Condamnaţi la infern

A făcut primul avort la 10 ani. Un caz şocant, medicii de la Brăila recunoscând din start că le depăşeşte competenţele. A fost dusă în capitală, pentru intervenţia chirurgicală fiind necesară aprobarea unei comisii ministeriale şi a unei echipe medicale de elită. O experienţă traumatizantă, din care protagoniştii, o fetiţă din satul brăilean Pitulaţi şi familia ei, ar fi trebuit să înveţe multe. N-au învăţat nimic. Iar acum, la un an şi jumătate de la incident, copila e din nou însărcinată. Deja în 4 luni.
Cititi mai departe aici. Iar materialul suport pentru acest editorial il gasiti aici.

17 răspunsuri la Condamnaţi la infern

  1. incertitudini spune:

    Nu cred că există soluții pentru asemenea situații, dragă Cati.
    Suflet condamnat să trăiască..

  2. […] Condamnaţi la infern Mon Aug 09, 2010 14:34 pm A făcut primul avort la 10 ani. Un caz şocant, medicii de la Brăila recunoscând din start că le depăşeşte competenţele. A fost dusă în capitală, pentru intervenţia chirurgicală fiind necesară aprobarea unei comisii ministeriale şi a unei echipe medicale de elită. O experienţă traumatizantă, din care protagoniştii, o fetiţă din satul brăilean Pitulaţi şi […] […]

  3. VirtualKid spune:

    Pentru asa ceva nu exista solutie. Asa gaseste usa deschisa „menghele” (ca substantiv comun).

    • Cati Lupaşcu spune:

      Solutii, din punctul meu de vedere, sunt. Doar ca noi, ca societate, nu suntem dispusi si, probabil, capabili sa le gasim si aplicam. Prima mea tendinta ar fi sa ma gandesc la centrele specializate pentru minorii cu probleme. Dar, oricat m-as stradui, nu pot sa-mi scot din minte imaginile din orfelinatele ceausiste. In multe privinte, acum, lucrurile s-au imbuntatit considerabil, dar nu in totalitate. Oricum, imi mentin parerea: reintegrarea unui copil intr-o familie cu probleme mi se pare cea mai cretina solutie.

  4. pisica spune:

    am intrat decisa sa intreb daca esti ok. mi-ai lipsit. acum vad ca ai un post nou. si ma cutremur. ce viata traim? incotro ne indreptam?
    mi-a fost greu numai sa citesc, daramite sa gandesc un raspuns. iarta-ma cati, chiar nu pot intelege… e cumplit.

    • Cati Lupaşcu spune:

      O, Cami, iti multumesc pentru grija. Inainte de a pleca am lasat un comentariu despre faptul ca ma pregatesc de concediu, asa mai voalat, ca sa nu starnesc invidii🙂🙂🙂 . Sunt bine, chiar foarte bine. Am avut 10 zile minunate.
      Despre subiect, e trist, e cutremurator chiar. Din pacate este real.

  5. oanaclara spune:

    E trist. Am un coleg care lucreaza la un centru de primire minori. Intr-o zi m-a sunat pentru ca nu putea sa taca , simtea nevoia sa discute cu cineva. Au primit un copil de 4 anisori, abandonat de parinti de ziua lui. Au incercat sa il consoleze, i-au facut un tort, l-au sarbatorit de ziua lui impreuna cu ceilalti copii din centru… Nici ei (cei ce lucreaza la astfel de centre) nu sunt supraoameni. Fac tot ce pot, ce le permite legislatia asta nenorocita si fondurile pe care de cele mai multe ori nu le au.

    • Cati Lupaşcu spune:

      Ai mare dreptate Oana. Am fost si eu in diferite centre, am cunoscut foarte multi copii cu probleme. Unii sunt de-a dreptul incredibili, altii sunt deja pierduti. oamenii care lucreaza cu ei intr-adevar nu sunt supraoameni, dar multi dintre ei fac eforturi uriase. Nu toti, inca mai sunt scursuri in sistem, dar cei mai multi chiar se dedica acestei cauze. Din nefericire nu intotdeauna efortul lor are efectul scontat. Si asta pentru ca in multe familii copiii sunt considerati doar sursa de venit. Iar decaderea din drepturile parintesti se face cu greutate. Aici legislatia e de vina si, asa cum am mai spus, si nepasarea. Mai vorbim, e un subiect amplu.

  6. Stanciu Petronela spune:

    Buna Cati,
    Un articol care te „misca”. Felicitari! Problema legata de „mimarea” lucrurilor pe care statul/noi toti ar trebui sa le facem (si sa le facem bine) este reala.Intradevar, subiectul este amplu si nu poate fi acoperit intr-un articol. Insa astfel de subiecte/teme reale trebuie abordate din ce in ce mai des pentru a mentine atentia „treaza” factorilor de decizie. O intrebare (retorica, bineinteles):oare ce se (mai) intelege prin notiunea de „stat”?!
    P.S.:te invit sa votezi si sa-ti expui parerea despre sistemul de sanatate romanesc aici :
    http://stanciupetronela.wordpress.com/2010/08/09/colapsul-sistemului-de-sanatate/
    Cu prietenie

  7. octavpelin spune:

    Cati,am intilnit mii de cazuri,dar acesta este atroce..sa vezi ce se intimpla la Centrele de primire de minore…si cum sunt tratate…:(,o saptamana faina!
    p.s.ai o dedicatie muzicala.
    Apropo cum ai instalat like???

    • Cati Lupaşcu spune:

      Buna Octav, la buna revedere, sau mai bine la buna recitire. Stiu ca se intampla multe lucruri in asemenea centre, mai bune, mai rele. Sunt multe de comentat.
      In ceea ce priveste Like, nu e meritul meu, baietii nostri de la tehnic au facut-o.

  8. […] ce cred că ţi-ar place. Te rooog,  nu mă refuza ! – Biiiine, spuuune ! – Ce i-ai răspunde Preşedintelui, la întrebarea: “Madi, ştiu că nu mă crezi,  dar, patriotic, te pot ruga ceva ? Sa facem o […]

  9. […] prin Veneția:  Ana Usca, Ana, Atitudini, Aurora Georgescu, Belle, Supravietuitor, Bunătăți, Cati, Cella, Chiți, Corina, Cristian Dima, Lisandru, , Cumvăplace, Daurel, Diana, Draw, Elisa, Gabi, […]

  10. Astea-s doar niste efecte – cauzele sunt mai sus!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: