Ia în bot, chiaburule!

Nu-şi revenise bine după ororile războiului, mai avea încă în minte imaginile cumplite ce-i măcinaseră anii tinereţii, când în sat s-au făcut simţite primele zbateri comuniste. Nu a luat în seamă. Şi-a văzut de viaţă, s-a căsătorit, a făcut copii şi a muncit pe brânci, să nu se risipească avuţia moştenită de la moşii săi, vlăguită deja în anii războiului. „Lasă-i, băiete, îi spunea bunicul, noi ne-am făcut datoria faţă de ţară, ai grijă de copchiii tăi! Ăstora le-o trece fumurile când ‘or veni americanii!”.

Când a început colectivizarea, fraţii mei erau deja mărişori, dar nu într-atât cât să înţeleagă exact de ce pierdeau părinţii nopţi întregi sfătuindu-se, de ce într-o bună zi un IMS a oprit la poarta noastră şi l-au luat pe tata. Şi l-au dus, trei săptămâni a lipsit de acasă. Iar când s-a întors, nu mai era el.

Pe când se întâmplau toate astea, eu nu existam. Ba chiar, nimănui nu îi trecea prin cap că o să apar vreodată, am venit abia cu decretul. Dar le ştiu de parcă le-aş fi trăit aievea. Şi asta pentru că în serile lungi de iarnă, mama, tata, ni le repovesteau cu durere, dorind cumva să ne explice sărăcia prin care eram obligaţi să răzbim. Ţineau neapărat să ştim că nu au fost nişte puturoşi, că au fost fruntea satului, că şi-au iubit ţara şi pământul mai presus decât orice.

Când a venit după 3 săptămâni acasă, fraţii mei aproape nu l-au recunoscut, avea faţa tumefiată, îl loviseră numai în cap şi-n gură (de aici i s-a tras şi moartea – cancer sublingual): „Nu vrei să treci la CAP? Nu vrei colectivă?! Ia în bot, chiaburule! O să ne rogi tu, în curând!”.
Dar nu i-a rugat. Nici măcar când fratele meu cel mai mare a terminat şapte clase şi nu a fost primit la niciun liceu. „Lasă-i, tată, o să fac o profesională, o tehnică, văd eu cum mă descurc. Nu da pământul doar pentru atât! Poate, cine ştie, cum zice bunicul, vin americanii şi scăpăm!”
Apoi, o întâmplare a zdruncinat din temelii opoziţia tatei – oricum între timp venise rândul şi următorului frate să meargă la liceu, iar profesorii deja îl îndemnau: „Nu-l lăsaţi să se piardă, e prea bun ca să nu facă liceul. Mai lăsaţi din orgoliu şi gândiţi-vă la viitorul lui!”.

Avea tata doi noateni, adică doi mânji de vreo 3 ani, negri ca pana corbului, o frumuseţe după care râvneau samsarii din şapte sate de la munte. Nu i-a dat, erau prea mândri ca să le pună un preţ. Cel de la Sfatul Popular le-a dat şi el roată luni la rând. Tata n-a vrut să cedeze. A preferat să dea din oi, dar caii, vaca şi căruţa, nu. Comuniştii însă aveau şi ei orgoliul lor. Aşa că, dintr-o dată, în sat s-a instaurat epidemie de anemie infecţioasă. Au fost adunaţi toţi caii de prin curţi (vă daţi seama, ai mei nu erau singurii opozanţi) şi duşi la marginea satului. Câmpul era plin de armată, în zori soldaţii săpaseră deja o groapă, iar pe măsură ce veneau, caii erau aşezaţi de jur împrejurul ei. Când i-a văzut pe buza gropii uitâdu-se făloşi şi neştiutori la călăii ce-şi ridicaseră deja puştile la ochi, tata a înţeles că toată truda lui nu mai făcea doi bani. Când i-a văzut rostogolindu-se în groapă, a suferit la fel de mult ca atunci când şi-a văzut camarazii ciuruiţi în Munţii Tatra. La mai puţin de o săptămână au venit şi după vacă. A scos-o din grajd şi a plecat cu ea spre Măicăneşti. A dat-o în târg, niciodată nu a spus la ce preţ. Când s-a întors în sat a tras direct la bufet şi a cumpărat ţuică pentru tot satul, inclusiv pentru şefii de la colectiv. Bea şi murmura: ” ‘Tu-vă muma-n cur de jigodii, o beau şi vouă nu v-o las!”. Cineva a anunţat-o pe mama. A mers după el şi l-a luat acasă. „De ce măi, omule, de ce?”, şoptea printre lacrimi. Pe uliţă, fraţii mei le-au ieşit în întâmpinare, avuseseră unii vecini grijă să le spună ce-a făcut „nenorocitu’ de tac’tu”. Păşeau în urma lor îngânând: „De ce, bre, de ce ai vândut vaca?! Noi ce mai mâncăm?” Atunci a tăcut, dar peste ani le-a răspuns: „Am vrut ca atunci când veţi înţelege, să nu vă fie ruşine că am fost tatăl vostru!”.

