Fereasca Dumnezeu sa muste cineva din mine!

De la inceputul acestei luni, cand profesorul Gheorghe Mencinicopschi si-a lansat ultima carte, „Noua ordine alimentara. Noi ce mai mancam”, presa a alocat aproape zilnic spatii generoase unor articole pe tema alimentatiei noastre. Ni s-a readus, astfel, aminte cat de nocive sunt alimentele pe care le consumam zilnic, cat rau fac ele organismului, cata grija ar trebui sa avem cand facem aprovizionarea, cat de atenti ar trebui sa fim la ce si cat mancam. Noi, si ma refer aici la familia mea, nu suntem niste mancaciosi. NU avem probleme cu greutatea (bine, mai putin eu, care de vreo 10 ani incoace ma plang constant de cele vreo 3-5 kg pe care le consider in plus, in ciuda faptului ca prietenele imi spun ca sunt dusa cu pluta daca vreau sa mai slabesc), nu suntem disperati dupa carne, nu mancam in exces pizza sau fast- food. Suntem o familie normala care nici nu intra in crize cand frigiderul e gol, dar nici nu infulecam in disperare atunci cand suntem inconjurati de „bunuri”. Si totusi, daca ma intrebati unde sunt banii nostri, va raspund repede si simplu: in supermarket-uri. Mancarea in Romania este exagerat de scumpa, secatuieste cardurile, o banala ciorba si te ajunge cativa lei. E normal? Ei bine, zic eu, NU. Dar si mai anormal este ca, dupa ce ca-i scumpa, sa fie si plina de aditivi, E-uri si alte alea care ne dau sanatatea peste cap. E pretul pe care trebuie sa il platim „evolutiei”, spun specialistii. Suntem foarte multi, resursele sunt din ce in ce mai limitate, gospodinele sunt specie pe cale de disparitie, iar argumentele ar putea continua multe randuri de aici incolo. Ma opresc insa si va reamaintesc ca, daca utilizarea acestor substante s-ar face in limitele admise de lege, pericolul nu ar fi asa mare, sau, cum spune romanul, dracul nu ar fi asa de negru. Problema apare atunci cand sunt folosite in exces sau in cantitati mai mari decat cele admise. Iar ca se mai intampla si sa „gresesti” reteta, e o realitate. Ca ziarist, de-a lungul anilor, avut cateva „meciuri” cu producatori, procesatori sau importatori. Norocul meu ca m-am confruntat cu asemenea probleme cand deja avem ceva experienta in spate si de fiecare data m-am „acoperit” bine cu copii si paracopii de pe documente, cu probe trimise la analiza pe cate 3 cai diferite ( pentru ca se mai rataceau), si n-am ajuns in instanta (pentru ca asta era prima lor reactie) chiar daca unii mi-au trimis pe cap case de avocatura de mi se impleticea limba si cand trebuia pur si simplu sa le rostesc numele. Am incheiat de fiecare data pe cale amiabila. Cum? „In ciuda faptului ca nu au fost constate abateri de la norme, am acceptat retragerea lotului de pe piata”. Nu va grabiti sa spuneti „doar atat?”, cand te lupti cu rechinii acesta e un mare succes. 
Trecand insa peste problemele acestea, „de reteta”, profesorul Mencinicopschi a readus pe tapet prin cartea sa un alt element important: hormonul eliberat de animalele stresate, care influenteaza negativ organismul uman prin consumarea produselor de la aceste animale. De aceea s-a dispus odata cu integrarea in UE asomarea animalelor inainte de sacrificare, de aceea Romania nu a avut voie sa exporte carne sau preparate din carne provenita de la animalele sacrificate traditional, adica injunghiate. De aceea, in marile ferme de vaci, Vivaldi, Strauss, Mozart rasuna mai ceva ca in marile sali de concerte, laptele vacutelor nestresate este plin de elemente nutritive si e mult mai sanatos pentru consumatorul uman.
Acum a venit randul „puicutelor”, exploatarea lor excesiva, in baterii, fara lumina naturala si cu furaje concentrate,  influentand negativ calitatea produselor obtinute de la acestea, carne, oua (nu stiu ce sa zic despre pene). Cum era de asteptat, marii productori ai breslei au inceput deja amenintarile si, probabil, chiar vor ajunge in salile de judecata. Dar asta nu elimina problema, daca aceasta exista! In plus, consumatorul este deja mult mai atent!
Stresul acesta chiar inseamna ceva? Probabil ca da. Uitati-va, chiar si pentru oameni e considerat principalul vinovat de multe imbolnaviri „fara noima”, adica fara o problema grava”, „palpabila”, a unui organ. E boala secolului!
Asa ca, va las pe voi sa filtrati informatiile, sa trageti concluziile. Despre ce cred eu, dupa ce am citit atatea materiale despre cat de nociv este stresul, pot sa va spun un singur lucru: „Fereasca Dumnezeu sa muste cineva din mine!

Publicitate