Pe cand telefoanele mobile nu existau

 

Am sarit buimaca din somn. Ce naiba se aude? Telefonul taraia strident. Imi arunc un ochi pe ceas: 7.30. „Neata, sa stii ca am nevoie de … bla, bla , bla…”. Rezolv problema, ma mai foiesc putin, incerc sa adorm din nou. Nici pomeneala. Ma doare capul cumplit. N-am dormit azi noapte, pe la 4.30 inca eram treaza, tampenia asta de presiune atmosferica si variatiile ei bruste. Nu e nici prima nici ultima noapte de chin. Dar telefonul, ah telefonul putea sa mai intarzie putin. De parca as avea un minim de control asupra lui! N-am ce sa comentez, si eu, la randu-mi, am stricat somnul linistit al atator oameni! La scurt timp suna si ceasul. Gata, hai, incepe o noua zi! 

Publicitate

Carti pe nisipul fierbinte – leapsa de vara!

„Dupa cum vedeti, putin cate putin, aceasta carte a atins marea frontiera numita 1900. Inca 100 de ani fusesera macinati si framantati, iar cele intamplate au fost plamadite asa cum oamenii au vrut sa fie. In multe carti de memorii, veacul acesta a fost cel mai bun dintre toate cele pe care le traisera oamenii. Batranii, care nu stiau daca vor apuca sa paseasca peste hotarul secolului, il asteptau pe cel nou cu dezgust. Pentru ca lumea se schimbase, iar blandetea disparuse, ca si virtutea”.

Cum mi-am petrecut sfarsitul zilei

Ma uit neputincioasa cum trec zilele, una dupa alta. Aproape a trecut vara. Ieri parca ma bucuram ca a venit vacanta, astazi deja fac listele cu rechizite, cotrobai prin dulapuri sa vad ce ne-ar trebui pentru noul an scolar. Cum trec  zilele…  Iar eu ma uit neputincioasa.

Viaţa unui prunc, mai presus de-un fir!

Foc, lacrimi şi disperare. Iadul a căzut, luni seară, peste Maternitatea Giuleşti din capitală. Patru bebeluşi morţi şi alţi şapte în stare foarte gravă. Acestea sunt datele acum, la ora la care scriu. Până când veţi citi dumneavoastră, e posibil ca cifrele să fie altele. Cititi mai departe aici.

Caldura mare, monser! Dar ploua cu stele.

Daca iau de bun ce spun meteorologii, si n-am niciun motiv sa le pun la  indoiala avertizarea, astazi ar fi cea mai calduroasa zi din an. Acum, cand vantul inca adie printre cladiri, ma intreb oare cum va fi peste o ora, doua, trei? Dupa ziua de ieri ma gandeam ca mai rau nu se poate. Meteorologii spun, insa, ca e loc. Uneori mi-e greu sa ma concentrez, sirenele ambulantelor se aud incontinuu. Valul de cladura nu va parasi tara pana la mijlocul saptamanii viitoare, codul galben a fost extins pana luni. Deocamdata.

Corul bocitoarelor

Zilele acestea, mii de bugetari îşi primesc, pentru prima dată, salariile diminuate cu 25%. Evident, nemulţumirile sunt multe şi mari, drept pentru care, oriunde te suceşti şi răsuceşti, subiectul este îndelung comentat. La fel de evident, televiziunile iniţiază tot soiul de dezbateri, fac reportaje, interviuri. Smulg lacrimi şi acuze. Dimensiunea dezastrului pare totală, situaţia, în premieră în societatea românească, de-a dreptul catastrofală.
Cititi mai departe aici.

Condamnaţi la infern

A făcut primul avort la 10 ani. Un caz şocant, medicii de la Brăila recunoscând din start că le depăşeşte competenţele. A fost dusă în capitală, pentru intervenţia chirurgicală fiind necesară aprobarea unei comisii ministeriale şi a unei echipe medicale de elită. O experienţă traumatizantă, din care protagoniştii, o fetiţă din satul brăilean Pitulaţi şi familia ei, ar fi trebuit să înveţe multe. N-au învăţat nimic. Iar acum, la un an şi jumătate de la incident, copila e din nou însărcinată. Deja în 4 luni.
Cititi mai departe aici. Iar materialul suport pentru acest editorial il gasiti aici.