avem🙂
    Joke

  10. Roxana spune:

    Imi place foarte mult ce ati scris aici:)Felicitari

  11. Cati Lupaşcu spune:

    multmesc roxana.te mai asteptam, aici, in orasul de cuvinte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: