Nea Indrea Sobaru’

Cand l-am vazut prima data, sa fi avut vreo 6 ani, m-am speriat cumplit. Carunt, adus de spate, cu niste ochelari cu lentile groase „cat fundul de borcan”, cu glasul gros, dogit de tigarile „Carpati”, parea un tip croit dinadins pentru a speria copiii. Era un singuratic. N-avea femeie, murise cu multi ani inainte, nici macar nu apucase sa ii faca vreun prunc. Mirosea ciudat, a pamant galben si fum, iar hainele ii erau in permanenta pline de praf roscat de caramida. Si, totusi, daca iti infrangeai prima senzatie de teama, descopereai ca mainile lui batogite de munca, cu degetele groase ca niste carnati de Craciun, ingalbenite de nicotina, iti pot mangaia duios crestetul, iar ochii negri de sub sprancele stufoase te pot privi cu multa blandete.

Publicitate

Deci, despre binele cui este vorba?

Din câte ţări sunt pe planetă, doar România se grăbeşte să folosească o substanţă nouă, foarte toxică, pentru culturile de cartofi, roşii, castraveţi, ceapă, cât şi pentru plantaţiile de viţă de vie. Aceasta, numită INITIUM, sporeşte până la 65% riscul de cancer de colon. BASF, un consorţiu german de produse chimice, a dezvăluit că România este prima ţară din întreaga lume care a autorizat produsul său Initium. Un material complet gasiti aici.  In urma parcurgerii lui, eu nu pot decat sa ma intreb: despre binele cui este vorba in aceasta propozitie?

S-au scuturat de el toti trandafirii

La o săptămână după ţeapa cu câştigarea alegerilor prezidenţiale, când l-am revăzut pe Mircea Geoană la televizor, albit, cu cearcăne, cu fruntea brăzdată de riduri, galben şi fără vlagă, când am văzut cât de mult suferea pentru gafa „Mihaela, dragostea mea!”, mi-a părut rău că nu mi-am înfrânt aversiunea faţă de PSD şi nu i-am acordat lui un vot de încredere. Omul suferea cumplit, de-adevăratelea, nu juca teatru. Iar mie mi-a fost pur şi simplu milă. Cititi mai departe aici.

Adolescenta cu droguri in buzunar

As vrea sa va supun astazi atentiei un subiect, din punctul meu de vedere, cutremurator. Este vorba despre nebunia pe care a generat-o in randul adolescentilor „magazinele e vise”. Este un material realizat de colegii nostri de la „Obiectiv Junior”, niste tineri extrem de talentati, extrem de ambitiosi, si, in ciuda putinilor ani pe care ii au, niste tineri care dau dovada de o maturitate incredibila pentru varsta lor. Veti descoperi in acest material declaratii socante ale unor pusti de doar 13 – 14 ani, care, doar pentru a fi „la moda”, doar pentru a fi acceptati intr-o gasca „trendy” au ales sa se drogheze. Unii au reusit sa gaseasca din nou calea cea dreapta, altii insa…. Cititi mai multe aici.

Fereasca Dumnezeu sa muste cineva din mine!

De la inceputul acestei luni, cand profesorul Gheorghe Mencinicopschi si-a lansat ultima carte, „Noua ordine alimentara. Noi ce mai mancam”, presa a alocat aproape zilnic spatii generoase unor articole pe tema alimentatiei noastre. Ni s-a readus, astfel, aminte cat de nocive sunt alimentele pe care le consumam zilnic, cat rau fac ele organismului, cata grija ar trebui sa avem cand facem aprovizionarea, cat de atenti ar trebui sa fim la ce si cat mancam.

Ploaie de februarie

Nu imi place ploaia. Nu imi place ploaia asta care imi izbeste strident, de cateva ceasuri, fereastra. Nu imi place in general sa ploua cand afara e frig, nu imi place ploaia cand cade necontenit toamna tarziu, si, deci, cu atat mai mult, nu imi place ploaia asta de februarie.

Un grec, doi greci

Moartea lui Kennedy, războaiele din Coreea, Vietnam, Irak, înlăturarea unor şefi de state, epidemii, atentate, încălzirea globală, Hitler, Elvis Presley etc. Lista e extrem de lungă şi cuprinde zeci de scenarii savuroase de carte sau documentar, bine aşezate în spaţiu şi timp, bine corelate cu alte evenimente şi personaje, toate purtând marca „Teoria Conspiraţiei”. Cititi  mai departe aici.

Cand ninge asa

Si a-nceput din nou sa ninga. In disperare, iarna plange iar. Si plange-amar, si plange dens, si plange in nestire. Plange a instrainare. Doar Crivatul ii e aproape. Doar el o intelege. Doar el stie ce putin i-a mai ramas! Si amandoi se jeluiesc. Si impreuna rabufnesc zdrobindu-si toata furia de ferestre. Furia sau tristetea ca vor pleca? Pentru ca amandoi au venit, amandoi vor pleca intr-o buna zi.
Cand ninge asa, mi-as dori sa stiu sa scornesc versuri sau sa posed galsul marii. Cand ninge asa, mi-as dori sa stiu sa ma joc cu culorile si sa framant lutul. Mi-as dori sa stiu sa-i compun iernii o poezie, un cantec, sa-i dedic o pictura, o sculptura, sa-i imortalizez intr-un fel toata furia si frumusetea, intr-o opera, oricare, pe care s-o expun in tihna peste an. Mi-a fost tare dor de iarna asta, de multi ani o astept. Dar acum, gata, cred ca e de ajuns!

Week-end cu dragoste!

„Odata era un împarat roman al carui nume era Claudiu al II-lea. Era un luptator îndarjit si a avut multe razboaie.  A vrut o armata puternica, dar majoritatea barbatilor lui nu doreau sa mearga în lupta. Neintelegandu-le impotrivirea, Claudiu s-a gândit ca barbatii voiau sa stea acasa de dragul sotiilor si copiilor lor . Si atunci a decis sa caute o solutie pentru aceasta problema. Drept urmare a decis ca niciunul dintre soldatii din Roma sa nu se mai poata casatori”.

Ce fel de mama o fi avut?

Vi-l mai amintiţi pe Ioan Cezar Corâci? Dacă nu, vă reamintesc eu. Corâci a fost parlamentar de Brăila, în legislatura 1996 – 2000, respectiv deputat pe listele Convenţiei Democrate Române (CDR). După pierderea alegerilor din 2000 şi prăbuşirea CDR, Corâci a ieşit din atenţia presei, dar a revenit în vara anului 2005 când, după scandalul cu Ovidiu Tender, a preluat preşedinţia Uniunii Generale a Industriaşilor din România (UGIR 1903).

Cititi mai departe.