La scurt timp a cedat tot cooperativei, şi-a luat nevasta şi copiii şi s-a mutat la oraş, cu chirie. Orice, numai CAP nu. A fost ca un exod, în anii aceia zeci de ţărani plecând în lumea largă. Nu le-a fost uşor, cum nu le-a fost uşor nici celor care au rămas, dintr-un motiv sau altul. Dar câte lacrimi a îndurat atunci satul românesc, câte destine au fost iremediabil schimbate e o lecţie pe care noi n-am regăsit-o niciodată în manualele de istorie.

Fiecare venim dintr-un sat / Unii direct, altii trecand prin parinti, /Unii direct, purtatori de eresuri si basme,/ Fericitii putand sa se-ntoarca oricand. (Ana Blandiana. Dintr-un sat)

35 de răspunsuri la Ia în bot, chiaburule!

  1. […] ” Eşti distrat ! Fii mai atent ! ” evidenţiază tocmai dipersarea energiei spiritului, datorată excesului de aşa zisa  veselie/ haz/bucurie. Doar două expresii, vizând: […]

  2. Gina spune:

    Dureros, sincer, cu lacrimi tinute in pumni.
    Povestea ta este si a mea , si a lui , si a lor. A multora.
    Ne amestecam durerile, intr-o mare de amar.
    Si mergem mai departe.
    p.s am incercat si dincolo.

  3. Daniel Tudose spune:

    romanesc, atat spun, romanesc

  4. Iulia spune:

    Frumos articolul , trist ..ceva din ce ai povestit aici, am mai auzit cand eram copila de la buncii mei, pot sa spun ca a fost ca o aducere aminte .Felicitari pemtru articol !

  5. […] prin parlament (in cazul legilor) si referendum (in cazul Constitutiei) in Romania si faceti afirmatii de natura a provoca irascibilitate si violenta in randul populatiei pasnice! Cred ca sunteti […]

  6. Cati,
    pe langa admirarile primite, mai adaug;
    Prodigioasa memorie intrauterina.
    Spre necazul meu, eu nu-mi amintesc, decat cum tatal meu tortionarul, pentru placerea lui, in ciuda refuzurilor mamei,ma tortura in celula mea uterina, prin lovituri ritmice, cu un obiect contondent, iar cand imi pierdeam cunstinta, ma stropea cu un lichid , care la protectia membranei placentare si fara loviturile sacadate, imi parea caldut , ca din alta lume.Poate ca buimacit de cele incasate, nu mai eram atent la lumea suferintei, din jurul mamei!Felicitari!

  7. octavpelin spune:

    Cati,parintii si bunica mea au trecut prin acest cosmar,imi povesteau regimul stalinist bolsevic din Romania acelor ani,o zi linistita !
    p.s.ai o dedicatie muzicala.

  8. Vania spune:

    Strămoşii mei atestaţi, până la 1400, sunt din burguri, motiv pentru care mă cam simt incompatibil cu satul. Pricep greu cei de acolo că aristocratul e cu totul altceva şi că n-au căderea să discute despre el…

  9. Cati Lupaşcu spune:

    @ Gina, mergem mai departe.
    @ Dan, scurt si la obiect.
    @ Iulia. Multumesc.
    @ Onu. Prin comentariul acesta ai demonstrat ceea ce certatorii se chinuie de ani intregi sa afle: avem amintiri din viata intrauterina.
    @ Tavi, mii de romani au trecut prin asta din nefericire.
    @ Vania. Stramosii mei au fost tarani ca plamadeala, mai jos de 1800 n-am reusit sa ajung cu arborele genealogic. Dar pricep multe, poate mai multe decat ar dori unii.

  10. Unele vieti sunt inghitite de tavaluguri ideologice, altele sunt irosite sub vremuri nesigure datorate meschineriilor (legale) de tot felul …

  11. … multumesc pentru ping !

  12. john from London spune:

    Buna ziua! Cati din start te felicit , am inteles , uni oameni chiar merita , dar ce facem cu ceilalti , in povestea ta nu apare nici un vecin sau prieten care sa aiba acelasi curaj cu tatal tau , ORICUM RAMAN LA PAREREA MEA CA IN VIATA VENIM SINGURI SI PLECAM SINGURI , jOHN

  13. teonegura spune:

    Eu daca ma gandesc la cat de tare mi s-au corcit stramosii, realizez foarte repede ca sunt putin din fiecare zare… Cu toate astea, cred ca bunicii mei n-au asteptat vreo clipa sa vin-americanii.

  14. […] Simion Cristian, Gabriellajoy, Draculagirl, Mirela Pete, Cristian Lisandru, George Valah, Cati Lupaşcu, Theodora Marinescu, Paul G. Sandu, Rusu Gigi, Geanina […]

  15. Ioan spune:

    Dacă „veşnicia s-a născut (nu făcut!) la SAT”, nemuricii au născocit aristocraţia, simţindu-se deodată de neatins. De acolo, de pe craca lor moale, au aruncat cu sentinţe, sisteme şi necredinţe, ne-împăcare semănând şi sumeţind turburare. Smerenia le e rug, rugăciunea – vâlvâitoare spadă … Amarnică nădejdea că aici se încheie totul!
    Mulţumesc, frumos gândul

  16. Cati Lupaşcu spune:

    @ Ganditorule. Din pacate, sunt vietile noastre.
    @ Ba da, John, au fost mai multi. S-au aruncat in bratele comunistilor doar sarantocii satului, alde terchea berchea. Si au acceptat in tacere si lacrimi subjugarea vaduvele de razboi sau femeile ale caror barbati erau inca prizonieri la rusi, era singura sansa sa isi vada barbatii acasa.
    @ Teo, „americanii” era doar o expresie folosita in simplitatea lor pentru a spune intr-un fel ca isi vor inapoi „libertatea”. Ai tai ori erau prea tineri la vremea aceea ori aveau ceea ce isi doreau.
    @ Si trist, Ioan. Multumesc.
    O zi linistita sa aveti!

  17. […] este ziua mea, dar nu voi fi pe blog, ci la pescuit. La marginea Bucureștiului, cu trei prieteni. N-avem  barcă. Vă mulțumesc dinainte pentru gândurile bune sau urări. Vă […]

  18. […] pe Hristos, ea fuge de El precum criminalul de curtea de justiţie. Creştinii păcătoşi şi superficiali au fost de-a lungul timpului tot atât de revoltaţi împotriva creştinismului ca şi păgânii. […]

  19. daurel spune:

    Au fost putini cei ce-au pierdut agoniseala…Foarte putini…Numai aristocratii satelor…Liderii, formatorii de opinie…M-ati incurajat sa scriu, candva, cum s-au format liderii romani de la orase impinsi de taranii instariti spre centrele de putere…PS. mi-e la indemana situatia din Transilvania de N-V…

  20. […] 39/”>Ana Usca Atitudini Supravietuitor CELLA Bunătăți Cati Lupașcu Chiți Draw Daurel Dumitru Agachi Elisa Flavius Gabriela Elena Gabi Gabriela Savitsky Gânditorul […]

  21. Doina Popescu spune:

    Bunicul a fost trecut la chiaburi, i-au luat căruţa, caii, plugul, boii, vaca şi pământurile, apoi a trebuit să cumpere grâu şi lună să-şi achite cotele criminale la care era supus. Mama a fost dată afară din liceu, bunicul a făcut accident cerebral şi-a murit pe prispă că ochii pe cer aşteptând avioanele americane.
    Americanii au venit când le-a convenit lor… să ne înşele în contractul Bechtel şi să ne vândă avioane sh, fabulos de scumpe,cu un consum enorm de combustibil.

  22. Doina Popescu spune:

    Povestea bunicului meu, moş Ilie, chiaburul în audienţă la Gheorghe Gheorghiu-Dej:
    http://doinapopescu.wordpress.com/2010/01/29/fasolea-cu-ceapa-si-imparatul/

  23. […] on MementoCati Lupaşcu on MementoMirela Pete. Blog … on MementoDaniel Tudose on MementoIa în bot, chiaburul… on MementoCati Lupaşcu on Urmaresc conflictulŢigareta 3 « I… on MementoFoc […]

  24. […] pe punctul de-a-i răspunde că aş păstra castelul pentru mine, dar mă cenzurai la vreme. În […]

  25. Cati Lupaşcu spune:

    @ Andi, la multi ani!
    @ Daurel, e greu de apreciat, multi, putini, au fost insa destule destine frante. Dar, daca stau sa ma gandesc, singurii care ne-ar putea reda dimensiunea exacta a dramei sunt peretii inchisorilor comuniste … daca-ar putea vorbi. Ei ne-ar vorbi si despre tarani dar si despre preoti, si despre intelectuali si despre aristrocati – asa cum ii numeste Vania, ca au fost destui si ei. Memorialul Durerii ramane unul dintre cele mai complexe materiale jurnalistice care s-au realizat vreodata in Romania, pe care fiecare dintre noi ar trebui sa-l urmareasca cel putin o data.
    @ Doina am citit. Cutremurator. In 1999 am asistat la un seminar „Genocidul sufletelor – Experimentul Pitesti”. Unul dintre istoricii care a vorbit la acest seminar spunea la un moment dat ca, in toata tara comunistii au facut prapad, dar in Baragan, au atins apogeul. Daca la munte sau deal au mai inchis ochii, campiile noastre manoase trebuia sa fie toate ale lor.
    Multumiri pentru pinguri.

  26. […] să ajungi o mare adunare de neamuri: expresia apare pentru prima dată aici, într-o formulă de […]

  27. […] Augustin vede în acest verset o prefigurare a trădării lui Iuda”[8]. Hristos „apără de mai înainte într-un […]

  28. daurel spune:

    Profit de forum.Pentru mine este importanta ponderea celor anticomunisti pentru a se putea forma o majoritate politica…Nu vorbesc de anticomunisti de parada, de moda, ca da bine condamnarea comunismului… Prigoanirea chiaburilor a durat pana in 1962, cand s-a terminat colectivizarea; asadar nu trecusera nici 20 de ani de la instaurarea comunistilor; memoria colectiva era cam cum suntem noi acum fata de 1989, mineriade, Corneliu Coposu…; o parte dintre „chiaburi” erau chiaburi deoarece fusesera improprietariti ca veterani in cele doua razboaie; celor ce luptasera in cei trei ani pentru eliberararea Basarabiei, nu li se recunosteau drepturile…”Dusmanii poporului” erau oameni care parcursesera pe jos Europa din Urali pana in Tatra…In actualitate,i-as asemana cu tinerii curajosi care lucreaza acum in lumea larga; sunt cca.3 mil.; poate li se va da posibilitatea sa voteze…

  29. Cati Lupaşcu spune:

    Tu le spui curajosi Daurel, eu le spun curajosi si capabili de sacrificiu, pentru ca in ciuda a tot ce se intampla bun in viata lor de acolo, gandul tot acasa le este (am o groaza de comentarii de genul acesta aici, de la John, JBW, Buddy, Iulia). Dar sunt multi care le spun tradatori, iar lucrul acesta ii doare. Intoarcerea lor acasa, peste ani, ar fi fost benefica tarii, s-ar fi intors cu alte mentalitati si ar fi schimbat multe in jurul lor. Dar probabil nu exista interes nici pentru asta.

  30. baltazar spune:

    ceva interesant ce-am primit pe mail:

    Spânzuraţi-ne!

    Nu înţeleg de ce ţipă Băsescu la mine. De ce mă ameninţă că intră România în colaps. În ceea ce mă priveşte, ţara mi se pare în colaps dintodeauna. De când m-am născut. Comuniştii, nu ştiu cum se făcea, dar nu se ajungeau fără să ne ia la contract porcul din coteţ. Erau stăpâni pe livada noastră, pe cazanul cu ţuică, pe orătăniile din bătătură. Pe capitalişti i-am primit cu bucurie generoasă, aproape nefirească.Trezirea din reverie m-a dus în primul colaps. În dificultate a fost ţara şi la mica privatizare, şi la marea privatizare, şi după ce am scăpat de primul FMI, şi când duduia economia, şi când căutam luminiţa de la capătul tunelului, pe care văd că n-am mai găsit-o. Va fi fiind, probabil, lumânarea de la căpătâiul părinţilor şi bunilor noştri. Şi-acum aud că România se duce fix în faliment. Iar Traian Băsescu mă solicită să fiu solidară nu ştiu cu cine, să dau 25% din leafa mea, 15% din pensia mea. Mă uit la Băsescu şi nu seamănă a om aflat în criză. Nici Guvernul sau Parlamentul nu sunt în criză. Nici miile de hectare de vile nu-s crizate. Dar, defectul meu, am avut ochi de văzut şi urechi de auzit.

    – Da. Aparatul de stat este uriaş. Dar nu populaţia l-a făcut uriaş.Voi, clasa politică, l-aţi transformat în monstru.
    – Dacă există un monstru care căpuşează mediul privat, acela nu este profesorul, doctorul, inginerul, funcţionarul public; monstrul care a încălecat ţara asta sunteţi voi, clasa politică. Şi pentru că sunteţi la putere peste tot, voi, PDL, sunteţi grasul care l-a încălecat pe slab! Cu contribuţia anterioară, în ordine procentelor de reprezentare în structurile politice, a PSD (30%), a PNL(15%), a UDMR (6%) etc… Aţi devastat România cum nici popoarele migratoare n-ar fi reuşit. Şi-apoi aţi călărit ţara, aţi luat-o sub asuprire. Nici nu mai poate respira, de câtă clientelă i-aţi vârât pe gât.
    – Aţi spart instituţiile statului nu pentru că aşa era necesar, ci pentru că vă trebuiau posturi de conducere pentru clientela de partid.
    – Aţi creat instituţii noi nu pentru că nu funcţiona statul fără ele, ci pentru că aţi avut un mofturos căruia, fiindcă i s-a năzărit să fie mare director, mare preşedinte, i-aţi fabricat o instituţie. Şi nu v-a ajuns: an de an, legislatură de legislatură, aţi mai creat alte structuri; aţi adus directori noi, ceilalţi au rămas în sistem.
    – Nu populaţia ocroteşte fărădelegea în ţara asta, ci voi, cu cercurile voastre de interese cu tot.
    – Nu populaţia a votat pensii de 370.000.000 lei vechi. Şi venituri de 100.000 de euro pe an, de la stat.Voi, clasa politică, aţi făcut-o: în guvernele formate din partidele voastre, în parlamentul format din partidele voastre, iar legile le-a promulgat… instituţia preşedintelui României.
    – Nu mama – mare din pământ a distrus industria, a vândut petrolul şi rafinăriile, a tăiat pădurile şi a mânărit pământurile. Ministere conduse de voi, clasa politică, au făcut-o. Prefecturile voastre, consiliile judeţene ale voastre, primăriile voastre. – Nu populaţia a prăpădit banii statului – sute şi mii de miliarde de lei, munţi de bani- pe licitaţii trucate, pe lucrări proaste, inutile, pe şosele cu gropi, pe autostrăzi care înghit bani cu ghiotura, ci primarii voştri, ai clasei politice; consilierii voştri, ai clasei politice; miniştri voştri, ai clasei politice.
    – Nu populaţia a organizat doi ani întregi de dănţuieli, de parcă venea sfârşitul lumii. Voi, clasa politică, aţi făcut-o. Pe banii cui?!! Pe ăştia pe care-i tăiaţi azi de la pensionari!
    – V-aţi construit un aparat uriaş de represiune: ministere, agenţii, deconcentrate conduse de voi şi clientela voastră politică. Prin ei, controlaţi tot, terorizaţi înstituţiile mai ceva decât poliţia politică a lui Ceauşescu.
    – Nu populaţia se află în AGA şi CA din companiile şi băncile de stat, plătite, am văzut, regeşte, ci voi, clasa politică.
    – Nu populaţia a stricat ţara asta la fiecare patru ani, ci voi, clasa politică. Cum aţi venit, aţi distrus tot ceea ce a făcut guvernul de dinainte şi aţi luat-o iar de la zero. Şi-apoi, aţi rostogolit vinovăţii între voi, partidele politice, de parcă aţi fi jucat ping-pong cu România.

    Daţi-vă afară întâi pe voi şi clanurile voastre şi-apoi să v-atingeţi de părinţii noştri! Şi veniţi, acum, să mă trageţi de urechi pe mine. Să ne trageţi de urechi pe noi, că se duce România de râpă. Vreţi s-o scoateţi din criză pe spinarea şomerilor, a pensionarilor şi a bugetarilor de execuţie, cei care vă ţin în spate aleşii şi numiţii, în funcţiile de conducere. Ce ce curaj? Cu ce moralitate? Până să vă atingeţi de pensionarul ăla slăbănog, de profesorul care v-a pus creionul în mână, restructuraţi-vă întâi pe voi! Daţi-vă afară şi în şomaj pe voi, pe oamenii voştri, ai clasei politice, şi după aceea scuipaţi pe noi. După aceea umblaţi la salariile şi pensiile necăjite. După aceea să-l certaţi pe bătrân că mai are îndrăzneala să trăiască, să ducă România-n faliment, cu venitul lui… gras, de 500 sau 600 de lei. […]

  31. […] un controversat scriitor german acum 150 de ani. I-am promis dnei Cati Lupascu o postare despre disparitia nenaturala a taranilor; trecerea prin fortata in istorie…Deocamdata […]

  32. Serafim spune:

    Așa se păstrează istoria, din ceea ce știm, din ceea ce ne-au spus bunicii… nu din ceea ce scrie în cărțile de istorie și care nu pușcă nicicum cu ceea ce s-a întâmplat. Oricum, cărțile de istorie se schimbă cu fiecare nou regim venit la putere.

  33. jbw spune:

    Pentru unii si mai ales pt cei mai tineri ar putea fi considerata pura fictiune,pt altii,chiar de varsta ta,daca nu au avut”cazuri” in familie,sau au murit respectivii ducand cu ei in pamant secretele reusitei revolutiei agrare comuniste,considera ca o mana de razvratiti s-au opus regimului in incercarea de a-si proteja bogatiile, stranse din piraterii vechi si demodate,de odinioara.Nu de putine ori am observat ca omul de rand,care nu a dus crucea chiaburului,confunda chiaburii cu bogatanii de odinioara,cu boierii,pt.care trebuia sa munceasca tot satul,asa cum se invata din istoria Romaniei.Din pacate si eu ma numar printre cei ce au purtat”steaua lui David” ca descendent din chiaburi.Bunica mea paterna venea din neam de greci,tatal ei era notar grec iar maica-sa romanca,dintr-un sat din Vrancea.Au fost 6 fete la parinti.Soarta nu le-a suras,si tatal lor s-a stins la 45 de ani,dupa care a urmat toate surorile cand implineau 14 ani mureau,se spunea ca de”oftica”(tbc,cred in realitate).Maica-sa a ramas numai cu bunica-mea si astepta cu spaima sa implineasca varsta mortii.Dar pe ea nu a mai luat-o si spre uimirea rudelor,placandu-i cartea, a terminat scoala pedagogica fiind prima fata care iesea dascal.S-a casatorit cu bunicul,invatator si el,si si-au inceput o gospodarie model,deh doar erau invatatorii satului.Aveau doua vaci,doi cai,cinzeci si ceva de oi,peste o suta de stupi,plug,caruta,tot ce le trebuia sa munceasca pamantul,bunicul avea o mica tamplarie(ii placea munca cu lemnul)si-au construit o casa si au facut trei copii,pe tata si-nca doi frati.Toate bune si frumoase pana cand a inceput sa miroasa a colectiv.Sa infiintat un nene de la centru si a intrebat pe primul intalnit,care,nu intamplator era si lenesul satului(statea toata ziua pe malu’ santului si se uita la vecini cu ce veneau in caruta si cat aveau prin bataturi)daca nu vrea sa se inscrie in colectiva si-i va da partidu’casa(avea un bordei in pamant)masa si bucate.Bucuros,prapaditul a dat cu degetul,in loc de semnatura si cand a fost intrebat cu ce intra in colectiva a raspuns:”io is sarac,n-am decat 11 copii si-o nevasta,si-s paduchiosi cu totii).Buuun a spus centralu’,da’i-a zi-mi mata’ cine are si cat are p’aci prin sat,ca luam de la cin’are mai mult si-ti facem si tie parte,asa toti f’om avea egal.Atat a asteptat si a inceput sa insire.Primii au picat bunicii,urmati de preot si ceilalti sateni,fiecare cu acareturile si animalele pe care le avea.Bunicul,simpatizand cu legionarii,fara a fi insa membru de drept,a fost ridicat de cateva ori,i s-a interzis sa mai predea,i s-a golit gospodaria de tot ce aveau,vacile (de rasa holstein,singurele din sudul tarii) au fost puse la iesle intr-un grajd improvizat si s-au stin incet-incet sub ochii bunicii,care trebuia sa faca norme, pe langa slujba de dascal, la C.AP-ul nou infiintat ca pedeapsa pentru eticheta de chiaburi si legionari pe care le-au atribuit-o.Parca nefiind deajuns, odata cu intrarea Romaniei in razboi,primul concentrat din sat a fost bunicul,cu toate ca avea gradul de locotenent in rezerva ca invatator,trebuia sa ramana in spatele frontului la instructie, a fost trimis direct in prima linie,ca o lectie si ca sa economiseasca un glonte partidul.A venit dupa doi ani in permisie si dupa noua luni s-a nascut fratele mai mic,care nu si-a mai vazut niciodata parintele,acesta murind in Moldovaskaia, republica Kuban,regiunea Kierskvaia,undeva in nord-estul Rusiei.Dupa razboi,tatal meu la 16 ani a plecat de acasa la liceu in Focsani,lasand o mama singura cu doi frati si cu mama-sa batrana.Bunica nu a fost lasata sa-si duca greul si amarul suferintei produsa de comunisti,a fost arestata fiind acuzata de incendierea unor capite de fan ale ceapeului fiindca a aruncat un chistoc de tigara.A fost ridicata in mijlocul noptii si sase luni nu a stiut nimeni de ea.A fost dusa la Bucuresti pt.radiografii la plamani fiindca sustinea ca nu a fumat niciodata(ce femeie de la tara in ’52 fuma pe camp??).Pana au venit analizele a fost incarcerata,iar dupa ce a fost gasita nevinovata a fost adusa si lasata la marginea satului ca pe o carpa,asa cum a fost luata.La varsta de 21 de ani,fratele mijlociu al tatei a murit de cancer facial,iar la sase luni sa stins si maica-sa lasand-o singura in coltii nemilosi ai suferinte si degradarii omului de catre om.Tatal meu a fost „sfatuit”,in treapta a doua de liceu sa-si renege tatal,refuzand, a fost exmatriculat,ajungand strungar la Stegu Rosu in Brasov si incercand sa-si piarda urma( ceea ce era imposibil)a urmat scoala de impiegati de miscare in CFR,fiind impiegat in mai multe gari din sudul tarii.Cand a trebuit sa avanseze in functie, ca sef de gara a fost din nou”sfatuit” sa-si renege tatal(dupa mai bine de 35 de ani!!!) a refuzat si a ramas impiegat pana a iesit la pensie.La randul meu am fost sfatuit parinteste sa nu acced la vreun liceu gen militar sau politie sa nu rascolesc rahatul si sa n-i se stinga”steaua ” ce-o purtam in piepturi.Si acum cand scriu imi vine sa ma uit in urma….dar celor din rolurile principale cum le-o fi fost?? Cumplit,cred,sau la fel ca mie doar ca pt.fiecare trebuiau facute extrapolarile de rigoare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: