Are 7 ani. Este mică de statură, slabă, un dop de fetiţă, blondă, cu nişte ochi mari, albaştri, în care parcă s-a revărsat tot cerul. De aproape două luni este elevă şi, deja, simte că urăşte şcoala. Şi nu se sfieşte să o spună. Citeste mai departe aici.
„Intreaga arta a instruirii consta in capacitatea de a trezi curiozitatea naturala a mintilor tinere cu scopul de a-si satisface aceasta curiozitate ulterior” – Anatol France
Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte 
acum…si Eliade si Einstein si cam toti copiii au urat scoala, si eu, bine ca n-a fost dupa mine… despre programa…discutabil mult, nu stiu daca programa e cea care reduce apetitul copiilor pt. carte…
Cati,
M-am uitat duminică seara la televizor, când, cu surle și trâmbițe se anunța o dezbatere extraordinară.
Erau invitați toți cei care ocupaseră, pe o perioadă , mai scurtă, ori mai îndelungată, locul lui Spiru Haret, pe care un sindicalist, cu funcție răsunătoare, îl tot invocă prin toate ieșirile ” pe sticlă”.
N-au reușit să spună NIMIC într-o dezbatere care ar fi trebuit să fie extrem de importantă.Au țipat în același timp, au făcut politică…
Este greu la școală, greu este și ghiozdanul, greu este pentru mulți copii să se trezească de dimineață..Și dacă adăugăm la asta faptul că doamnele învățătoare și-au ” scris„ câte o culegere și un caiet, inclusiv pentru desen, înțelegem cam cum este cu școala noastră.
Cât din ce învață copilul în cei patru ani este cu adevărat foarte bun? Câte învățătoare știu și sunt convinse că fac ceea ce trebuie pentru a-i lumina pe copii?
Că de asta vin la școală, să se lumineze, nu să urască școala.
Este o goană teribilă după acele amărâte de puncte, care se transformă în valoarea fiecărui dascăl, când vine vorba de bani, că ei contează.
Zice un comentator al tău că îți dorești un învățământ slab ca în America- nu prea m-am convins că acolo este atâta lume neinstruită..și dacă ar fi așa , de ce o doresc toți?
În sfârșit, nu despre asta vorbim- ci despre școala noastră, despre copiii și despre profesorii noștri.
Credeți că dacă un profesor este slab pregătit, lipsit de imaginație și de pasiune, dacă ar avea un salariu mai mare, chiar s-ar schimba peste noapte?
Mira-m-aș…
cum niciun funcționar obișnuit să primească, tot nu va fi amabil cu cei din fața ghișeului, câtă vreme, pe sub foaia de hârtie nu se va ” mișca” ceva.
Știți ce cred?
Câtă vreme mentalitățile rămân cantonate pe ” se poate și așa”, copiii vor merge la școală împinși de către părinți, vor face temele la întâmplare, vor fi somnolenți, apatici, triști.
Trebuie selecție serioasă în rândul celor care vor să devină profesori!!Nu luați la grămadă, pentru că altceva nu pot face.
Nu generalizez- sigur că există și oameni cu vocație de dascăli.
Dar, dacă ei fac parte din aceeași categorie cu cei care transformă ora de educație fizică în socotit, , le dau copiilor mingea , când afară sunt minus nu știu câte grade, în timp ce domniile lor joacă table, acordă note după criterii personale,îi umilesc pe copii, când greșesc, dau cu pumnul sau ” ating din greșeală” partea rotundă a corpului fetelor, vin la oră, aproape de jumătatea ei, prea puțini copii vor iubi școala.
Incepusem sa-mi fac griji… prea mult timp ai disparut!
O sa incep prin a va multumi tuturor celor care in ultimele doua saptamani ati trecut pe aici, si nu ati fost putini. Multumesc celor care sub o forma sau alta v-ati facut griji legate de absenta mea. Da, doua saptamani nu am deschis blogul, messul, foarte foarte rar computerul. In viata mea s-a intamplat ceva trist, si sper din tot sufletul ca ce a fost mai greu a trecut iar de aici inainte, daca nu va fi mai bine, macar sa ramana la stadiul de acum.
Acum am revenit si la serviciu, imi pun mari sperante in Dumnezeu ca va fi alaturi de familia mea in perioada urmatoare, pe care sper din tot sufletul sa o trecem cu bine.
Fiecare copil are cel putin un dar, un domeniu care-i place; dascalii ar trebui sa gaseasca acel domeniu sa-l incurajeze si pornind de acolo sa-i mai strecoare cate ceva din programa…
Important este ca zilnic, dascal si parinti, bunici, sa-i spuna cel putin odata fiecarui copil:BRAVO !
Parerea mea.
* Dan. Ca parinte pot sa iti confirm ca multe lucruri nu sunt in regula in scoala romaneasca si, de cele mai multe ori, acestea se rasfrang asupra copiilor dornici de invatatura.
* Gina. Tu stii atat de multe despre acest domeniu incat de fiecare data cand il abordez, astept cu nerabdare opinia ta.
Da, asa e, scoala e grea. Dintotdeauna a fost asa, dar acum, cred eu, se exagereaza mult. E un complex de factori, nu pot sa spun cu exactitate cine e vinovat. Deopotriva profesori, parinti, cei care fac aceste legi strambe. Trist este ca greselile noastre se rasfrang asupra copiilor. le furam copilaria si multi dintre noi nu constientizam asta – asta este cel mai grav.
* Kid, am revenit
* Daurel. Pentru copiii inzestrati de la natura cu un anumit har, si care vor sa-l si fructifice, este de-a dreptul dramatic. Copiii de la scolile de arta sau sportive stiu foarte bine lucrul acesta.
[…] prin ele. Toți cei care le-au admirat sau doar privit, au avut o impresie puternică, deoarece toamna aceasta a fost altfel: grăbită, rece, neplăcută, dar, ca o revanșă – pentru a nu-mi pierde […]
[…] NEGOIŢĂ; ADELA; CRISTIAN DIMA; TEO NEGURĂ; MADI ŞI ONU; HAI CĂ SE POATE; AMOUR DE JOUR; CATI LUPAŞCU; Comentarii (25) 5 bloggeri plac acest articol 25 comentarii […]
„Un sistem conceput în jurul elevului, dar în care, tocmai el, elevul, contează cel mai puţin. Am întâlnit deseori elevi cu rezultate foarte bune, care vorbesc de ele ca despre o povară. O povară pe care, uneori, le e teamă că nu vor fi capabili să o ducă până la sfârşit. Se simt copleşiţi de volumul mare de cunoştinţe pe care trebuie să le asimileze, asta deşi ştiu clar ce drum vor urma în viaţă şi, la fel de clar, că prin ceea ce vor face în viitor, nu le vor folosi niciodată.”
Şi din punctul meu de vedere, acest sistem educaţional conceput după ureche este o calamitate. Şi ar trebui tăiat răul de rădăcină. Sunt profesori care se fac că lucrează, precum Dinescu, la revoluţie, şi sunt inspectori trimişi de la centru care nu aşteaptă decât plocoanele şi chefurile. Copiii trec întotdeauna în plan secund, pentru ca indivizi cu creta în mână şi cu nesimţirea la purtător să prospere. Cunosc destule cazuri în care frustraţi îngâmfaţi fac educaţie, cu toate că nici nu au cei şapte ani de-acasă. Îşi spun formatori de opinie şi trag spuza doar pe turta lor. Elevii nu visează decât să fugă cât mai departe. Şi, pe undeva, chiar îi înţeleg…
Cristian, bine punctat. Sistemul acesta este o calamitate. In primul rand pentru copii, dar, daca suntem sinceri, recunoastem: si pentru profesori. Un sistem plin de aberatii in care nimeni nu se simte confortabil.
Cât de bine i-am cunoscut pe acei inspectori! Personal, ca profesor. Și nu mi-e dor de vremurile alea, dar nici n-am cunoscut inspector vertical, onest, bine intenționat. Și nici de noii directori nu mi-e dor, ăia care au impresia că li s-a dat tarlaua de-acasă în ”manageriat”! 😀
[…] ci pentru orice client al Dinar era limpede azi, în zorii zilei, că domnul Romeo Georgescu este întors pe […]
[…] pielea tăbăcită de fumul […]
Cati, eu mă bucur că ai revenit, doresc ca toate problemele, dacă sunt, să se rezolve bine și foarte bine, iar acest articol de care toți aveam nevoie va fi citit și recitit, pentru a face un comentariu pertinent. Foarte bine punctat, așa cum ne-ai obișnuit. Mi-a fost dor de tine! O zi cu sănătate și cer senin!
Multumesc Mirela. Astept comentariile 🙂
Salutari si voua.
Școala e devenit un chin și pentru copiii înzestrați, studioși, cu dar de învățătură, cum spuneau bunicii. Nu-mi amintesc să fi avut mai mult de două caiete la o materie, iar de manual ne foloseam EXCLUSIV acasă, deoarece profesorul preda lecția nouă fără carte-n față! Azi, copiii cară până la 7 kg în ghiozdane, trei cărți la o materie plus două caiete, au până la ora 15,00 încă din clasa a VI-a. Socotiți 7 ori 5 și vor ieși vreo 35 de cărți-caiete. Mai e și apa, mâncarea, echipamnetul de sport, că la noi NU sunt dulapuri personale în proprietatea elevilor! Știu ce vorbesc, sunt în situația de a-mi vedea zilnic fiica cu aceste sarsanale în spate. La unul din cele mai prestigioase licee ale urbei. Elevii preocupați de câte o materie, devin dezgustați când profesorii le dau NUMAI teste scrise, corectate în grabă, uneori cu un soi de ciudă…Văd o teză de 8,50, care i-a răpit unei eleve bune premiul II și media 10. De ce? Era o singură greșeală…Pentru că era GREȘIT corectată. Nu se admit contestații: ”la 820 lei salar mai vreți și să citesc contestația?!” Am auzit și asta.
Nu mai insist.
Am vrut să scriu ce am acum în minte, nu să dau copy paste de pe vreun site care analizează în termeni ditirambici situația actuală. Situația actuală e absurdă, învățământul e nul, eu o instruiesc pe fiica mea, are profesoară la engleză (doar pentru semestrul II), eu o meditez la franceză, geografie și limba română. Soțul meu la matematică. La școală sunt ascultați DOAR cei trei băieți care deranjează ora, ca pedeapsă. Nu e corect! Nu e foarte relevant, fiind conștientă că fiica mea,cu media aproape 10, nu trebuie să-și facă probleme. Dar nu-i mai place nici o materie, cu excepția desenului, pe care-l face cu mine, eu fiind artist plastic.
Sper într-o școală normală, cu elevi entuziaști, zâmbitori, odihniți, cu profesori relaxați, EXTREM de bine pregătiți, cunoscători ai psihologiei copilului, dar și bine plătiți. Cu o programă GÂNDITĂ de PROFESIONIȘTI. Cu manuale concepute pentru studiu! Cu săli de clasă curate, cu dulap personal pentru fiecare elev și sală de sport folosită de toți elevii, nu doar de clasele care au trecere (știm noi unde). E simplu, dar într-un stat normal.
Să fie! 🙂
Mirela, extraordinar comentariu. E real, e din suflet. Al unui parinte care face atatea eforturi ca sa-i asigure un viitor copilului si se simte singur si neajutorat. Deseori si eu am sentimentul asta. Doar ca noi suntem mai mici, abia in clasa a IV, lucram doar cu doamna, deci un singur evaluator, care, spre fericirea noastra, este corecta in evaluare. Ma gandesc cu teama la anul viitor. Sincer. Mai ales ca pe la Braila cica este o moda ( e neverificata personal): in primul semestru din clasa a V-a foarte multi profesori de matematica si lb romana au un singur tel: sa iti demonstreze, ca parinte, cate goluri are copilul tau (se vede si in notare cica) si ca singura salvare, daca vrei sa recuperezi, este pregatirea. Evident la ei.
Cati, aici e problema. Cât timp va mai trebui să le dăm meditații unor elevi buni? Unor elevi care ar trebui sa intre la orice liceu și fără aceste ore particulare? Cât timp unii profesori (nu generalizez) vor trece prin materie fără să spere la vreun rezultat, așteptând să ne ”dumirim” și să le cerem consultații în privat?! Și așa vom face, că examenele trebuie trecute.
Cum de am reușit eu la liceu/facultate/post-învățământ cu 10, fără meditații, fără ca măcar să știe părinții la ce liceu mă înscriu?! Cum de înțelegeam cerința profesorului și cum de mi se dădeau notele pe merit, le teze?! Explicația ar fi următoarea: un examen trebuie să redevină examen, elevul să primească o notă, care să fie de trecere. Nu să se intre pe baza mediei din gimnaziu, liceu, bac…texte! De aici începe șantajul, corupția, scârba.
Sper într-o școală ceva mai normală!
Doamna Mirela, aveti dreptate. Eu predau la un liceu de la periferia orasului, vin copii de tot felul. Mai intai am avut sala intr-un internat, nedotat, acum o am langa directiune(una dotata ca lumea) si va spun ca elevii vin aici cu alta dispozitie, vin si ma asculta, nu mananca sandvishuri si nu arunca resturile pe jos cum faceau dincolo. O scoala dotata impune respect.
“Intreaga arta a instruirii consta in capacitatea de a trezi curiozitatea naturala a mintilor tinere cu scopul de a-si satisface aceasta curiozitate ulterior” – Anatol France
😀 Ai avut ceva de lucru la inserat linkuri in citat. 🙂
Acesta este pretul unei absente indelungate. Trebuia cumva sa imi fac simtita „(re)prezenta”.
Dar cred ca merita! Si apoi este un citat extraordinar, merita sa ajunga in cat mai multe „case”.
În primul rând, bine ai revenit, Cati. 🙂 Ceea ce ai spus la comentariul Mirelei Pete, privind modalitatea de predare în şcoala brăileană, am auzit-o şi eu destul de des de la mămicile care au copiii la gimnaziu. Din păcate, s-a ajuns la o vânătoare de elevi pentru a-şi completa retribuţia profesorii. De ceva asemănător am auzit chiar şi la una din facultăţile din Galaţi, unde prof. de mate trecea doar studenţii care se pregăteau la el. Altfel dădeai la examene până ajungeai să te duci singur să te rogi să te mediteze. Deja asta nu mai înseamnă învăţământ. Elevi obligaţi să se pregătească, profesori ce-şi dau interesul doar la meditaţii… poate unii dintre noi le vom găsi circumstanţe atenuante profesorilor din cauza sistemului… dar nici copiii aceia nu au nicio vină. Singurii care au de pierdut sunt elevii. În niciun caz profesorii.
Subscriu la ceea ce ai scris, Carmen, și asta d p d v al unei profesoare titulare, cu 10 ani vechime și gr didactic I. Că între timp mi-am dat demisia, asta este altă poveste!
Of, Carmen, cand vine vorba de facultati, chiar ca lucrurile se incurca rau. Rau de tot. Numai ca acolo, sa spunem, vorbim deja despre tineri,cat de cat maturi, cu putere de discernamant, cu putere de a lupta pentru propriile drepturi.
Oricum, si o spun cu toata responsabilitatea, in prezent, e mai usor sa termini o facultate decat un liceu. Elevii muncesc infinit mai mult decat multi dintre studenti.
Daca isi dau interesul NUMAI la meditatii si au rezultate bune numai contra unor sume injuste de bani (stiu cat costa sedinta in particular), sunt condamnabili. Si asta spune tot despre parerea pe care o au copiii despre ei si despre scoala.
Cati,
De gustibus! si daca incep astfel, nu e de bine.
O scoala in care copilul sa invete sa maimutareasca expresii de genul „urasc…”, cand insumi nu stiu ce inseamna urasc? O scoala infestata de veleitarism semidoct,in care un parinte tine, sa-si impuna parerea cu orice pret, in comitetul de parinti: care sa dea nota pedagogului, dupa suficienta pseudoculturii lui, sau care, ca un caine in lant, tine sa-si latre parerea impotriva oricui si a orice,in functie de circumstanta? Am citit cu rabdare, comentariile, pe care le apreciez; dar de ce am senzatia ca asist la o sedinta de partid indoctrinata din cauza atotparelnicilor proletari, care dintr-o data, stiu tot, vor tot si pot tot, indiferent de unde si cu ce vin.Deseori, ma intreb: cine poarta vina: vinovatul, sau invinuitorul?
Cine greseste? Boborul sau Partidul?
Pilda povestii cu locul sobei, care-a ajuns in curte, nu ne invata nimic?
Incerc sa-mi imaginez un minunat tablou de-al Mirelei Pete, facut dupa parerea aratatorului meu, privind culoarea si locul ei, in conceptia viziunii artistei; al meu, si al tuturor, care crezand ca daca au ochi, au dreptul sa-i spuna artistei cum ar fi mai bun tabloul!Cu bine,darling!
Onu, nu e prima data cand avem opinii diametral opuse. De fapt, din contradictii se naste progresul, nu? Deci supararea n-are ce cauta. Ma consider suficient de matura incat sa tin cont de parerile tuturor, fie ca sunt sau nu asemanatoare cu ale mele. In acest caz, parerea mea este ca vorbim din pozitii total diferite. Si poate da, sunt subiectiva, dar inainte de orice sunt mama. Sunt mama unui copil foarte destept, dar care de multe ori se simte coplesit. In primul rand materia este foarte grea, foarte stufoasa, si, pur si simplu nu e timp fizic sa fie parcursa temeinic la scoala. Nu e timp, si nu e nici vina invatatoarei, nici a copiilor. De aceea se compenseaza cu teme multe pentru acasa. Sunt lucruri esentiale pentru cultura generala care trebuie predate intr-o singura ora pentru ca vine din spate o avalansa de „umpluturi” care, crede-ma, noi nu le-am invatat din clasele mici. Sunt atat de multe de spus, dar n-ai cum sa ma crezi pentru ca tu esti rupt de noul sistem de invatamant. Pitipoancele pe care le vedem la televizor ca se bat in clasa sau isi etaleaza sanii nu reprezinta elevul de astazi. Si apoi eu nu despre mediocri sau golani am vorbit.
Iar, in alta ordine de idei, de ce crezi ca nu as fi capabila ca, in calitate de parinte, sa imi exprim o parere pertinenta despre un profesor, bugetul scolii samd. Nu toti parintii sunt cretini Onu. Crezi ca mama Vandei nu ar fi capabila sa ia o decizie buna pentru clasa sau scoala in care invata sau va invata micuta?
Cati,
Observ, ca insinuezi sa-mi atribui ce nu-mi apartine:n-am vorbit nici de pitipoance, nici de sanii lor etalati, ca nu privesc asa creva; imi place pulsul vietii!
Nici de parinti cretini,la care nu ma pricep. Strict la mine, in masura in care ma cunosc, pot sa-ti spun, ca nu-mi par asa destept, sa-mi ingadui, sa-mi suflu parerea in ciorba invatamantului.
In ce te priveste, ca mamica veleitara de nota zece unui copil, n-am nimic impotriva.
Dar, parca tu ai baietel, nu fetita!?
PS. Mama Wandei, a decis ca e mai desteapta Profesoara Wandei, si ca n-are rost sa-i dea ea, parinte,sfaturi!Prefera, sa se ocupe direct de Wanda, pentru cei 7 ani de acasa!
Sine ira et studio.
@Onu, dar dacă părintele e profesor la rândul său?
Comparația cu tabloul nu e susținută, îmi pare rău. Nu pot să compar criticul de artă, care e subiectiv și are de-a face cu un tablou, fie el genial, cu dascălul, care trebuie să fie obiectiv și lucrează cu COPIII noștri, cu OAMENI. Și dacă tot veni vorba, accept critica și poate e chiar utilă.
Dar ei o acceptă?
Mirela,
Daca parintele e, nu e!Pentru ca, orice activitate, isi are specificul sau,in care trebuie sa primeze discernamantul.
E ca si cum mi-ai spune ca daca ai gresit odata la vot, ai devenit infailibil, si n-ai sa alegi un alt Basescu!
Cat priveste portretul, imi pare rau; am incercat sa spun altceva;dar faptul, ma sustine totusi!
Daca ai rabdare, revezi opinia lui Daniel Tudose, in fata careia, m-am inclinat.
Dar poate vecina mea evreica, are dreptate,cand imi spune intr-un dispret suveran:”Asta-i natia, asta-i situatia!”
E bine ca avem pareri reformatoare, pentru altii!Pe mai tarziu!
De data aceasta mă interesează și țin cont doar părerea părinților care au copii la școală. Nu știu cine e Daniel Tudose și momentan nici nu voi încerca să aflu. Și nici pe vecina ta evreică nu o cunosc, scuză-mi ignoranța! 😀
Nu mă înclin decât în fața părerilor emise de părinții care au copii la școală ACUM, nu pe vremuri demult apuse! Școala de azi e mult mai complexă, mai exigentă, dar nu e mai bună. Plecăciunile le las celor care au făcut asta și în vechiul regim. Și sper să nu se mai repete ”la_bele_poc”!
Repetarea depinde de obsesie/fixatie!
Poate ar trebui ca predarea in invatamantul primar (cel putin!) sa se datoreze unui format de instruire vocational. 😉
Ganditorule, nu exista asa ceva in nicio forma de invatamant (primar, gimnazial, liceal). Inclinatiile copilului nu sunt incluse in aceasta ecuatie. Toti trebuie sa fie buni la tot. Degeaba esti foarte bun la matematica si vrei sa urmezi un liceu de profil. Poti sa ramai pe afara pentru ca in clasele V-VIII ai avut note mai mici (sau pur si simplu nu ai inclinatii)la muzica, sport, desen, religie, educatie tehnologica. Apoi, culmea culmilor, stii ca elevii de la bilingv sau arte nu au avut in probele de bacalaureat materiile specifice profilului. De exemplu faci 4 ani engleza intensiv si singurul exaemn de bac la aceasta materie este acel test de competente pe care il dau si cei de la industrial sau cu profil sportiv. Si sunt o groaza de exemple de genul acesta.
Cred c-am fost prea aproximativ in exprimare – ma refeream la invatatori care sa fie specializati (vocational) in predarea la clasele primare!
”vocational” fara paranteze.. 🙂
Da, nu am inteles exact. Dar nici nu stiu ce sa spun, sincer, despre ideea aceasta. Adica si la clasele mici sa fie mai multi invatatori, in functie de materie? Acum am inteles bine?
Nicidecum.
Cei care aleg sa fie invatatori vor absolvi cursuri de format vocational – astfel ca in bransa asta vor fi doar persoane dotate cu un anumit har…si atunci pentru fetita din postare, greutatea ghiozdanului va deveni neglijabila.. 😉
OK. M-am dumirit :):) .
Deci, la acest moment, Liceul pedagogic este liceu vocational, dureaza 5 ani si are in programa multa practica pedagogica. Apoi, urmeaza cursurile de institutori, un fel de post-liceu, unde se aprofundeaza lucrul cu scolarii mici. Toretic deci, avem „baza”. Practica ne omoara, cum zice romanul.
Ideea e ca salariile foarte mici din acest sector, cel putin pentru cei la inceput de drum, alunga tinerii capabili. Sunt multe de spus.
Ahaaaa, deci exista vocationalul!
Pai atunci de ce se mai plange ”fetita cu chibri.. pardon, ghiozdanul?! 🙂
Acum vorbind serios – intr-adevar, baza aia de pe hartie dac-ar fi respectata, poate ca altfel ar arata lumea peste douazeci de ani
Oare cei din conducerea invatamantului isi realizeaza importanta posturilor? 😉
CATEGORIC NU.
Si as mai adauga: pentru ca nu-s poturi obtinute pe criterii de competenta.
Din experienta mea canadiana as spune ca scoala in Romania e inutil de grea…se pune accentul pe memorare…nu se pune accentul pe intelegere….deci pe calitate…cantitatea conteaza….
Sunt absolut impotriva oricaror meditatii platite si/sau neplatite….nu e firesc….
Nu trebuie sa mai existe examene tip concurs ptr intrare la liceu….,la facultate….
totul sa se faca pe baza rezultatelor sin scoala….
aici meditatiile se fac benevol de catre profesori in afara orelor de scoala, dar in cadrul organizat al scolii….doar ptr cei cu probleme …..
sunt 2 semestre si intilnirile cu parintii in ajun de asazise teze se vac pe baza individuala….sa va explic cum…sa zicem scoala are o sala de sport….intr-o saptamina trebuiie organizate aceste parent-teacher interview la care pot participa si elevii…..deci sa zicem marti este ptr clasa a 11-a…fiecare professor are un birou in sala si parintii stau la rind si cind le vine rindul discuta cin prezenta elevului sau nu progresul, rezultatele si sfaturile profesorului…
apoi fiecaqre elev este in grija unui counselor …nu exista diriginte…in sensul din ro….
cu acest counselor discuti probleme generale , adica ala stie mai orice despre copilul tau….
totul se face pe baze individuale tocmai ptr a evita sa injosesti elevul respectiv fata de altii….ceea ce mi se pare f corect….si totodata ptr al face pe parinte sa se simta in largul lui cind vorbeste cu un profesor care nu prea are cuvinte de lauda dintr-un motiv sau altul….
Scoala in general trebuie sa fie ca orice alta activitate copilareasca….nu fortata…nu bagi cu pilnia date in capul copilului…
de asemenea trebuie mers pe inclinatiile copilului cind ajunge in anii mai mari …ptr a nu-i crea materii problema…
Nu stiu dc se mai pune accentul pe istorie, geografie, literatura romana dar dc da e o greseala majora…din multiple motive….
sunt multe de spus dar poate nu sunt inteles asa ca ma mai abtin….
un lucru esential in viata este capacitatea de a comunica si a te descurca…astea se invata in orele de eseistica pe aici, limbi,etc….
Buddy, invatamantul romanesc este, cred eu, intr-un cerc vicios, in care toata lumea da vina pe toata lumea. Iar principala cauza este subfinantarea. Dar nu singura, Buddy. Se spune tot mai des ca s-a ajuns aici pentru ca profesorii sunt nemultumiti de salarii. Da, asa e, au salarii de mizerie (unii). Dar, cred eu, nu doar salariul trebuie sa te motiveze atunci cand practici o meserie.
[…] Cautând noi sensuri: Cati Lupașcu, Caius și Ioan Usca. This entry was posted in Gânduri. Bookmark the permalink. ← […]
[…] Onete, Gabriela Elena, Supravieţuitor, Grişka, Tanya, Cristian Lisandru, Theodora Marinescu, Cati Lupaşcu, Amour de Jour, Mirela Pete, Orfiv, Gabi123, Deea, Ragnar, Ana Usca şi […]
[…] legătură de chei, o arunc pe podea și lumina se aprinde din nou…Uite cana! Vezi cana aia? Cum să n-o fi văzut, dacă era cana mea? – Deci o vezi! Este o cană obișnuită, albastră, rotundă. Ridic-o cu vorba! – Cum s-o ridic?? – […]
[…] Grişka participă la nu ştiu ce concurs, în vreme ce singură eu mă zbat pentru drepturile pisicilor, pentru propăşirea lor materială şi spirituală, pentru a ridica neîncetat nivelul de cultură […]
Cati, bună dimineața.
am perceput tăcerea ta ca pe o problemă ce trebuie rezolvată, ca pe ceva ce te ține departe. îți doresc putere să treci peste ceea ce ai de trecut și un soare blând să intre pe fereastra familiei tale.
despre învățământul deja îngropat al nostru, ce aș putea să spun eu? ne compromitem viitorul și se pare că nu ne interesează. să nu ne trezim prea târziu, aceasta e problema. au spus mult mai mult și mult mai pertinent antecomentatorii mei cam tot ce era de spus.
copii plătesc păcatul incompetenței altora. 😦
Multumesc draga mea , sper sa terminam acest episod cu bine.
Despre acest material, chiar ma gandeam la un moment dat ca poate perceptia mea nu este cea mai corecta. Dar, faptul ca astazi de dimineata am primit felicitari chiar de la cateva cadre didactice, oameni pe care eu ii respect si mi i-as dori dascali ai copilului meu, m-a linistit. Mi-au spus: „Da, acestea sunt problemele reale ale invatamantului romanesc. Ele trebuie rezolvate cu prioritate”. Si a fost foarte important pentru mine sa aud asta. Pentru ca da, Cami, copiii nostri nu au nicio vina.
[…] Nistor, Andrei, Aura – Stropi de suflet, Bogdan Epureanu, Caius, Calin Hera, Cammely, Carmen, Cati Lupaşcu, Cristian Dima, Cristian Lisandru, Dan din Maramureş, Doina Popescu, Flavius Obeadă, Gabitzu, […]
[…] Dispecerul, Grişka, Cristian Lisandru, Cati Lupaşcu, Orfiv, Gabi123, Elisa, Ana Usca , Theodora Marinescu, Aurora, […]
[…] Nistor, Andrei, Aura – Stropi de suflet, Bogdan Epureanu, Caius, Calin Hera, Cammely, Carmen, Cati Lupaşcu, Cristian Dima, Cristian Lisandru, Dan din Maramureş, Doina Popescu, Flavius Obeadă, Gabitzu, […]
Hmmm. Am citit articolul si o parte din comentarii…fetita care uraste scoala, parinti care se plang ca e ghiozdanul prea greu… Oamenii astia ar trebui sa ii multumeasca lui Dumnezeu pentru ca au copii sanatosi si capabili sa invete ceva mai mult decat e scris in manuale.
Tocmai m-am intors de la o scoala ajutatoare unde parintii ar da orice sa aiba copii normali care sa se planga de greutatea ghozdanului… Am vazut o clasa a VII-a formata din 10 elevi,poate putini veti spune, desi vazand cum se lucreaza cu ei am trait cu impresia ca ar trebuisa fie grupe formate din mai putini elevi. Lucrau dupa programa claselor I-IV pentru ca la nivelul acela ajunsesera. Profesoara avea pentru fiecare in parte sarcini de lucru diferite in functie de cat a fost capabil sa invete fiecare. Erau copii cu coeficient de inteligenta intre 20 si 65. Unii abia puteau sa numere. Mi s-a explicat ca sunt unii veniti de cativa ani acolo si ca e un real progres felul in care lucreaza acum ,iar altii pe care i-au primit anul acesta si care necesita extrem de multa munca pentru a progresa cat de putin.
Deci, inca o data zic, fiti multumiti ca e asa! Profesorul acela care recomanda o culegere a constatat ca are CU CINE sa lucreze mai mult, ca are niste minti bune de modelat. Lasati-l sa isi faca treaba!
Pe profesorii care nici nu parcurg materia pana la capat sa-i lasam sa isi faca treaba? Sau pe cei care corecteaza testele dupa ureche? Sunteti parinte? Sau sunteti cadru didactic? Nu sunt de acord cu acest sec si dicataorial „Lasati-i sa isi faca treaba!”!
Uite ca nu-i lasam decat pe cei BUNI! Restul, la recalificare!
Orice padure are si uscaturi. Stiu profesori care pun suflet in ceea ce fac si care parcurg materia pana la capat. Nu cred ca sunt multi cei care corecteaza testele dupa ureche. Sunt SI parinte SI cadru didactic. Si ghiozdanul copilului meu e greu , dar astea sunt conditiile, ne supunem. E un pici de nota 10.
Si da, e sec si dictatorial si perfect adevarat “Lasati-i sa isi faca treaba!”! Nu cred ca a venit vreun profesor la dumneavoastra la serviciu sa va explice cum ar trebui sa munciti. Fiecare dintre noi e pregatit intr-un anumit domeniu. Nu cred , iar, ca vreun parinte fara pregatire de specialitate e capabil sa spuna daca un profesor e mai bun sau mai putin bun. Pentru asta exista inspectorii scolari.
M-ar amuza o discutie de acelasi fel despre chirurgi, de exemplu. Cum e sa vina pacientul si sa ii explice medicului cum se face operatia?
Oana, exemplul pe care il dai tu , cu tot respectul, nu are nicio legatura cu problema pe care am supus-o eu dezbaterii. Sunt copii cu probleme, si, din pacate sunt multi, Dumnezeu sa fie cat mai mult in preajma lor ca au nevoie de toata atentia lui. La fel sunt copii genii. Dar nu despre aceste categorii era vorba. Eu ma refeream la invatamantul de masa, cu copii normali, care isi petrec copilaria la masa de scris.
Apoi, din nou cu tot respectul, n-am sa inteleg niciodata reticenta ta, in calitate de cadru didactic, fata de implicarea unui parinte in activitatea unei scoli. Spui ca esti cadru didactic. Da? Organizezi sedinte cu parintii? Evident ca da. Vorbesti doar tu in timpul lor? Cred ca nu. Te consulti cu parintii atunci cand iei o decizie importanta pentru clasa? Cred ca da. Si cred ca exista in clasa ta un comitet de parinti, cu presedinte, trezorier, membri. Ce crezi ca s-ar schimba fata de situatia actuala?
Vorbesti foarte des de profesori buni si „uscaciuni”. Nu te supara, cine a pus eticheta asta? Profesorii colegi, inspectorii!? Categoric nu. Faima unui profesor este construita strict pe baza „comentariilor” parintilor si elevilor, actuali sau fosti.
Oanaclara,
Primesti inclinarea cuviincioasa a cuiva care se inchina spiritului discern, indiferent de vremi si maladii?
Cunosc situatia celor cu dizabilitati, ca o preocupare strict umana.
Iar pertinenta comentariului tau, ma determina sa nu mai adaug nimic, celor spuse,decat:”da Doamne, sa fii macar tu inteleasa!”
Ca am auzit, ca de unde nu e, nici Dumnezeu nu insista!
Cu aplauze, pentru:”Lasati-l sa isi faca treaba!”
Noapte cu Pace!
Multumesc pentru apreciere!
Noapte linistita! 🙂
Domnule, ma ingroziti! Am citit raspunsurile dvs. de mai sus, sunteti absolut anacronic.
Un copil cand se naste,toti in jurul lui sant fericiti si el plange!Toata viata lui trebuie sa lupte pentru ca,atunci cand va muri,el sa rada iar toti din jurul lui sa planga!Si asta incepe inclusiv cu caratul ghiozdanului!
Ei, nici chiar asa departe nu m-am dus cu gandul JBW.
[…] Crăciun! Ba chiar şi Ciprian! Hmm… Aşa e dorul de blogosferă! Cum? Vedeţi la Deea! Cati îmi spune despre o povară inocentă… aparent… Camelia îmi confirmă, încă o dată, […]
[…] Nistor, Andrei, Aura – Stropi de suflet, Bogdan Epureanu, Caius, Calin Hera, Cammely, Carmen, Cati Lupaşcu, Cristian Dima, Cristian Lisandru, Dan din Maramureş, Doina Popescu, Flavius Obeadă, Gabitzu, […]
[…] Nistor, Andrei, Aura – Stropi de suflet, Bogdan Epureanu, Caius, Calin Hera, Cammely, Carmen, Cati Lupaşcu, Cristian Dima, Cristian Lisandru, Dan din Maramureş, Doina Popescu, Flavius Obeadă, Gabitzu, […]
Ce bine ca te-ai intors, Cati 🙂 Mi-a placut mult citatul, e atat de adevarat ce spune…
Si mie. Foarte mult.
Felicitari, stimata doamna Cati Lupascu, pentru acest articol scris cu indemanare, obictivitate si – mai ales- din punctul de vedere al parintelui, nu doar al jurnalistului. Aveti perfecta dreptate, dovada ca majoritatea celor care au scris aici sunt constienti de necesitatea unei taieri in carne vie in sistemul infect, care a atacat si continua s-o faca, invatamantul romanesc. Atat elevii, cat si cadrele didactice, au de suferit NU doar de pe urma sistemului, ci si din cauza unor profesori reticenti la inovatie si asumarea raspunderii in favoarea unui invatamant de calitate.
O saptamana buna!
Multumesc Iuliu. Ti-am citit si celelalte comentarii. Se vede clar ca esti parinte, ba chiar unul bun. Iar din punctul meu de vedere, niciun bun parinte, indiferent de ce meserie practica, nu poate asista impasibil la ceea ce se intampla in scoala romaneasca. Si datoria noastra, de parinti, este sa spunem lucrul acesta cat de des putem.
am aflat recent de blogul tau … e foarte ok o sa il citesc in continuare …am si eu pentru presedintele nostru de 2 lei o poza http://patratzel.com/neseriosu/2-lei/
Fain! 🙂
Va invit sa numarati pe degete cati profesori au meditatii. Nu la toate materiile se fac meditatii. Una la mana.
A doua: nici daca m-ar plati cu aur n-as accepta ca in putinul meu timp liber sa fac asa ceva. Imi ajunge consumul nervos din timpul orelor de curs plus picii mei de acasa. Nu am meditatii si nici nu imi doresc.
A treia chestiune: ce e prezentat mai sus sunt cateva cazuri particulare. Oameni care poate chiar si-au gresit meseria. Asta nu inseamna ca toti suntem la fel. Spre exemplificare propun celor care au comentat sa se compare cu colegii de serviciu. Sunt toti la fel?
A patra chestiune: as vrea sa vad si eu cum sunt laudati cei care intr-adevar muncesc…de-alde mine care merg la serviciu si sambata si duminica, stau cu ochii in calculator sa pregatesc materiale pentru elevii mei pentru a doua zi , etc , etc. De ce sunt scoase in evidenta doar aspectele negative?
oanaclara,
Imi parea rau, ca m-am bagat in povestea asta lumpenproletara!Dar astazi, m-am lamurit ca nu am motive; si de ce:
1. invitat la o cafea, am cunoscut printre musafiri, un neuropsihiatru, caruia, mahnit,i-am relatat despre spiritul gregar al unor comentarii. M-a batut intelegator, pe umar, si mi-a zis: nu-ti face probleme; toti cei, care in scoala au avut probleme cu invatatura, au o reactie maniacala de nemultumire, fata de cadrele didactice. Apoi,un cleric, a continuat:daca nu esti convins, citeste si versetele 4 si5, capitolul 26, Cartea Proverbe, din Biblie!Revenit din vizita, i-am urmat sfatul parintelui,si m-am lecuit, de a mai pierde timpul. Este inutil,pe un fond neurologic!
Te sfatuiesc si pe tine, sa procedezi in consecinta!
Cu toata admiratia, inainte!
Mi se pare nedrept ca toti cei care fac parte din aceeasi categorie profesionala sa fie bagati in aceeasi oala,de-asta am intervenit.
Seara placuta! 🙂
Onu, bati rau campii. Si te rog sa fii atent ce aprecieri faci la adresa comentatorilor mei. Eu sunt eu, dar pentru ceilalti te rog respect.
Chit ca ma repet, Oana, e vorba de sistem.
Sa spunem ca cineva scrie acum un post despre starea presei si s-ar arata nemultumit despre anumite aspecte sau ar pune la indoiala calitatea unor ziaristi. Ce ar trebui sa fac eu? Sa sar arsa si sa demonstrez cat de imaculata e presa zileleor noastre, doar pentru faptul ca fac parte din aceasta breasla!?
Cum sa neg evidenta? Cum sa sustin ca toate lucrurile sunt in regula doar prin prisma faptului ca eu ma consider corecta! Nu am cum sa fac asta Oana. Cat efort depun, cat ma macina nu stiu ce ancheta, e problema mea. Nimeni nu trebuie sa-mi evidentieze zbaterea, pentru ca aceasta e normalitatea. Iar realitatea este ca presa romanesca nu e deloc OK, asta chiar daca sunt o groaza de ziaristi extraordinari. Pe ansamblu, perceptia nu e aceasta.
Cati profesori fac meditatie, nu stiu, dar majoritatea elevilor de care eu ma lovesc zi de zi fac meditatii. In functie de varsta, specializare, etapa, la cel putin o materie. Cei din clasele terminale, la 2, 3, chiar 4. Pentru un liceu bun sau o facultate buna,pregatirea nu e un moft e o necesitate.
[…] Alex Mazilu, Simona Ionescu, Geeo, Adrian Voicu, Pucca, Geocer, Atitudini, No băsescu Day, Cati Lupaşcu, Vladimir Ionaş, Michaela, Piperusha, Consiliul Naţional al Blogosferei, Ana Usca şi […]
Eu din cate am inteles acest post face referire la sistem si nu la „profesionalismul” cadrelor didactice.
IAR ACEST SISTEM ESTE COMPLET GRESIT. Un copil care invata 6, 7 ore la scoala, mai invata pentru a doua zi inca 4 sau 5, si mai merge si la pregatire o data de doua ori pe saptamana, iar in weekend invata ca intr-o zi normala pentru a-si mai usura munca din saptamana urmatoare, nu e copil oameni buni. E salahor! Vi se pare corect?
@baltazar72, cum să i se pară unui om normal, integru și sănătos la minte, corect? E aberant! Subscriu celor scrise de dumneata.
baltazar72 : Nu, nu ni se pare corect.
Așa cum nu ni se pare corect ca unii să ne mai și insulte (vezi mai sus).
Dacă ar știi să pună corect virgula, adică NICIODATĂ ÎNTRE SUBIECT ȘI PREDICAT, i-am ierta. 😉
@ Baltazar, Iuliu, Mirela
Ma intreb cati adulti muncesc atat intr-o zi.
Cu siguranță mai puțini decât cei care afișează dipreț față de părinții atenți la copiii lor. Nu că mi-ar păsa, îmi pasă doar de copii și de părinții lor! 😉
Cati, uite încă o dovadă că părinții trebuie să aibă un rol activ în școală:
http://www.obiectivdesuceava.ro/v2/local/politia-ancheteaza-cazul-consumului-de-etnobotanice-printre-elevii-de-clasa-a-viii-a-de-la-%E2%80%9Cpetru-rares%E2%80%9C/
Ciez:”Dupa excursia de la poalele Raraului, vestile despre consumul de produse etnobotanice a creat panica în randul parinților care au elevi in aceasta clasa. ” Precizez ca excursia a fost facuta sub supravegherea diriginților…Iar parinții, din nou părinții, au luat atitudine. Bravo lor și mare, mare grijă. Că nouă ne pasă. PUNCT.
Cati, moi să fim sănătoși, dar mai ales copiii noștri! 😛
O zi bună! 🙂
[…] vlăguită de propriul său maraton necugetat, a lăsat o vară târzie să-și aștearnă soarele blând pe un cer de peruzea. Trandafirii sunt înfloriți din nou, afară e aer proaspăt și cald, […]
[…] also: Achilianu, Ana, Alex, Blog de centru-stanga, Caius, Cati, CNB, Cristi Dima, Cristian Lisandru, Inca tanar, Daurel, Dispecerita, Gabriela Elena, Gabriela […]
[…] fost realizat de un student de la Universitatea de Studii Aerospariale din Toronto, Canada, si este actionat numai de forta umana atunci cand zboara! Desi distanta parcursa a fost de numai 140m cu o viteza de […]
Am vrut sa se citeasca qintesenta cugetarii,morala ascunsa in spatele tusului.Daca e sa analizam situatia sistemului,dezbaterea ar dura luni de zile si zbaterea asisderea si nici macar nu am sti care ar fi prioritatea:invatamantul,ar zice cei care au inceput sa investeasca bani si timp in pruncii lor,finantele,ar zice altii,acolo-i buba,sanatatea,etc,etc.Pe masura ce,in viata noastra, trecem de la o etapa la alta si simtim pe propiul os sau pe osul odraslelor noastre ascutisul cutitului incepem sa ne lamentam( cu dreptate sau nu),dar,domnilor si doamnelor! aceste probleme care apar acum nu-s aparute precum ciupercile dupa ploaie!Se stia de ele sau le stiau cei care treceau prin ele in acele momente,ceilalti le-au aflat la momentul cand propiul copil a inceput sa se vaite de greutatea ghiozdanului,sau mai bine punctat, de povara sistemului!Pe timpul nostru si tu Cati iti aduci aminte destul de bine, era cate o carte la fiecare obiect de studiu.Fara sport, desen,atelier,astea nu prevedeau manuale.Geanta era la fel de grea,si nu era tip rucsac ca acum.Si se duceau la scoala si cei care abia implineau 6 ani!Intr-adevar doamna invatatoare se apleca mai des si lua manuta in mana ei sa-i formeze scrisul la elev!Si cine vroia sa invete invata!!Parintii nu se prea ocupau ca in ziua de azi, fiindca munceau in trei schimburi si majoritatea erau cu 2-3 clase primare!!Si daca-mi amintesc de Generala 22, dintr-o clasa de 30 de elevi terminau liceul 10 si o facultate 2-3!Si daca astazi se „face” o facultate mai usor decat un liceu nu-i vina sistemului si ministerului si profesorului( sau nu numai….)Despre afacerea cu meditatiile(evaziune fiscala din partea contribuabilului)am postat in aprilie sau mai, anul acesta si nu mai revin.La fel si cu arma GREVA in prag de sfarsit de an scolar(poate fi trecuta in lege ca arma alba)am scris tot atunci.Pentru usurarea ghozdanului se poate trece la editarea manualelor in doua-trei parti si se reduce greutatea,iar pentru „greutatea” unui manual in continut-valoare pentru un copil, ar trebui sa se apeleze la colegii private daca se doreste rezultate (asa cum se practica in Eu)si nu sant invidios,ci realist:sant atatea de schimbat in sistemul politic incat trebuie schimbat insusi sistemul in totalitate.Si asa ceva nu cred ca vom vedea noi astia care incepem sa ne „ruginim”!
Toate astea insa nu trebuie sa fie un impediment pentru a ne spune parerea, a dezbate, a ne spune nemultumirile si eventul, a propune niste remedii. Mie cel putin imi vor folosi toate acestea cand voi aborda din nou tema educatiei. De aceea, tuturor va multumesc.
[…] mesele, vor trebui sa aibă fiecare, o “încărcătură glicemică” în medie, între 35 şi 50. ÎG a fiecărui aliment se calculează înmulţind IG al acestuia, cu cantitatea de CH […]
[…] de jour, Ana Cazacu, Ana Usca, Anca, Andrei, Blog Feminin, Blue Caffe, Caius, Cammely, Carmen, Cati, Cella, Cristi Dima, Cristi Lisandru, Dale de cultura, Deceneu, Dispecer, Erase Rewind, Flavius, […]
[…] Nistor, Andrei, Aura – Stropi de suflet, Bogdan Epureanu, Caius, Calin Hera, Cammely, Carmen, Cati Lupaşcu, Cristian Dima, Cristian Lisandru, Dan din Maramureş, Doina Popescu, Flavius Obeadă, Gabriela […]
[…] Cazacu, Ana Usca, Anca, Andrei, Blog Feminin, Blue Caffe, Caius, Cammely, Carmen, Cati, Cella, Cristi Dima, Cristi Lisandru,Dale de cultura, Deceneu, Dispecer, Erase […]
[…] Cazacu, Ana Usca, Anca, Andrei, Blog Feminin, Blue Caffe, Caius, Cammely, Carmen, Cati, Cella, Cristi Dima, Cristi Lisandru,Dale de cultura, Deceneu, Dispecer, Erase […]