Are 7 ani. Este mică de statură, slabă, un dop de fetiţă, blondă, cu nişte ochi mari, albaştri, în care parcă s-a revărsat tot cerul. De aproape două luni este elevă şi, deja, simte că urăşte şcoala. Şi nu se sfieşte să o spună. Citeste mai departe aici.
„Intreaga arta a instruirii consta in capacitatea de a trezi curiozitatea naturala a mintilor tinere cu scopul de a-si satisface aceasta curiozitate ulterior” – Anatol France
Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte 
[…] Nistor, Andrei, Aura – Stropi de suflet, Bogdan Epureanu, Caius, Calin Hera, Cammely, Carmen, Cati Lupaşcu, Cristian Dima, Cristian Lisandru, Dan din Maramureş, Doina Popescu, Flavius Obeadă, Florentin […]
[…] cetatea şi: Andrei, Aura – Stropi de suflet, Bogdan Epureanu, Calin Hera, Cammely, Carmen, Cati Lupaşcu, Cristian Dima, Cristian Lisandru, Dan din Maramureş, Doina Popescu, Flavius Obeadă, Gabriela […]
[…] Ana Cazacu, Ana Usca, Anca, Andrei, Blog Feminin, Blue Caffe, Caius, Cammely, Carmen, Cati, Cella, Chat Noir, Cristi Dima, Cristi Lisandru, Dan Novac, Deceneu, Dispecer, Doar cuvinte, […]
Cati,
Am stat la coadă ca pe vremea ailaltă. Noroc că am mai și prins, ” din mers”, opinii.
Chestiunea este în felul următor- tu ai propus o temă, pornind de la o situație clară.
N-o mai repet.Bun! Oamenii au venit, cuminți, au spus, fiecare ce știe/vede/constată.
S-a vorbit civilizat, nici ca la Tv, nici ca în parlament.
Care este pasul următor?
La ce folosesc toate câte s-au spus?
De mâine, ghiozdanul fetiței va fi mai ușor? Sau va trebui să aștepte până va fi bunică?
Mirela va renunța , de bunăvoie, să-și pregătească fiica la nu știu câte obiecte?
Profesorii de sport( uite, nu pot spune deloc- educație fizică, pentru că nu este) se vor îmbrăca în trening și vor ” lucra” 50 de minute, alături de elevi?
Doamnele învățătoare vor face muzică doar în ora de muzică?Vor renunța la stupidele culegeri, în favoarea învățării corecte a scris-cititului, a logicii și a socotitului?
Vor înceta profesorii de limba și literatura română să dicteze în neștire lucruri în care nici ei nu cred?
Să zicem că ai ” puterea„ să aduni tot ce s-a spus aici și să mergi la Inspectoratul județean- EU AȘA AȘ FACE!!!!
apoi ar trebui adunați , cu mic, cu mare, toți factorii de răspundere din școală și să se muncească pe brânci.
Până la epuizare! Că de asta sunt unde sunt!
Să se refacă toată harababura asta care ucide din fașă dragostea pentru învățătură.
Zic și eu…
Dintr-o data, nimic nu se va rezolva. Asta e clar. Dar, usosr, usor, cate ceva azi, altceva maine, sigur se va intampla Gina. Mie de exemplu imi sunt de mare folos toate comentariile voastre. Si cele pro si cele contra. pe de o parte imi fac o imagine ampla asupra fenomenului, ca ziarist, iar ca parinte trag invataminte de la cei mai vechi in „meserie”. In acest fel, data viitoare cand voi aborda subiectul voi avea o „documentare” temeinica. Si ma pregatesc pentru pasul urmator – clasa a V-a.
Stiu multe cadre didactice care ma citesc, mi-au spus lucrul acesta, mi-au trimis pareri, propuneri, critici sau dimpotriva mi-au dat dreptate. De toate tin cont si le voi folosi candva. De aceea consider ca cel putin o parte din mesaj a ajuns undeva.
Tuturor, multumiri.
[…] şi pe la: Andrei, Aura – Stropi de suflet, Bogdan Epureanu, Calin Hera, Cammely, Carmen, Cati Lupaşcu, Cristian Dima, Cristian Lisandru, Dan din Maramureş, Doina Popescu, Flavius Obeadă, Gabriela […]
Buna, imi place blogul tau, daca te intereseaza un link exchange intra pe http://pegas-motorizat.blogspot.com/- Pegas Motorizat: Ne amuzam ca nu-i impozabil!
Sigur ca da. Facem .
[…] invitați pe bancă: Aurora, Vania, Orfiv, Cella, Cati, Gabi123, Carmen, Cristian Lisandru, Atitudini, Link-Ping, Gabriela Elena, Theodora […]
[…] Cazacu, Ana Usca, Anca, Andrei, Blog Feminin, Blue Caffe, Caius, Cammely, Carmen, Cati, Cella, Cristi Dima, Cristi Lisandru,Dale de cultura, Deceneu, Dispecer, Erase […]
[…] cetatea şi: Andrei, Aura – Stropi de suflet, Bogdan Epureanu, Calin Hera, Cammely, Carmen, Cati Lupaşcu, Cristian Dima, Cristian Lisandru, Dan din Maramureş, Doina Popescu, Flavius Obeadă, Gabriela […]
Nu sunt de acord cu dvs, desi imi place cum scrieti. Si noi am fost elevi , si noua ni s-a parut greu si am avut multe teme. Care e problema? Am avut si timp, doar trebuia sa stim sa ni-l gestionam.Si asta trebuie invatat. Daca stam sa ne lamentam, sigur vom avea aceiasi elevi la care li se urca democratia la cap(cam asta se intampla, mai ales la liceele de periferie), care nu au obligatii. Nu spun ca profesorii nu gresesc, dar eu cred ca meseria aceasta te obliga sa incerci sa fii cat mai bun , nu neaparat cum spunea acea Georgeta Cernat ca vrei sa dai bine in ochii directorului, ci pt ca tu, pur si simplu, vrei asta. In acel moment, poate, ai tendinta de a forta nota.Cat despre cadouri, cine le da? Parintele. Atunci si acel parinte sa stea in banca lui si sa nu mai dea profesorului cadouri(eu personal le-am interzis elevilor mei sa-mi dea ceva, o floare sau un martisor am primit, poate o cutie de ciocolata, dar atat si era din partea clasei de 8 Martie sau la terminare.Mediitatiile? Nu-s rele, pt ca acel copil, daca vrea sa invete in plus, vine si te intreaba, in ora nu poti intotdeauna sa-i explici in plus, pt ca trebuie sa-ti termini materia. Ce mare scofala ca merge si la alt profesor, care e un coleg, in fond? Altul,da, vine la mine. Eu si pt asta invat si muncesc, nu e nimic pe nemeritate si nu iau un salar in plus(stiu ca exista si situatii de genul).O doamna, mai sus,m zice despre profii de romana care spun lucruri in care nici ei nu cred. Nu zau? Stiti ce? Ungurul spune ca fiecare din el porneste. Daca dumneata, doamna, spui lucruri in care nu crezi,. sa stii ca nu toti fac la fel. Mai ales profesorii de romana.Unii au probleme cu acesti profesori, dar ei nu stiu scrie ortografic.
In concluzie, cel mai bun lucru este ca scoala si familia sa colaboreze, dar nu cu reclamatii si lamentari, nici cadouri si smecherii, dupa care fiecare sa se invinovateasca. Fiecare sa stie ce sarcini il asteapta, sa-l invete pe copil ca are indatoriri , apoi drepturi. Profesorii sigur isi poarta de grija.
Sunt un pic trista, si nu pentru ca nu imi dai dreptate, fereasca Dumnezeu. Am spus-o si repet: accept si inteleg parerea fiecaruia, mai ales ca, exact ca la orice dezbare, e important si de ce parte a mesei te afli. Iar eu cunosc suficiente cadre didactice ca sa pot sa le inteleg problemele, greutatile cu care se confrunta, nemultumirile. Sunt trista deoarece mi-as fi dorit ca mesajul meu din acest editorial sa fie inteles, in sensul ca, de data aceasta chiar n-am avut nicio intentie sa reprosez ceva profesorilor, ci pur si simplu am vrut sa dau o palma sistemului educational. Pe care, nu stiu cum il vedeti voi de la catedra, dar de afara arata din ce in ce mai rupt de realitate, exagerat, impovarator. Mi-e teama ca pe voi v-a tesut deja prea strans in panza lui si e trist pentru noi, cei din afara, ca ramanem din ce in ce mai singuri.
Nici mie nu-mi plac profesorii veniti pe pile sau care primesc cadouri de la elevi. Eu nu vreau sa se generalizeze asta. Nu toti suntem asa. Si eu vreau scoli curate, in care, daca trebuie sa repari ceva, sa nu-ti faca figuri instalatorul de parca l-ai ruga sa caute aur, sa aiba fiecare dulapul lui etc. Dar si parintii sa ne lase sa lucram asa cum putem, sa colaboram, sa vina cu pareri constructive.De pilda, de ce un parinte nu-i spune copilului „dragule, nu te duce la scoala cu telefonul mobil, sau, daca mergi nu filma in ore, nu vorbi in ore la telefon etc?” Chiar are acel copil nevoie de telefon mobil? Si inca de unul de fitze? Eu cum pot avea telefon normal, fara camera si MP3?Daca eu ii spun asta parintelui, iar el se supara, nu mai e colaborare. Cati parinti isi intreaba copiii”mai, ai citit cartea aia? Zi-mi ce ai citit?” Atunci copilul ar citi, nu s-ar mai duce la net. Eu ma bucur cand isi ia informatia si de acolo, ca altfel nu o ia deloc.Nu se poate asa! Am rugat-o pe o mamica sa se uite in caietul fetei ei de clasa a noua ca nu scrie ce-i explic eu, iar mama spune ca „am vazut ca are caiet” dar de controlat sa vada ce scrie, nu. Deci, e si datoria parintelui sa se uite si sa-si controleze copilul. Sincer! Acuma e adevarat, fata de care spun va deveni coafeza, nu va face facultate, dar chiar si asa trebuie controlata.
Cand fiul meu a intrat in clasa I , la prima sedinta, doamna ne-a zis ca in tot ceea ce vom face de aici inainte trebuie sa ne comportam ca intr-un triunghi perfect. Un triunghi in care una din laturi sa fie scoala – invatatorul, a doua parintele – familia, iar a treia copilul. Si, in ciuda micilor greutati pe care le-am mai intampinat (nimic nu e perfect), noi cam asa am functionat. Stiu, nu in toate clasele e valabil lucrul acesta, nu in toate scolile, dar ideea este extraordinara. De exemplu, eu nu am nicio retinere in a-i spune doamnei ca temele au fost prea multe intr-o anumita zi, ca exercitiul „X” a fost mult prea dificil, sau mai stiu ce consider ca trebuie sa stie, la fel cum nici dumneaei nu are nicio retinere in a ma suna, indiferent de ora, daca ceva nu e in regula. La noi in scoala nu exista telefoane, nici la cei mari, iar asta tine de autoritatea conducerii scolii. La fel si cu uniforma, curatenia samd. Ce vreau sa spun este ca fiecare dintre noi avem o parghie prin care puteam sa facem acest sistem stramb mai bun. Important este sa vrem si sa intelegem ca niciun termen din aceasta ecuatie nu este fara pata.
Bineinteles, dar totusi nu imi vine sa cred ca un profesor nu stie cate teme trebuie date unui copil. Nu zic sa-l incarci, dar sa-i dai cateva exercitii, sa inteleaga. Si apoi, un parinte de unde stie cate teme trebuie sa faca acel copil? Bine, nu zic, dvs aveti studii, dar un om simplu de unde sa stie? Deja aici e o contradictie. Iar copilul oare nu si-o ia in cap si nu va spune”lasa ca mama aranjeaza cu proful si se rezolva”, pe cand altul, al carui parinte nu stie cum sta treaba, nu va face asta. Ce face acel copil? Adica, prea se amesteca marfa cu ambalajul si nu e bine.
Cu scuze Cora, dar tu le amesteci rau de tot. UN lucru sa stii, daca esti un bun parinte, studiile sunt ultimele care conteaza. Am avut, in cei 5 ani in care am lucrat in invatamant, parinti cu 8 clase de la care am invatat o groaza de lucruri si ca om si ca dascal si ca viitor parinte. Si, de asemenea, stiu parinti doldora de bani si de studii si care uita deseori in clasa e copilul lor. Si inca ceva, sinceritatea si dialogul deschis parinte-profesor, nu inseamna musai cererea unor favoruri. Ci colaborare.
[…] Invitați la muzichie: Xaba, Vania, Gabi, Melami, Aurora, Orfiv, Cella, Gabi123, Carmen, Cristian Lisandru, Atitudini, Link-Ping, Gabriela Elena, Theodora Marinescu, Gabitzu, se-cret, Strongvaleriana, Redsky, Cristian Dima, Carmen Negoiță, Supravieţuitor, Georgiana, Teo Negură, Ana Usca, Iona Usca Vania , Gina, Silavaracald, Caius, Daurel, Drum spiro, spero, Cati. […]
Nu amestec nimic, dar am avut o experienta urata cu o mama care habar nu avea de nimic si cerea mereu avantaje pt fiica ei. Nimic din ceea ce faceam sau o sfatuiam nu era bine. Da, sa fie colaborare, dar fiecare parte sa-si cunoasca masura, nu sa se apuce un parinte sa ii explice profesorului despre cat e de greu un exercitiu si cum sa predea. Bun, sa-si spuna parerea, profesorul sa-i explice anumite lucruri , dar rolul decisiv sa fie al lui. Nu degeaba a invatat acel profesor.Un parinte e deseori posesiv si vrea mereu sa aiba dreptate. Am vazut si cazuri de „apoi ce sa-i fac, are 19 ani, azi-maine se marita(insoara), nu-i pot explica nimic. Cu acel parinte cum te descurci? Astept un mic raspuns
Buna seara Cora. Din punctul meu de vedere, un caz nu reprezinta regula. Evident, pot aparea si asemenea situatii, nu neg, dar nu ele trebuie sa devina baza. Asa cum dragoste cu forta nu se poate, nici educatie cu forta nu se poate. N-are decat sa o marite, e problema ei, tu cred ca ti-ai facut datoria evidentiind anumite aspecte care nu ti se pareau in regula. Despre a „explica” unui profesor cum sa predea, mi se pare o absurditate, dar in acelasi timp mi se pare normal ca atunci cand nu inteleg metoda (iar la I – IV trebuie sa recunosti se intam[pla deseori asta) sa o rog pe doamna sa explice. Ce iti spun aici nu e cazul meu punctual, iti povestesc ce se intampla in cazul clasei noastre. Nu sunt singura care fac lucrul acesta, si nu ma ascund, si nu mi-e rusine. Nu stiu din punctul tau de vedere daca e corect, dar noi asa am functionat, cu sinceritate, cu interes, printr-o buna colaborare. Mai ales ca totul se bazeaza pe incredere si respect reciproc. Cum va fi la 19 ani, o sa iti spun cand o sa ajungem la faza aceasta. Nu stiu sa iti raspund nici ca parinte, nici ca fost profesor pentru ca am lucrat doar cu copii de V – VIII. Daca ma intrebi ce as fi facut eu, ipotetic, as fi considerat situatia aceasta o provocare si as fi perseverat. Habar n-am ce rezultat as fi obtinut, dar nu m-as fi dat batuta. Asta si daca acel ccopil merita. Depinde de foarte multe amanunte.
De exemplu, intr-o iarna, eu i-am cumparat unui copil ghetute. Mama nu voia sa-l lase la scoala, pentru ca trebuia sa o ajute la treburile din gospodarie. Dar fiindca nu putea sa recunoasca lucrul acesta, a spus ca nu are bani sa-l incalte. I-am cumparat ghetute, copilul a venit la scoala, mama a facut ceva valuri in cancelarie (era cunoscuta drept recalcitranta), imi asumasem riscul acesta, dar copilul merita.
[…] Andrei, Anna, Aura – Stropi de suflet, Bogdan Epureanu, Caius, Calin Hera, Cammely, Carmen, Cati Lupaşcu, Ciprian Guţiu, Conjugat, Cristian Dima, Cristian Lisandru, Dan din Maramureş, Daniel Gherman, […]
[…] Cazacu, Ana Usca, Anca, Andrei, Blog Feminin, Blue Caffe, Caius, Cammely, Carmen, Cati, Cella, Cristi Dima, Cristi Lisandru,Dale de cultura, Deceneu, Dispecer, Erase […]