La cumpana dintre regimuri

Nu-i stiu numele. Nu stiu absolut nimic despre ea, decat ca s-a nascut la  cumpana dintre comunism si democratie. Mi-a transmis insa ca, citind cele scrise de mine in „Dupa 20 de ani”, a vrut si ea sa isi astearna pe hartie sentimente, trairi, perceptii, ganduri, intrebari sau raspunsuri. A incercat sa posteze aceste randuri ca un comentariu, fiind insa prea multe, wordpress nu i-a permis. Asa ca mi le-a trimis prin mail. Iar eu le postez acum, aici, pentru ca mi se par o dovada de maturitate, pentru ca mi se pare extraordinar de stiut pentru noi, parintii, cum se vede zbaterea asta a noastra de zi cu zi, din lumea lor inocenta. Cum ne vad ei trecutul, dar, mai ales, cum isi vad viitorul. Cum vad ei lumea de la „inaltimea” celor 20 de ani.

La cumpana dintre regimuri

 „Ca sistem social, comunismul este un tip de societate egalitarista în care nu exista proprietate privata si nici clase sociale. În comunism toate bunurile apartin societatii ca întreg, si toti membrii acesteia se bucura de acelasi statut social si economic. Probabil cel mai cunoscut principiu al unei societati comuniste este: Fiecare dupa puteri, fiecaruia dupa nevoi”. Aceasta e definitia comunismului care este prezenta pe toate site-urile. Conform acesteia, regimul adoptat trebuia sa fie unul benefic, insa cei ce au trait in vremurile cand comunismul domnea spun ca nu era aceasta egalitate ce e mentionata peste tot. Si totusi generatia ce nu a prins
aceste vremuri (adica a mea) ce ar trebui sa stie despre acest regim ? V-ati saturat de tot ce vedeti la televizor sau pe internet ? Poate ca da, dar   ganditi-va ca pe vremea comunismului nu aveai sansa sa te plictisesti de asa ceva pentru ca nu aveai acces. Orele de televiziune erau limitate la 4 ore de program dintre care 2 cu telejurnal unde erau prezentate realizarile conducatorului « iubit », iar totul era prezentat la superlativ. Copiii asteptau cu nerabdare
ziua de duminica atunci cand erau difuzate desene animate (« Sandy Bell », « Lolek si Bolek »etc.). Accesul la mass-media fiind limitat, oamenii erau nevoiti sa isi ocupe timpul cu alte activitati cum ar fi cititul sau plimbarile in aer liber. Cartile erau o delectare, dar nici aceasta placere nu era usor de satisfacut deoarece cartile cu adevarat interesante erau greu de procurat. Fiind promovata foarte mult ideea comunismului si preaslavirea «comandantului
suprem Nicolae Ceausescu», in toate librariile erau prezente carti ce prezentau politica partidului comunist roman si realizarile presedintelui. Chiar si manulalele scolare aveau pe prima pagina portretul lui Nicolae Ceausescu si un cuvant inainte legat de regim.
Va surprinde varietatea de masini, de modele si aglomeratia de pe sosele  din zilele noastre ? Atunci aceasta problema era rezolvata foarte usor : toate masinile purtau sigla «Dacia» , iar aglomeratia era evitata prin benzina rationalizata, iar circulatia era limitata prin alternarea numerelor pare si impare duminica. Prin urmare, orice escapada spontana din orase era franata de aceste restrictii. Toate calatoriile pe distante mai lungi erau planuite din timp si pregatite
prin economii.
Acum, ne vine greu sa credem ca parintii nostri stateau la coada pentru o bucata de salam (nici aceea intreaga), cateva oua sau lapte, iar fratii nostri mai mari abia stiau care e gustul ciocolatei. Este ceva ireal pentru noi pentru ca acum nu numai ca aceste produse sunt gasite la fiecare colt de strada, dar sunt si nenumarate sortimente din acelasi produs nestiind ce sa alegi. «Pe vremea mea  nu puteai sa ai preferinte», asa imi spune mama de fiecare data cand ajung intr-un magazin si ma uit la standul cu dulciuri si nu pot sa ma hotarasc care e cea mai buna alegere. De multe ori puteai sa iti dai seama in ce anotimp esti doar intreband pentru ce se formeaza cozile. De exemplu, in preajma sarbatorilor
de iarna, parintii stateau ore in sir ca sa apuce sa cumpere cateva portocale sau banane voind sa le faca o bucurie copiilor lor. Nu stiu daca Ceausescu dadea cu regularitate portocale de Craciun ca o concesie pentru importanta sarbatorii sau din dorinta de a efectua un urias experiment pavlovian. Comunismul era perioada care tindea sa creeze balanta intre locuitori si de aceea desi oamenii isi petrecereau multe ore asteptand la cozi interminabile aveau voie
sa cumpere produse doar in cantitati proportionale cu numarul de persoane din familie. Aceasta idee desi pare una corecta, nu este.
In zilele noastre, este promovata foarte mult ideea ca fiecare persoana este unica in felul ei, de aceea trebuie luat in calcul si faptul ca fiecare persoana are, de asemenea, diferite nevoi. Desigur, si atunci existau persoane cu o stare a sanatatii precara de aceea aveau nevoie de anumite diete, fiind nevoite sa evite anumite alimente, dar totodata sa compenseze prin o alimentatie bogata in produsele permise. Acest lucru nu era cu putinta avand in vedere ca pentru fiecare cap de locuitor era o cantitate stricta de produse. Din aceasta cauza, romanii apelau la actiuni ilegale, astfel isi procurau produsele restrictionate pe alte cai decat cele instituite de Guvern.
In alta ordine de idei, desi in zilele noastre sunt numeroase magazine ce ofera produse pe placul tuturor, putini isi mai permit sa cumpere. In vremea comunismului, salariul era mai imblesugat decit astazi. Romanii privesc vitrinele bogat incarcate cu marfuri atragatoare, cu ambalaje ispititoare si se simt mai neputinciosi decit altadata. Cu cat vitrinele sunt mai luminoase, cu atat propriile buzunare le par mai goale si mai intunecate. Multi romani inca mai tanjesc dupa acea perioada in care se pare ca traiau mai bine, dar oare chiar au dupa ce tanji ? Pastrand conditiile initiale, lucrurile se schimba. Socotiti dumneavoastra cati bani ar trebui astazi pentru a manca salam cu soia, copite de porc ori pentru a bea cafea cu inlocuitori, ori coniac facut din spirt. Cheltuielile cu agentul termic ar costa mult mai putin daca apa calda ar curge numai de doua ori pe saptamana, cate doua ore, iar curentul electric, furnizat cu parcimonie, ar subtia factura. Intr-un astfel de cos lunar s-ar include doar 20 de litri de benzina. Nici vorba de computere, de telefoane
mobile ori de marfuri de import, de bere pasteurizata, de alune ori de ciocolata. Orice comparatie care are in vedere doar costul consumului, fara a compara si calitatea consumului, este incorecta si alimenteaza iluzorii nostalgii.
Alta idee preconceputa este ca in acele vremuri fiecare om avea drept de munca si fiecare om trebuia sa aiba o slujba, in zilele noastre fiind mai mult de 1 milion de someri in tara. Conform statisticilor lucrurile se pare ca au luat o intorsatura drastica in acesti 20 ani, insa este oare corect sa gandim asa ? In ultimii ani ai regimului comunist se introdusese acordul global. In majoritatea domeniilor, salariul nu se platea integral, pe motiv ca planul nu era realizat. Situatia cea mai dramatica se intalnea in constructii, dar si pe alte planuri. Acest fapt noi il denumim in zilele noastre somaj, insa atunci era un somaj mai putin costisitor. In timp ce astazi somerul nu se duce la lucru si primeste un ajutor financiar, atunci omul se ducea la munca, ramanand insa cu anumite zile neplatite.
Un lucru de care in mod sigur si copiii generatiei mele s-ar fi bucurat ar fi fost manifestatiile scolare. Manifestatiile erau pentru elevi, desigur, prilej de bucurie. O manifestatie serioasa se cerea pregatita (esarfe rosii, galbene sau albastre, miscari sincronizate etc.) – deci erau mai multe zile în care nu se facea scoala. Unde mai pui ca la manifestatii te întîlneai cu amici de la alte scoli, se puneau de prietenii, în general, te distrai.  Programele artistice cu caracter literar toate aveau continut patriotic, deloc atractiv pentru elevi, cei mici reusind cu greu sa retina acest limbaj «de lemn». Inca o parte apreciata de copii era si intarzierea inceperii scolilor prin antrenarea elevilor in strangerea recoltelor pana toamna tarziu (practica agricola). Desi programul era obositor si oamenii se intorceau acasa istoviti, romanul mereu a fost insotit de rasete, glume, bancuri pe seama regimului comunist si a conducatorului chiar daca acestea erau interzise categoric (unii fiind chiar pedepsiti aspru pentru asemenea «nelegiuiri»). Scara valorilor din zilele noastre e diferita fata de cea de atunci, astfel multi oameni sunt impinsi sa recurga la  infractiuni pentru a-si atinge scopurile. Astfel de actiuni formeaza o lume nesigura, sanctiunile corespunzatoare nefiind la fel de drastice ca in vremea comunismului. Copiii nu mai traiesc sub auspiciile unui idol care sa ii influenteze in mod pozitiv, ei nestiind sa diferentieze binele de rau, fiind mediatizate multe personalitati fara ca acestea sa reprezinte o valoare morala.
Fiind nascuta la cumpana dintre doua regimuri, pot doar sa imi imaginez cum era atunci insa din cele ce mi-au fost povestite pot spune ca ambele au parti bune si parti rele. Mi-ar fi placut sa traiesc in diversitatea de azi, insa avand siguranta din acele vremuri.