Din zoaie, inundaţii şi noroi

Am făcut primii paşi în Europa cu tălpile pline de noroaie, aruncând zoaiele în faţa porţii, spălându-ne la lighean şi cărând găleţi sau bidoane cu apă, uneori chiar de la kilometri distanţă. Apă din fântâni sau cişmele, de multe ori plină de impurităţi sau substanţe poluante, apă care, în anumite comunităţi, a produs de-a lungul anilor grave probleme de sănătate. Europa ne-a acceptat aşa, aproape primitivi la capitolul reţele de apă şi canalizare şi staţii de epurare a apelor uzate, dar în acelaşi timp ne-a pus şi condiţii ce ţin de asigurarea unui minim de confort şi siguranţă populaţiei dar şi de protejarea mediului. Nu-i vorbă, ne-a dat şi bani, ne-a pus la dispoziţie şi instrumente speciale de atragere a acestor fonduri, dar, vorba românului: „Dumnezeu îţi dă, da’ nu-ţi pune şi-n traistă”. Cititi mai departe AICI.