Cine moare?

Cine moare?
Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb
si punctele pe „i” in locul unui vartej de emotii,
acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile „responsabile”.
Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai
inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras
si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca „a fi viu”
cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.
Totul depinde de cum o traim…

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi…

de Pablo Neruda

44 de răspunsuri la Cine moare?

  1. Roxana spune:

    Cred ca am auzit de poezia asta prima dat prin clasa a7a. De atunci si pana acum, de fiecare data cand o citesc, sunt impresionata🙂

  2. Cati Lupaşcu spune:

    Buna Roxana.
    Am citit-o cred de o suta de ori si cred ca foarte multi dintre noi au citit-o.
    Si totusi, inca am momente in care simt nevoia sa ma intorc la ea. Alegerea de acum insa nu are legatura cu sentimentele. Pur si simplu am primit aceasta imagine de la un prieten de departe si mi-a placut atat de mult incat am vrut sa v-o arat si voua si, mai mult, sa o asez langa niste cuvinte deosebite.
    Iti doresc vacanta placuta!

  3. Roxana spune:

    Inteleg:)
    Multumesc frumos pentru urare. Deja e o vacanta placuta:))

  4. […] să îi vizitaţi: Centru-Stanga, Cati Lupascu, Alex Mazilu – Blog foto zilnic, Lilick, Cristian Lisandru, Flavius Obeada « […]

  5. jbw spune:

    ¿Quien muere?

    Muere lentamente
    quien se transforma en esclavo del hábito,
    repitiendo todos los días los mismos trayectos,
    quien no cambia de marca.
    No arriesga vestir un color nuevo y no le habla a quien no conoce.

    Muere lentamente
    quien hace de la televisión su gurú.

    Muere lentamente
    quien evita una pasión,
    quien prefiere el negro sobre blanco
    y los puntos sobre las „íes” a un remolino de emociones,
    justamente las que rescatan el brillo de los ojos,
    sonrisas de los bostezos,
    corazones a los tropiezos y sentimientos.

    Muere lentamente
    quien no voltea la mesa cuando está infeliz en el trabajo,
    quien no arriesga lo cierto por lo incierto para ir detrás de un sueño,
    quien no se permite por lo menos una vez en la vida,
    huir de los consejos sensatos.

    Muere lentamente
    quien no viaja,
    quien no lee,
    quien no oye música,
    quien no encuentra gracia en si mismo.

    Muere lentamente
    quien destruye su amor propio,
    quien no se deja ayudar.

    Muere lentamente,
    quien pasa los días quejándose de su mala suerte
    o de la lluvia incesante.

    Muere lentamente,
    quien abandona un proyecto antes de iniciarlo,
    no preguntando de un asunto que desconoce o
    no respondiendo cuando le indagan sobre algo que sabe.

    Evitemos la muerte en suaves cuotas,
    recordando siempre que estar vivo exige un esfuerzo mucho mayor
    que el simple hecho de respirar.
    Solamente la ardiente paciencia hará que conquistemos
    una espléndida felicidad
    Pablo Neruda-(Ricardo Eliecer Neftali Reyes Basoalto )12/07/1904-23/08/1973

  6. […] lângă tine, fără să-ţi dai seama, că totuşi, eşti un caz fericit, cu toate grijile şi frământările pe care ţi le născoceşti singur. Deseori, pacienţii acestei comisii ne vizitau, pentru un pahar […]

  7. Doina Popescu spune:

    şi toturi, dacă ar fi aşa ar trebui ca eu să trăiesc veşnic…😛

  8. bl000g spune:

    Foarte adevarate aceste cuvinte…

  9. daurel spune:

    Trebuie indeplinite toate?

  10. octavpelin spune:

    Cati..INTILNIREA DE LA SNAGOV UN WANNSEE ROMANESC…,o duminica frumoasa!

  11. Este o infinită plăcere să recitesc această superbă lecţie de viaţă. Splendidă şi imaginea!
    Aşa sunt şi drumurile pe care intenţionez să te plimb prin august la munte.

  12. incertitudini spune:

    Fiecare vers este o esenta, o experienta!

  13. […] Bob,Ana Usca,   Animalutele,   Aurora Georgescu,   Blogul lui Adrian,  Bunatati simple,  Cati Lupașcu,   CELLA,  Chitidevis,   Corina,  Cristian Lisandru, Daurel’s blog,  Diana Alzner,  Draw […]

  14. Mirela spune:

    ”Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi…”
    Asta e clar! Nimic nu-mi doresc mai mult, pentru mine si cei dragi mie, facand zilnic ce cred eu ca e mai bine pentru asta!
    Ai observat, Cati, cat de rau este ca ceilalti sa fie nefericiti? De aceea, trebuie sa ii ajutam si pe ei sa fie feiciti…Nimeni nu e mai periculos decat un om nefericit, intre cei fericiti. Rautatea se naste din nefericire, cel mai adesea. Sa ii ajutam!
    Superba postare!🙂

    • Cati Lupaşcu spune:

      Buna Mirela!
      Nativ nu sunt construita sa fac rau gratuit, sau sa provoc suferinta. Trist este ca sunt persoane care si-au facut din asta un scop in viata. Incerc sa le evit.
      Si, imi pare rau de ceva, si anume ca, pe masura ce am inaintat in varsta, simt ca sunt mai usor de ranit. Lucruri carora altadata nu le-as fi dat importanta acum ma macina. Trebuie sa ma reimunizez cumva. Ca sa nu le dau satisfactii, nu de alta.

      • Mirela spune:

        Cati, la mine e mai grav…Încep să fiu suspicioasă (și am motive, altfel n-aș fi devenit). Oameni pe care-i credeam prieteni, au devenit de-un egoism și-o răutate rară. Mă acuză de nereușitele lor, de necazurile lor, nevâzând că au o grămadă mare de bani, pe care ar putea să o acuze, eventual…Evită întâlnirile cu noi, pentu că au îmbătrânit, de exemplu, uitând că niciodată n-am făcut gafa de a jigni un om că a îmbătrânit sau că nu mai e frumos ca la 20 de ani, deoarece pentru toți trece timpul, nu doar pentru ei! E teribil ce ajung oamenii, nici nu știu dacă să mai am încredere în cineva. Dar pot, oare, trăi fără încredere? Vorba ta, să mă IMUNIZEZ! O seară frumoasă și îi mulțumesc minunatului tău fiu pentru complimente (ști tu). Enya îi transmite salutări!🙂

  15. […] – poziții bizare – Foto Cosmin Stefanescu (5) Prietenii mei din blogosferă: Ana Usca; Ioan Usca; Cati Lupașcu; Flavius Obeadă; Smeu Mihai; World of Solitaire; Mirela Pete; Maria Barbu; Băsescul; g1b2i3; […]

  16. VirtualKid spune:

    Nu este suficient sa nu mori.
    Trebuie sa ai si momente in care sa simti, sa crezi, ca traiesti…
    …sa descoperi!

    • Cati Lupaşcu spune:

      Poti sa ai orice in viata, averi, prestigiu, o slujba buna, orice. Daca nu esti fericit, daca nu te simti bine in pielea ta, daca nu ai prieteni cu care sa razi , sa alergi, daca nu ai in prejma o persoana pentru care sa fii capabil orice sacrificu, nimic nu conteaza.
      De aceea, da Kid, ai dreptate, important e sa simti ca traiesti. Altfel totul e doar un drum cu un sfarsit previzibil.

  17. VirtualKid spune:

    Postarea de astazi de pe blogul nostru are un succes incredibil. Pentru prima data am reusit sa starnim o furtuna pe net-ul din Targu Mures….
    Este una dintre marile noastre realizari…. am scapat complet de „pampers”, brandul acela cu iz pestinential…..
    Asta este o bucurie, MARE!

  18. Cati Lupaşcu spune:

    Este, ce-i drept, si o postare grozava, curajoasa. Am trecut si noi prin asta, dar acum deja suntem pudici:)🙂 Ba, chiar, acum vreun an, ma tot invarteam prin baie pe langa el, cu treaba, scoteam cred rufele din masina de spalat, si m-am trezit ca-mi spune: Pot sa am si eu putina intimitate, te rog? Am ramas ca la dentist, evident, dar de atunci mi-am revizuit comportamnetul.🙂🙂

  19. Cati Lupaşcu spune:

    Haideti sa zambim putin… (apropo de pampers, KID, sa vezi ce-i duce capul….🙂 )

  20. VirtualKid spune:

    Pentru noi este o mare victorie si simtim nevoia sa ne laudam, chiar daca ar putea sa ne considere unii cam caraghiosi.

  21. Cati Lupaşcu spune:

    Stii, e problema lor ce cred. Probabil vor gandi asa cei care n-au copii si cei care nu iubesc copiii. Cei care ii considera doar o responsabilitate in plus.
    Si oricum ei gandesc in foarte multe chestii altfel decat noi, vad altfel viata, nu inteleg sacrificiile si nelinistile noastre, ale parintilor. Eu cunosc asemenea persoane si rezonam greu. Concluzia, e problema lor.
    Voi traiti clipa din plin!

  22. Vania spune:

    Ar fi câteva semne că mă pregătesc…

  23. Cony spune:

    Superb text ! M-a pus putin pe ganduri, recunosc. Dar inca nu e prea tarziu.

  24. […] Cine moare?Vânătorii de moşteniriScrisoare catre tine, Stat RomanLa capsuni!Misiunea “Borş de […]

  25. oanaclara spune:

    Am recitit-o cu drag! Se pare ca sunt o supravietuitoare.🙂

    • Cati Lupaşcu spune:

      Sa inveti sa supravietuiesti momentelor critice, sa reusesti sa invingi nedreptatile si sa iesi din lupta cu capul sus , e un merit. Poate chiar un dar.
      O zi frumoasa iti doresc!

  26. […] de onoare: World of Solitaire Theodora Teo Negură Ana Usca Aurora Supraviețuitor Vania keltghost Cati CELLA Gabi […]

  27. […] of Solitaire Theodora Teo Negură Ana Usca Aurora Supraviețuitor Adela Vania keltghost Cati CELLA Gabi Gabriela Elena Elisa Cristian Lisandru Geanina Lisandru Orianda Blog […]

  28. […] Marinei, ii place să picteze. Îl invită în camera ei de lucru; îl recomandă părinţilor. Aceştia, îl plac, iar el devine aproape de-al casei. Nu acelaşi lucru se întâmplă cu ai lui, unde mama , din gelozie maternă, n-o place; teama că-i va răpi odrasla, se transformă într-o ostilitate, încet, încet, potrivnică vizitelor Marinei, la ei acasă. Părinţii acesteia, le înţeleg drama, şi devin pentru Călin, o a doua familie. Împreună, cei doi, se pregătesc asiduu, pentru o facultate din Galaţi. Marina progresează mai mult, decât Călin, la pregătire. Dar cinismul vieţii, îşi pune iar amprenta. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: