Ruga fara titlu

Iata si prima poezie pe acest blog. Mirel I (a se citi Mirel intaiul – ha ha ha)) a acceptat provocarea. A ales tema propusa de John si, deci, o sa va delectati cu o poezie de dragoste.

RUGA FARA TITLU

AS VREA SA MAI RAMAN O CLIPA IN URMA PATIMILOR MELE

URMAND DESCULTE VISE, DE AMOR

SA ITI SIMT GUSTUL DULCE ACRISOR SI GANDUL CA-NTR-O ZI TE VOI AVEA

COPIL NEBUN

RAZAND  MA VEI VEDEA STRANGAND IN PALME VISE IN ASTEPTAREA TA…

SE-NLACRIMEAZA ROUA-N URMA TA

EU PLEC, TU VINO DUPA MINE DE VEI VREA…

MIREASMA DULCE, UMBRA DE PACAT

SI-N URMA PASILOR CE-I VEI LASA, SA NU TE-ASCUNZI !

CACI TE VOI CAUTA.

TE STRIG SI NU GASESC RASPUNS

 TE CHEM , DAR STIU CA ESTI DEPARTE

MA-MBRAC CU LUNA, PRINS IN VRAJA TA

MA PRIND IN JOCUL DE A TE VISA CALAUZIT DE STELE

DE-AS PUTEA SA TE CUPRIND SI SA TE STRANG LA PIEPT

DAR CAUT IN DESERT…

INVALUITA-N VOALUL DE MIREASA MA URMARESTE NOAPTEA…

PASARE DE PRADA MA LAS IN VOIA EI …

SI DE VEI VREA  SA-MI DAI UN SEMN CA UN COPIL DESCULT AS ALERGA

SA NU TE SPERII !!!

I-TI INTIND O MANA SI-N TAINA NOPTII SA TE ROG AS VREA SA NU MAI FUGI DE MINE…

STAFIE NEBUNA .

 TI-AS SPUNE TE IUBESC DE MII DE ORI DAR NU STIU DACA M-AI LASA MACAR SA MI TE POT INCHIPUI

SA TE PRIVESC DE-APROAPE DE VEI VREA….. SA MA PRIVESTI SI TU , IUBIREA MEA.

14 răspunsuri la Ruga fara titlu

  1. Mirel I spune:

    Ziua buna tuturor ! Un singur lucru as avea de adaugat la cele spuse de tine Cati.Tema nu am ales-o intamplator ci ,,democratic” .Mentionez ca au fost doua pareri pt aceasta tema (Just me si john),o ”abtinere”(Buddy)si tema ta ,deci….
    By the way…astept huiduelile si parerile voastre!
    Le si accept daca este cazul(ha,ha ,ha)

  2. Cati Lupaşcu spune:

    Eu sper ca nu va fi cazul!

  3. Just Me spune:

    eee si daca va fi asta e…a zis ca le accepta🙂 Il asteptam pe don pedrino sa dea tonul criticilor🙂

  4. Mirel I spune:

    Cand ai spus,,eu sper sa nu fie cazul,,era vorba despre un indemn sau o parere???(ha,ha,ha)

  5. Cati Lupaşcu spune:

    Era vorba despre… parerea mea… perceptia mea.
    Mie una mi-a placut chiar am gasit niste figuri de stil interesante. Dar parerea celorlalti e mai importanta pentru ca, nu-i asa, ei sunt criticii nostri.

  6. john from London spune:

    Buna ziua!
    Buna Cati , buna ziua tuturor !
    Eu nu te critic , in primul rand ca .. imi place poezia, dragostea e un sentiment frumos !
    Ma rog ca muza ta , sa te urmareasca la brat cu inspiratia si cine stie cand si cum ceva se va schimba in viata ta , a lui si-a mea , cu drag john!

  7. Just Me spune:

    Hehehe uite ca nu apar criticile…Mirele esti tare baftos pana va intra nea Pedrino. Si totusi, pana atunci hai sa-ti raspund la poezie, evident tot printr-o poezie, sau mai multe🙂

    De ce iubesc la nesfarsit
    Un monstru`ntruchipat,
    Un suflet negru si sfiit
    In zana`nfatisat?

    De ce iubesc fara sa simt
    Minciuna si tradare?
    De ce ador ca frunza`n vant
    Tomnatica-i plecare?

    De ce doresc sa trag la jug
    O patima uitata,
    De ce sa fiu eu ars pe rug,
    Sa ar iubirea toata?

    De ce as da o mangaiere
    Si-un dor intunecat,
    Cand tot ce freamata-n placere
    Este sa fiu plecat?

    Si dus am fost si dus voi fi,
    Nici eu nu stiu de ce,
    Si vreau, fie de as muri,
    Sa aflu un crud DE CE.

  8. gabita spune:

    Mai, dar vor sunteti poeti!

  9. Just Me spune:

    🙂 si flacara violet cat costa?🙂 las` ca o sa-mi iau sobolan sa ma ajute🙂

  10. Don Pedrino spune:

    No, buna noapte, dragii mei! Tii, ca dor mi-o mai fo’ de voi…am cam lipsit, tot ratacind pe alte bloguri si prin arhivele mele, da’ nu-i nimic, iata-ma-s!
    E frumos ca ne regasim pe marginea unei postari separate, dedicata poeziei – sa zicem, sectiunea „Cenaclu”, si tare mult ma bucur ca voi chiar nu va dati la o parte, cand e vorba de treburi serioase, asa cum este poezia.
    Mai intai, cateva consideratii de ordin general:
    1. Poezia este literatura, care – la randul ei – este arta, care (arta) este o reflectare/redare a unei realitati simtite sau traite de autor;
    2. Materia prima a combustiei artistice (inclusiv poetice/lirice) este, deci, trairea, inteleasa ca perceperea unor stimuli dinspre realitatea inconjuratoare si decantarea acestor stimuli in stari, sentimente, impresii – pe care creatorii simt nevoia sa le redea, sa le comunice si altora.
    3. Poetul se foloseste de CUVANT, ca instrument (mijloc) de redare a trairilor sale, asa cum pictorul se foloseste de vopseluri. Daca pictorul foloseste vopselurile ca purtatori ai culorilor pe care le combina pe panza, poetul foloseste cuvintele ca purtatori de sensuri/intelesuri. Cei doi artisti vor cauta ca, pentru a da nastere unei IMPRESII asupra receptorului creatiei lor, sa „scoata” din culori/cuvinte intelesuri, efecte cat mai concludente, cat mai pertinente cu putinta, Orice culoare orice cuvant are/au semnificatia lor consacrata; „luna” este astrul satelit al pamantului sau subdiviziune a anului, dar capata si inteles de „superlativ al curateniei” si alte intelesuri, iar poetii o personifica – Eminescu asemuind-o cu o „regina a noptii”.
    4. Imaginile artistice rezulta din combinarea intre ele a culorilor/cuvintelor, de regula incarcate de sensurile lor derivate („albastru” = nemarginire, liniste sufleteasca, aspiratie spre inalt etc., „negru” = moarte, tristete, intuneric etc.)
    5. Deci, o pictura/poezie este cu adevarat arta nu daca reda fidel o realitate (ca o fotografie ori ca o simpla relatare in cuvinte), ci daca SUGEREAZA acea realitate, dandu-i dimensiunea sau nuanta in care ea este traita de autor. Pentru un truditor al campului, un card de cocori inseamna ca se apropie iarna sau a venit primavara; pentru un indragostit aflat departe de iubita – dor, tristete, insingurare, speranta revederii, ganduri…
    6. Creatorul de arta trebuie sa evite copierea intocmai a realitatii ori copierea altui creator. Ca poet, trebuie sa eviti capcana melodramatismului din multe piese de muzica usoara, gen „tu ai plecat si-n urma ta tralalala tralalala”; intr-o astfel de situatie cauti cuvintele care sa sugereze cel mai expresiv starea de a fi parasit. Sa zicem „Nori ma apasa pe tample, negura simt ca respir” – iata, am creat deja o imagine poetica de toata frumusetea.
    7. Combinatia de cuvinte, in poezie, nu se realizeaza la intamplare; trebuie sa existe o consonanta, cuvintele sa se poata „imbuca” intre ele: in exemplul de mai sus nu puteam sa spun „piatra/smoala simt ca respir”, nu? Combinatiile mestesugit alese vor imprima versurilor un ritm al lor, foarte important si acesta in sugerarea imaginii si, deci, in impresionarea receptorului poeziei.
    8. Incerc sa exemolific cu o strofa proprie incadrata in sfera eroticului:
    „Ma pierd, nebun, prin trupul tau
    De parc-as merge dupa mure
    Si te-as culege dintr-un hau
    Si-ar veni ursi sa mi te fure”
    9. Pauza, capul pe perna si ne mai urmarim,
    Pa, dragalsilor…

  11. Cati Lupaşcu spune:

    Of ce ti-e si cu poetii astia! Don pedrino, m-am pierdut printre aspiratii, nemarginire, sensuri si intelesuri si n-am priceput esentialul. Ti-a placut sau nu ruga celui mai de intii mirel?
    Totusi, ca sa nu ma las mai prejos, sa nu credeti ca sunt total nesimtitoare, pentru cei cu doua trei fire de par alb la tample, va reamintesc o declaratie de dragoste din tineretea noastra. Hei, decretiilor, va mai amintiti?

