Provinciala…

Urasc prefacatoria. Urasc oamenii care uita prea usor de unde au plecat, oamenii pe care banii ii schimba radical, transformandu-i in ceea ce urasc eu cel mai mult – parveniti. Nu ii invidiez, vorba mamei, femeie simpla, “fiecare cum isi asterne asa doarme”, doar ca sunt pusa cateodata in niste situatii penibile, din care nu prea stiu sa ies. Ce sa fac, sunt atat de naiva inchipuindu-mi ca sinceritatea e o calitate… Ca naturaletea e o dovada e binecrestere si intelepciune…

Luni la pranz am iesit in parc. Imbracati lejer, inarmati cu mingi, pistoale si arcuri cu sageti, ne-am bucurat de soare, de aer curat, de libertate. La un moment dat m-am simtit privita insistent de o doamna, aterizata parca de pe Champs – Elysees. Era asezata pe o bancuta la umbra, si din cand in cand urmarea cu privirea o fetita, si ea foarte eleganta, care se juca la balansoare – atent supravegheata de bona, aveam sa aflu ceva mai tarziu. Am privit-o si eu, apoi, ca prin farmec, pe sub stratul gros de pudra, ruj si rimel am recunoscut-o. Era fosta mea colega de banca, pe care nu o mai vazusem din ’93 cand se casatorise si se mutase din oras. M-am bucurat nespus, fusesem apropiate in anii adolescentei. Cam un sfert de ora, atat a durat bucuria mea, de fapt exact cat am vorbit de trecut, de fosti colegi, de intamplari vechi.

Cum am ajuns la prezent, draga mea prietena s-a transfigurat si pe un ton extrem de afectat a inceput sa turuie pitigaiat – va dati seama trebuia neaparat ca toti cei din jur sa auda ce avea sa-mi povesteasca. Despre vila ei cu 2 etaje si 8 camere situata intr-un cartier select al capitalei, despre salariul de director la stat cu multe zerouri, despre fetita ei absolut geniala si sotul mare si tare in politica (Vai, e imposibil sa nu il stii de la televizor!), despre gusturile ei rafinate, despre marlania din trafic, despre decaderea Brailei. Nu ar fi venit de sarbatori acasa nici in ruptul capului, nu se mai poate simti bine in conditiile de aici (asta insemnand o vila destul de cocheta din buricul targului), in aerul acesta provincial care a coplesit orasul. Dar sotul a insistat, pe criza asta nu ar fi dat bine la imagine la plece, asa cum faceau in fiecare an, in strainatate – electoratul ar fi taxat. Asa ca, de dragul sotului s-a scrificat si a venit acasa. Bineinteles la ai ei, ai lui, la tara, traiau „chiar sub orice nivel la decentei”. Aproape nici nu o mai ascultam, devenise alta, se comporta exact asa cum se comporta si mama ei in urma cu multi ani, comportament pe care, de altfel, impreuna il criticam si combateam de cate ori aveam ocazia. Tot ce urase ea mai mult in anii adolescentei, acum i se parea firesc. Mi-a pus capac insa cand, sunandu-i telefonul, evident ultramodern si ultrascump, a inceput sa vorbeasca foarte tare: “Draga mea, nu te aud, in nenorocita asta de provincie, nici macar semnalul la telefon nu este OK. Si, ca sa vezi, aici nu am gasit niciun salon care sa lucreze…parul meu arata absolut oribil. Abia astept sa ajung acasa”. Am lasat-o sa isi termine vaicareala dupa care i-am spus foarte politicos: “Doamna, imi pare bine de cunostinta, dar daca vreodata ma veti mai zari prin nenorocita asta de provincie in care, de Paste , nici macar saloanele de infrumusetare nu sunt deschise, va rog sa ma ignorati. Si uitati ca tocmai ce v-am dat numarul meu de telefon, in provincie sunt mari probleme cu semnalul”.

36 de răspunsuri la Provinciala…

  1. […] Provinciala… « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte said this on 07/04 at 13:45 […]

  2. Andi spune:

    Mie imi place să le tachinez până își revin😆 Mi se pare o adevărată distracție să readuci pe cineva cu picioarele pe pământ!
    Este,poate, cel mai tare dintre spectacolele de caracter🙂

    Zi însorită

  3. Cati Lupaşcu spune:

    Poate daca era o straina, m-as fi distrat, Andi. Dar era prietena mea si eram complet buimacita….

  4. daurel spune:

    Ardelenii mei sunt mai…altfel; cand ma laud cu ceva, imi cer amanunte si adresa exacta pentru a se caza la noi pana le rezolvam problemele…A scapat prea ieftin; dar daca-i aveti telefonul…

  5. Cati Lupaşcu spune:

    ha ha ha
    Ardealu-i fruncea! (nu stiu daca se scrie asa)🙂🙂🙂

  6. Multam, dar …
    Ati putea sa-mi treceti linkul pe Champs–Elysees ?
    Macar asa s-ajung si eu p-acolo – ca m-am saturat de atata genialitate ! 🙂

  7. Cati Lupaşcu spune:

    ‘Teles sa traiti! data viitoare tin cont….

  8. 🙂
    Acum lasand glumita deoparte – e uimitor cum privilegiile pot transforma un om
    Cum se pot perverti sufletele frumoase din tinerete …

  9. […] romanii ortodoxi ,au alt D-zeu ,fata de ceilalti ,cei catolici […]

  10. Cati Lupaşcu spune:

    Exact. A avut un caracter frumos, tatal ei era un om deosebit si o educase frumos. Dar, pana la urma, tot mama a „castigat”, la randul ei o parvenita: casnica – sotie de medic.

  11. Madi spune:

    He he he … fosta mea colegă de bancă e acum în San Diego😀
    Eh, c’aşa-i în tenis !😆

  12. MIKA spune:

    Pacat de cei care uita de unde pleaca si cei care se schimba ca vremea .Se uita ca in acesta lume iti trebuie coloana vertebrala pentru a ramane un om vertical din toate punctele de vedere.
    PS: cine nu are coloana,sa vie la mine ,ii mai dau din vertebrele mele in plus.Imi fac si mie un bine poate :d .
    Zi cu soare Cati.

  13. Cati Lupaşcu spune:

    Draga de tine…vezi, si ce e in plus strica….

  14. Daniel Tudose spune:

    ,,simpatica” colega…reprezinta o specie, nevertebrata de viloi

  15. Cati Lupaşcu spune:

    Din pacate aceste specii se inmultesc… prin diviziune…🙂🙂🙂

  16. asa e, aceste specii nu se inmultesc – se divid !
    Ce haios suna aceasta ”progresie geometrica” 🙂

  17. […] logoreea vecinei ? … o declară suspectă de crimă, sau aşteaptă rezultatul autopsiei ? 2. Cum o va aborda pe soţia decedatului ? 3. Care va fi reacţia Roxanei ? 4. Cum se încheie cazul: O arestează ?! …sau la începutul […]

  18. Incertitudini spune:

    Hristos a inviat!

    Nu pot sa zic ca nu va cunosc- ne-am ‘zarit’, din cand in cand, in blogul unui ardelean.
    De ce vorbesc? Pentru ca, nu stiu cum se face, dar fiecare are, cel putin o asemenea colega.
    Eu m-am hotarat sa le intalnesc- suntem vreo zece colege de facultate in acelasi oras. Ne-am vazut, ne-am omenit si a venit vorba , culmea! tot de vile si de soti directori( mari oameni politici).

    S-a dus naibii tot farmecul anilor frumosi..
    N-a mai existat nicio ‘data viitoare”.

  19. Cati Lupaşcu spune:

    Adevarat a inviat!

    Bine ati venit in oraselul meu. Sincer, chiar ma gandeam: mai, trebuie odata si odata sa poposeasca si la mine. Si, uite, dorinta mi s-a indeplinit.
    Ce sa spun, noi, fostii colegi de liceu (pentru ca ea in liceu mi-a fost colega),ne-am mai intalnit, la 10 si la 20 de ani, dar ea nu a participat niciodata.
    Ce am observat, dintre baieti, chiar si cei „ajunsi foarte bine”, cei mai multi s-au bucurat de intalnire, cu fetele a fost mai complicat… in sensul ca principalul subiect a fost „cum stai cu kilogramele”. Dar cele care au venit la intalnire chiar au fost ok, am petrecut „exact ca la 20 de ani”.
    Si inca ceva, eu la dvs „acasa” am fost de multe ori dar, ca de obicei, pe blogspot am mari probleme cu comentariile…nu mi le ia…
    O sa incerc sa cer ajutor specialistilor, poate imi rezolva si mie problema…

  20. Incertitudini spune:

    Nu-mi spune ‘ dumneavoastra’.

    Trebuie sa copiezi comentariul, pentru a nu-l pierde. Si mai incerci odata.

    La inceput, nu stiu de ce, blogspotul face nazuri ca si primavara, apoi se imblanzeste.

    Despre tipele astea’ ajunse’ este mult de vorbit. Asta este viata. Avea dreptate Creanga..

  21. Buddy and us spune:

    Nu stiu pina la ce pct este reala povestea ta, unii au lipsa celor 7 ani de-asasa oricum…. nu cred ca tipa s-a schimbat peste noapte, probabil si in trecut avea iesiri poate mai subtile….
    Eu sunt bucurestean, dar nu vad dece tre sa ai aere doar ca locuiesti in capitasla si ca ai salar cu multe 0 si sotul e abonat la televiziunile mogulilor….ptr mine astea nimicuri , nici nu le dau importanta… calitatea unui om sta in altele…
    In fine, eu am fost de multe ori la Braila si semnalul mobilului era bun, am vazut citeva saloane frumoase,Braila nu arata ca un oras provincial, poate doar obisnuinta ii face pe unii sa creada asa,oamenii sunt deosebiti….
    Sa-i lasam pe unii cu ifosele lor si sa ne vedem de drumul nostru, sta in noi sa fie mai bine…
    si da calitatile insirate la inceput sunt adevaratele calitati cu care trebuie sa se mindreasca, nu niste ifose de parveniti si mitici de Bucuresti….

  22. Cati Lupaşcu spune:

    @ Incertitudini – la cea de a treia incercare mi-a spus domnul blog ca al meu comentariu a fost retinut si asteapta moderarea. Oare sa fi mers?
    @ Buddy – bine ai revenit… ti-am simtit lipsa. E reala, pana la capat povestea, din pacate…

  23. JBW spune:

    Cristos a-nviat !In sfarsit ceva de rumegat pt.minte.Era vb.Buddy, de provincialul ajuns in Bucuresti si nu de bucuresteanul ajuns in Braila.Am scris si mai-nainte ,cand am avut ocazia,cel putin trei persoane cunosc care au plecat din Braila la bucale’ si s-au rasucit la 360 grade la intoarcere.Si asta,in pofida faptului ca au crescut in Braila cel putin 20 de ani.Dar asta e ceva normal pt.noi romanii si nu numai…Era diferenta intre un locuitor de la sat cand pleca si se stabilea la oras(nu neaparat la Bucuresti)si cel ce ramanea la sat.Dar ce se vedea era contrastul izbitor intre sat si oras(provincie si capitala)dar vazut de cel ramas pe loc ,nu de cel plecat,cel plecat trebuia sa se adaptaeze noului spatiu chiar daca asta nu intelegea cel ramas locului de bastina,iar la intoarcere,poate si din mandrie, poate si din prostie,cel plecat trebuia sa se faca superior prin ceva:lauda,fala,mandria prost aplicata(de care am vb.de fiecare data)in ochii celui ramas ca de:nu degeaba a schimbat opincile cu pantofi Armani.Asta ne caracterizeaza din natie si nu de putine ori nu ne putem abtine sa nu ne dam ceea ce nu santem,fiindca inclusuiv dimineata cand iesim pe strada catre servici(care-l mai are)incercam sa parem altii imediat ce dam coltul strazii si intram in lumea care nu ne cunoaste.Si eu spun de multe ori ca nu uit unde mi-am lasat gumarii(incaltaminte din cauciuc folosita de sateni pe timp ploios,pt.cei ce nu stiu SAU AU UITAT HI,HI,HI)dar de multe ori am omis din greseala sau intentionat sa specific adevarul.

  24. Cati Lupaşcu spune:

    Seara buna JBW. Si tie ti-am simtit lipsa. De sarbatori ati lasat poiana pustie… va astept sa va reintoarceti in forte proaspete.

    Apropo Just me are piciorul in gips😦😦
    Un gand bun pentru tine Just me… dar cred ca poti sa scrii nu-i asa? Nu cred ca scrii cu picioarele🙂🙂 hi hi hi hai ca te-am binedispus!!!

  25. JBW spune:

    Nu,Cati ,nu am lasat Poiana pustie(cel putin eu)v-am citit tot timpul,dar nu am gasit nimic de dezbatut,mai ales ca multi (nici nu stiu de unde vin…)ori gresesc cand posteaza ori o fac la deruta.Scriu fara sa-i inteleaga cineva,sau ii inteleg doar cei ce scriu in paralel la paralel,daca ma intelegi,m-i se pare un turnu babel mai modern.Am ajuns sa cred ca si caile blogarelii is necunoscute,precum caile Domnului(ca tot santem in saptamana de dupa Pasti).

  26. JBW spune:

    Poate ca nici nu-i treaba mea,cine si de unde vin.La fiecare 2-3 postari isi schimba numele, precum geambasii, caii…Si tu te miri de colega ta de acum 20 de ani…

  27. Prefacatorie, cauza tuturor relelor. Be yourself nu prea mai functioneaza

  28. JBW spune:

    poftim exemplu!!!!!!!!!!!

  29. Cati Lupaşcu spune:

    @ Bogdane, asa e.
    @ JBW , iar esti intors… stii bine ca cel la care te referi a spus din start ca lucreaza la doua calculatoare si de aici deruta cu „numele” schimbate.

  30. […] ce o mai face Regina Néfertiti din Berlin.  Știu, arta faraonică nu vă lasă să dormiți, iar ieri a început la Cairo conferința internațională care dezbate posibilitatea restituirii obi…, împrăștiate prin toată lumea.  Egiptul și Grecia sunt primele în topul țărilor ale căror […]

  31. MBS spune:

    Buna Katiusa!

    Recunosc personajul, m-am impiedicat si eu de cateva specimene din astea prin Bucuresti, dar culmea si prin Braila. Eu privesc lucrurile si din prisma omului plecat in capitala, care viziteaza „provincia” si care vede nu neaparat discrepantele dar mai ales ceea ce nu a mers bine in Braila. Sunt plecata de ceva timp, cu salariu cu ceva 0 (cum spunea cineva mai sus), si nu de putine ori intorcandu-ma la Braila am avut surpriza ca prieteni, amici de ai mei sa-mi „scoata ochii” cu realizarile lor, ce case si-au luat, ce masini si-au tras, ce anturaje locale frecventeaza… Ca si cum incercau sa se ridice deasupra, sa se innobileze cumva, sa ma convinga pe mine, omul care a plecat din oras, ca nici ei nu sunt mai prejos. Eu cred ca, daca te uiti mai atent specimene de acest gen sunt si la Braila, si acolo exista ignoranta poleita. Colega ta, cel putin avea stil vestimentar, dar ce te faci cu pitzipoanca, care se crede doamna?

  32. Cati Lupaşcu spune:

    Da, MBS, ai si tu dreptate…uite la asta nu m-am gandit…

  33. Ma bucur enorm ca v-am descoperit! Mi-era dor sa vad si alta fata a Brailei, decat cea pe care o vad la TV😦 ! Si legat de topic: sunt plecata de aproape 10 ani din Braila si nu mi-am facut nici vila, nici sila de orasul copilariei mele😛 . E drept ca nu ma mai simt ca acasa pentru ca totul e schimbat, dar nu ratez ocazia sa vizitez fantana mea minunata si faleza splendida! Astea imi raman vesnic in suflet! Voi reveni cu drag! Am multe de invatat de aici!

  34. Cati Lupaşcu spune:

    Te astept cu bratele deschise. Voi incerca sa fiu o gazda buna.

  35. […] merit este acela ca sunt braileanca si prin povestile mele i-am scos de prin sertarele cu amintiri intamplari peste care se asternuse uitarea. “Nimic nou si totusi…”, doamna nu s-a oprit doar […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: