La magica fantana

Unul din simbolurile orasului, unul din locurile de promenada preferate, fantana cinetica din Braila este, incepand cu 1988 cand a fost pusa in functiune, si unul dintre obiectivele turistice importante ale municipiului. O adevarata opera de arta, ce poarta semnatura sculptorului Constantin Lucaci, denumit si „al doilea Brancusi”, fantana braileana este unica in felul ei. Ea imbina laolalta traditia antica, apoi renascentista si iluminista a jocurilor de apa.

Publicitate

Cotizanti la sistemul antisanatate

Grupuri sanitare infecte, dusuri nefunctionale, flise crapate sau pur si simplu cazute, pereti scorojiti, paturi metalice de sub vopseaua carora ranjeste hidos rugina. Lenjerii ingalbenite de vreme, paturi roase de ani, noptiere sui si zgomotoase. Dulapuri de medicamente goale sau incarcate cu cutii si brosuri fara de nici o trebuinta, aparatura invechita. Curti pline de buruieni si caini vagabonzi, cu alei neingrijite si banci scorojite. Sunt imagini inca actuale in multe dintre spitalele romanesti. Lipsa acuta de medicamente, chiar dintre cele banale (algocalmin, antibiotice etc), lipsa acuta de materiale sanitare, chiar dintre cele mai banale (seringi, branule etc), conditii improprii unui act medical decent. E relitatea in multe dintre unitatile spitalicesti din Romania.

Ala era tat’su!?

Era intr-o vacanta de iarna, sa fi fost clasa a II a sau a III a. Eram singura acasa si aveam o misiune foarte importanta. Scroafa statea sa fete si, cand a plecat la serviciu, mama mi-a lasat instructiuni clare. Intri in cocina din jumatate in jumatate de ora si la primul semn, strigi la cuscra. Ea stie ce are de facut. Cuscra era soacra fratelui meu cel mare si locuia gard in gard cu noi. Am respectat intocmai instructiunile si, pe la pranz, cand scroafa a dat primele semne ca i-a venit sorocul, am mers frumusel la cuscra si am anuntat-o.

Paduri ce-ar fi putut sa fie…

 

In fiecare an, la 22 aprilie, se sarbatoreste Ziua Planetei Pamant, o manifestare ce se doreste a fi un semnal de alarma pentru protejarea mediului inconjurator, o zi in care sa militam pentru un mediu mai curat si nepoluat. 

Daca e joi, e greva

Daca e joi, e greva generala. Iar daca e sfarsit de an scolar, e boicot general. Dascalii sunt iar suparati. Ei, iar! Sunt tot suparati, asa cum sunt de 20 de ani. De fapt, nu stiu daca din ’90 incoace a fost vreun an scolar fara tensiuni, daca in ultimii 20 de ani a fost vreo initiativa in acest domeniu care sa nu starneasca proteste din partea sindicatelor. Nu-mi amintesc, in ultimii 20 de ani, sa fi fost vreun mandat in care intre cei de la catedra si minister sa existe un dialog deschis, constructiv, un consens ca fiecare, dupa competente, sa puna umarul la treaba pentru binele tuturor. Eu, una, nu-mi amintesc.

Istrati. 75

„Baraganul nu e interesant. Nu e un loc de vizitat. E sucit, ca o femeie îmbracata în zdrente, ca o mahalagioaica impodobita cu diamante. Pamântul n-a fost dat omului numai cu scopul sa-i umple burta cu malai. Mai sunt si colturi harazite reculegerii. Asta e Baraganul”. (Ciulinii Baraganului)

O plapumă prea scurtă şi mâncată rău de molii

„Eu nu mai pot aşa! Mi-e teamă că într-o zi o să pun ceva în mâncare, să o terminăm odată cu toţii!”. Nu e o ameninţare spusă într-o clipă de nebunie. E un vaiet, un strigăt de disperare al unei femei tinere, mamă a doi copii, de 9 şi 6 ani, rămasă fără loc de muncă. Doamna în cauză mi-a povestit că a lucrat, împreună cu soţul ei, până acum câteva luni, în aceeaşi firmă, de comerţ. Firma a dat faliment, patronii au pierdut tot, inclusiv casa, banca a scos-o la vânzare fiindcă giraseră cu ea un împrumut. Din puţinii bani care le-au mai rămas după ce şi-au stins datoriile, oamenii şi-au cumpărat bilete şi au plecat în Italia. „Ce oameni… iar acum sunt vai de ei… Ea îngrijeşte un bătrân, iar el cu ziua prin construcţii. Dar tot e bine, au copiii mari, au putut să plece. Noi, cu doi copii mici, încotro s-o apucăm?”.  Cititi mai departe aici.

Cu o suta de lei, spre Europa

Pe 13 aprilie 2005, Parlamentul European a decis, cu 497 de voturi pentru, 93 impotriva si 71 de abtineri, aderarea Romaniei la Uniunea Europeana incepand cu data de 1 ianuarie 2007. Iata ce scriam privitor la acest lucru in urma cu 5 ani. Intrebarea pentru acum este: cate din problemele evidentiate atunci s-au rezolvat intre timp?

Intind covorul rosu, am premii de dat

Am avut un week-end minunat. Si asta pentru ca, pe neasteptate, o doamna despre a carei existenta habar nu am avut pana sambata, mi-a innobilat blogul cu niste comentarii absolut magulitoare. Nu stiu cate mi se cuvin din aceste laude, ma gandesc ca, poate, singurul meu merit este acela ca sunt braileanca si prin povestile mele i-am scos de prin sertarele cu amintiri intamplari peste care se asternuse uitarea. „Nimic nou si totusi…”, doamna nu s-a oprit doar la cuvintele frumoase.

La „Magarul tavalit”

La inceput a fost doar o incapere din carton presat, denumita pompos „Alimentara”. Apoi piateta a inceput sa prinda contur. Au aparut o carciuma si inca o cladire cu marfuri industriale, imbracaminte, incaltamite, pahare, farfurii, detergenti, toate de-a valma intr-un spatiu dreptungiular de cel mult 50 mp. Gaseai orice de la tablouri cu rame aurii la ace de siguranta. Ba chiar, pana pe la sfarsitul anilor ’70 gaseai si prezervative, despre care vanzatoarea ne spunea ca sunt baloane, asa ca noi, dracii, le foloseam ca atare: le umpleam cu apa si le aruncam in capul betivanilor de la „Magarul tavalit”.