    Si inca una la fel de veche,

  12. Just Me spune:

    La fel de veche si foarte trista…..

  13. Don Pedrino spune:

    @
    Mirel,

    Suna naspa „ruga fara titlu”; fara tutlu poate fi poemul, ruga poate fi fara destinatar – ceva in sensul vizat de MIrcea Dinescu atunci cand si-a intitulat un volum „Invocatie nimanui” – suna frumos, nu?
    Da, materie prima exista,autorul traieste intens sentimentul insingurarii, doar ca este confuz in a descrie imprejurarea; ba iubita este plecata („te chem dar stiu ca esti departe”), ba pleaca el si o lasa („eu plec tu vino dupa mine de vei vrea”), ba pur si simplu o cauta sau o va cauta el, ba vrea sa mai ramana („as vrea sa mai raman o clipa in urma patimilor mele”). Cu alte cuvinte, combustie exista, trairile autorului imbracand uneori straie de sarbatoare, in imagini cu adevarat poetice: „invaluita-n voalul de mireasa ma urmareste noaptea”; „ma-mbrac cu luna prins in vraja sa”; „ma urmareste noaptea pasare de prada ma las in voia ei”; „ma prind in jocul de a te visa” etc. Lucrurile frumoase precum acestea alterneaza insa cu exprimari banale de genul „gandul ca-ntr-o zi te voi avea”, „vise de amor”, „si-n urma pasailor ce-i vei lasa sa nu te-ascunzi” ori acel „de vei vrea” (repetat -suna aiurea). In general textul poetic trebuie sa sune mult, mai elevat decat un text de muzica usoara, ca sa nu mai vorbesc de manele. Apoi, cuvinte precum „amor” au devenit arhaisme, nu mai au rezonanta poetica decat, poate, la un maare mester al cuvantului, care, combinandu-l cu altele, i-ar descoperi niste valente cu totul si cu totul noi.
    In orice caz, poezia nu se scrie „la comanda”. Autorii de astfel de performante sunt putini, sunt insi care „gem” de trairi, de idei, au o combustie iesita din comun si chiar stiu sa se invarta printre cuvinte. Adrian Paunescu este un astfel de autor, dar omul are un camion de volume de poezie – si nu numai…Ce nu-mi place deloc la „Ruga fara titlu” este forma dezlanata a textului; nu e in vers clasic, bun, dar as fi vrut sa percep acolo un ritm impus de cuvinte, prin alternanta accentelor, o dozare a expresiilor care sa ma captiveze de la un capat la altul al discursului.
    Recomandarea este una generala: ca sa scrii o poezie trebuie mai intai sa citesti cateva volume. Dar mai citeste azi lumea poezie? Aud ca nu prea, si ca poezia ar fi pe moarte. Pai, daca moare poezia moare si sufletul in oameni, incet-incet, si se duce de rapa umanitatea…

  14. Don Pedrino spune:

    Ura, am descoperit America: am reusit sa copiez o poezie pe blog. Brava cui m-a invatat, dar si mie, ca nu ma dau batut! Da, pana mai examinam si a doua oferta, am copiat ultimul poem scris de mine – bineinteles, in nota volumului din care va face parte.
    Manifest

    Îmbătrânesc – acelaşi bâlci, acelaşi bal
    Cu măsti şi mimi din Carnavalul Mondial
    În Bărăganul meu din suflet prea mult pir
    Nu-mi lasă loc să mă mai bucur, să respir

    Abia acum adevăratul genocid
    Ne-arată colţii săi hidosi – ce îi desfid
    Şi strig pe uliţi şi pe străzi: Răcniţi la ei
    La vânzătorii de iluzii şi idei

    La negustorii de trecut şi de prezent
    Ce ne-au dus ţara până-n prag de faliment
    – Ajunge, dar! Vrem înapoi ce s-a furat
    Nu-i apă-n mări să vă spălaţi precum Pilat…

    Îmbătrânesc şi simt că încă nu-i târziu
    Să cuget limpede, adânc, şi să vă scriu
    Un manifest – acest poem incendiar
    Ca mărturie că mă lepăd de zadar

    Că eu iubesc încrâncenat şi cu temei
    Pământ şi cer şi munţi şi iarbă şi idei
    Urăsc trădarea şi-i detest pe trădători
    Eu – om de piatra dintr-un munte de popor…

    Va imbratisez…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: