Viata vazuta din unghi drept

Sa traiesti in Romania e greu. Viata-i scumpa, salariile mici. Soselele sunt pline de gropi, scolile stau sa cada, spitalele sunt in faliment. Politicienii sunt doar niste avari pusi pe capatuiala, guvernati de propriul interes. Nu e o tara in care sa poti sa imbatranesti frumos sau sa vrei sa iti cresti copiii.
Asa se vede Romania la televizor, in ziare, pe strada. Asa vedem noi Romania, in drum spre sau de la servicu ori scoala, de la fereastra unui tramvai, autobuz sau tren, dintre rafturile magazinelor, din banca, de la birou, din fata strungului, masinii de cusut, ori din spatele salopetei, halatului, costumului la patru ace.


Privesti in jur si constati ca in Romania nu sunt oameni fericiti. Cei care au pasit macar o data peste granita pot confirma lucrul acesta: ceea ce ne deosebeste evident de ocidentali nu este modul in care ne imbracam, ne comportam sau vorbim, ci atitudinea. Suntem tristi, grabiti, apatici.
Si, totusi, eu am vazut si oameni fericiti. Oameni care, desi ar avea nevoie de infinit mai multe lucruri decat cei mai multi dintre noi, gasesc prilej de bucurie din orice nimic.
Din fuga Romania se vede urata si stramba, v-ati intrebat oare vreodata cum se vede tara asta de pe un pat de spital, dintr-un carut cu rotile!? V-ati intrebat oare cum se simte Romania asta fara sa poti sa o vezi sau sa o auzi!? Fara sa ai maini sa o pipai sau picioare sa o cutreieri!? Fara sa ai puterea sa zburzi, sa alergi. Cum se vede Romania, oare, cu un pumn de pastile in mana, sau conectat la aparate!? Cei mai multi dintre noi nici nu cred ca se gandesc vreodata –
painea e atat de scumpa. Ei insa se gandesc la noi, uneori cu ciuda, alteori cu dragoste. Dar de cele mai multe ori cu speranta.
Iar speranta aceasta, macar aceasta speranta sta in puterea noastra sa le-o dam, fara sa facem eforturi deosebite. Si va spun asta cu cea mai mare sinceritate si din proprie experienta. Pot si putem sa ii ajutam sa spere, sa viseze. Va garantez! Si asta chiar daca, uneori, nici macar noi nu speram ca ii vom putea ajuta. Dar miracole exista, fiti siguri!
Drept exemplu, zilele trecute am reusit ceea ce eu, din cauza timpului extrem de scurt pe care l-am avut la dispozitie, nu credeam ca se poate! Nicolas a reusit! Si a fost pentru a doua oara cand cititorii ziarului nostru i-au dat o raza de speranta. Si e doar ultima dintr-un sir lung de campanii asemanatoare, prin care noi am reusit sa ajutam oameni pentru care fericirea inseamna cu totul altceva decat casa, serviciu, masina, bani.
Astazi vreau sa va prezint alte doua povesti. Vi le prezint aici pentru ca ambele semnale au venit din blogosfera. Asta inseamna ca aici, in lumea asta virtuala, ei se simt intre prieteni. Prieteni buni carora nu se sfiesc sa isi spuna povestea. Eu nu va cer absolut nimic. Va rog doar sa cititi si sa faceti exact ce va dicteaza sufletul. Chiar si simpla popularizare sau un simplu mesaj, pentru ei este ceva. Nu va ganditi ca faceti prea putin, nimic nu e prea putin in astfel de cazuri.

Astazi vi-i prezint pe Stefanut si pe Zolty.

31 de răspunsuri la Viata vazuta din unghi drept

  1. Daniel Tudose spune:

    romania land of choice !

  2. incertitudini spune:

    Da, totdeauna există cineva mult mai nefericit decât fiecare dintre noi.
    Nefericit, care luptă cu toate necazurile!
    Viața , oricât de nemiloasă ar părea, merită trăită.
    Și învinsă.
    Cu propriile-i arme.

  3. Gabriela spune:

    Desi sunt recunoscuta ca fiind exigenta in notare, acest articol il notez cu nota 10.
    Si eu am simtit nevoia sa scriu despre situatia grea a lui Zolty si despre demnitatea cu care-si accepta soarta.
    http://www.gabrielaneagu.info/2010/10/26/as-vrea-sa-fiu-influenta-pentru-o-zi/
    In comparatie cu acesti oameni batuti de soarta, noi nu avem dreptul sa ne plangem.

    • Cati Lupaşcu spune:

      Multumesc Gabriela.
      Zolty m-a contactat abia saptamana trecuta, discret, un simplu link. Sincer, imi pare rau ca e atat de departe, as fi incercat sa il ajut cumva, mai mult decat atat.
      Vreau sa iti spun insa, ca la astfel de oameni eu am gasit Gabriela, mai multa putere , demnitate, vointa si incredere in semeni decat in multi dintre noi, cei daruiti de Dumnezeu cu sanatate.

  4. […] spaniol Enrique Lynch va dialoga despre fundamentele filozofice ale Europei cu Horia-Roman Patapievici, la […]

  5. daurel spune:

    Se zice, zicem:
    „Nu multumim indeajuns, nu stim sa multumim lui Dumnezeu pentru binecuvantarile primite…”

    Ajutorul, insotit de o rugaciune dedicata, ar putea fi o multumire…

  6. […] Cazacu, Andrei, Aura – Stropi de suflet, Bogdan Epureanu, Bogdan Onin, Caius, Cammely, Carmen, Cati Lupaşcu, Cella, Cristian Dima, Cristian Lisandru, Călin Hera, Dan din Maramures, Doina Popescu, Flavius […]

  7. […] Se dau cu patinele: Caius, Ioan Usca și Cati Lupașcu. This entry was posted in Gânduri. Bookmark the permalink. ← Șovăială LikeUnui […]

  8. […] Ziarul, Gabriela Savitsky, Gabi123, Supravieţuitor, Adele Onete, Link-Ping, Elisa, Melami, Cati Lupaşcu, Chat Noir, Florin Moroşan, Mirela Pete, Andi Bob, Theodora Marinescu, Tanya, Carmen Negoiţă, […]

  9. […] a trecut Zi-ntâi, de Ţară, Cu valoare – aniversară, Şi Paradă Militară, Dar vai, Şeful a lipsit, Datoria l-a chemat În Kazahstanu-ndepărtat, Unde, aşa de obosit era, Că tot timpul […]

  10. Mirela spune:

    Așa acum spune și Gabriela, e un articol de nota 10! Cati, acești oameni nici nu se plâng, rareori se vaită și atunci vine televiziunea (unele, nu nominalizez) și-i face de rușine în fața țării. Nu-i arată ca să fie ajutați, ci ca să-și facă ei ratting. Dacă vrei să ajuți, nu filmezi pentru salariul lui cutărică jr la dansez pentru X. NU! O faci și gata, fără tam-tam, fără reclamă, fără recompense care depășesc sumele destinate celor sărmani…și chiar de-ar fi așa, nu trebuie exploatată situția grea a unora, în public! Aceste lucruri se fac cu demnitate, așa cum ai făcut tu scriind articolul, demn și respectabil. Dacă vrei să faci bine, nu cauți modalitatea prin care să câștigi aplauze și ”mălai!, faci binele și gata. Of, asta e o mare problemă la noi. Pentru acești sărmani, toți am donat sau mau donăm ceva, arât cât putem. Am văzut ieri , pe stradă (?), în fața unui intrând al unei case din centru, o doamnă care stătea lângă o cutie mare, din plasă de sârmă, în care aduna jucării folosite. Mi-a promis că va fi și azi, și mâine, etc, acolo. Aduna jucăriile folosite, dar curate, pentru copiii care n-au, ca să le doneze pentru Crăciunul celor sărmani. Un gest nobil (la care am subscris și am trimis mai mulți cunoscuți într-acolo.) E puțin, dar e ceva.
    Pentru că , așa cum spui, rămâne Speranța!
    Weekend calm și cald!😛

    • Cati Lupaşcu spune:

      Stii Mirela, ar trebui sa spun ca ai dreptate. Dar, dupa tot ce am vazut pana acum, crede-ma orice ajutor, sub orice forma, este binevenit. Unii o fac cu mare tam-tam (sunt atatea cazuri) altii in mare discretie (si aici sunt foarte multe cazuri), conteaza mai putin…. finalul este cel important. Apoi, pentru sume mari mediatizarea este obigatorie. Chiar si eu am apelat la tot felul de metode, am facut uz de toate mijloacele, de 6 ani de cand derulez campanii umanitare cred ca nimic nu am ratat ( da, sa stii, am organizat inclusiv spectacole) dar am respectat intotdeauna atat dorinta donatorului cat si pe cea a solicitantului. Un lucru am inteles clar, conteaza foarte mult cum spui povestea.
      Si, desi poate nu ar trebui sa recunosc, sunt cazuri in care trebuie inclusiv sa te umilesti.

      • Mirela spune:

        Cati, mă bucur sincer că ai reușit. Adevărul este că, în măsura în care cel vizat își dă acordul, da, e bine și cu mediatizare. Trebuie să-i dau dreptate lui Machiavelli!
        Vă pupăm!🙂

      • Cati Lupaşcu spune:

        E atat de greu cateodata sa iei decizia corecta… de aceea cred ca rezultatul este ceea ce conteaza.
        Week-ned minunat si voua, noi avem cod galben de viscol si ninsori.

  11. Cristian Dima spune:

    Am spus întodeauna că e mult mai uşor să faci bine decât să faci rău şi totuşi, lumea face mai degrabă rău. Ghandi spunea „Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume” şi eu ca voluntar în mai multe organizaţie am încercat de mai multe ori să schimb măcar colţul meu de lume. Sunt mulţi oameni, prieteni care sunt suferinzi şi simplul gest de a întreba: „ce mai faci” pentru ei este o alinare sufletească…

    • Cati Lupaşcu spune:

      Da, Cristi, este foarte adevarat. Te admir si ai tot respectul meu pentru calitatea de voluntar. Foarte putini se inhama la o treaba de genul acesta, de aceea trebuie sa le fim recunoscatori si sa nu obosim niciodata sa le spunem lucrul acesta. Marea bucurie este ca, cel putin la Braila, serviciul de voluntariat a inceput sa prinda aripi. Si sunt si mai fericita ca cei mai multi sunt adolescenti si tineri. Bravo tie, bravo lor!

  12. pisica spune:

    îmi place iniţiativa ta. eu personal cred în campaniile acestea, sunt deseori implicată în a duce mai departe strigătul celui de lângă noi, de cele mai multe ori fără a face acest lucru public.
    dar răsplata este imensă, acel mulţumesc pe care îl primeşti, şi echivalează cu toate bogăţiile lumii.
    sunt şi grele dar şi frumoase aceste activităţi.
    cu cât vom înţelege mai repede că leu cu leu se adună şi că a face voluntariat este o datorie, nu o etichetă frumoasă, cu atăt mai repede vom ajunge să ne fie bine, mai bine. şi să fim mai civilizaţi.
    mă bucur că ne-ai adus la cunoştinţă nevoia cuiva.
    mulţumesc.

    • Cati Lupaşcu spune:

      Asa e, Cami. Putin de la fiecare inseamna mult in total. Si stii ceva, sufleteste, uneori 10 lei dati de un pensionar sau alocatia pe o luna donata de un copil conteaza enorm. Noi am reusit deseori sa colectam sume de ordinul sutelor chiar miilor de euro din astfel de donatii, de 10, 20, 30, 40 sau 50 lei. De aceea spuneam „nimic nu e prea putin in astfel de cazuri”.

      • murarudumitru spune:

        asaeste cea ce am citit mai sus dar asa mam gandit si eu cand mam gandit sa fac acest blog al meu binenteles cu ajutoru lui zamfir sper ca cineva sa ma ajute sa pot sami iau si eu acel carut cu motor dar se pare ca nui intereseaza suferinta mea

  13. […] Cazacu, Andrei, Aura – Stropi de suflet, Bogdan Epureanu, Bogdan Onin, Caius, Cammely, Carmen, Cati Lupaşcu, Cella, Cristian Dima, Cristian Lisandru, Călin Hera, Dan din Maramures, Doina Popescu, Flavius […]

  14. […] Aurora Georgescu,Gabriela Ilieș, Theodora Marinescu,Flavius Obeadă, Rezonanțe imposibile, Cati Lupașcu,Baghi, Teo Negură, Redsky, Flavius Obeadă, Georgiana, Gina, Grişka, Chiţi,  Loc de iubit. […]

  15. […] iar tuturor: Ada, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Ana Cazacu, Ana Usca, Caius, Cammely, Carmen, Cati, Cella, Chat Noir, Cristi, Cristi Dima, Cristian Lisandru, EO, Flavius, Florin Morosan, Gabitu, […]

  16. […] Aurora Georgescu,Gabriela Ilieș, Theodora Marinescu,Flavius Obeadă, Rezonanțe imposibile, Cati Lupașcu,Baghi, Teo Negură, Redsky, Flavius Obeadă, Georgiana, Gina, Redsky,  Loc de iubit. […]

  17. […] Adrian Voicu, Alex Mazilu, Ana Cazacu, Ana Usca, Caius, Cammely, Carmen, Cati, Cati Lupascu, Cella, Chat Noir, Cristi, Cristi Dima, Cristian Lisandru, EO, Flavius, Florin […]

  18. […] Povestea circulă de ceva timp pe net dar cu toate eforturile mele nu am reușit să descopăr adevăratul autor. Tare mult mi-aș dori să-l aflu. Dacă-l știți dați-mi de veste vă rog. Dacă nu … să traiască autorul anonim. […]

  19. […] si de data aceasta Ada, Altcersenin, Ana,  Andrei, Cati, Carmen, Cristi Dima, Cristian Lisandru, Gabriela Elena, Gabriela Ilies, Geanina, Geocer,  Gina, […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: