Coşmarul de la etajul V

decembrie 9, 2010

Aş putea să încep prin a spune că acela care nu e părinte, nu a pierdut o noapte la căpătâiul unui copil, nu a trecut prin emoţia primului gângurit, a primului pas, a primului cuvânt, poate nu va înţelege revolta mea. Aş mai putea să încep prin a spune că, după ce a dat naştere unui copil, orice femeie este mai întâi de toate mamă. Şi abia apoi contabilă, profesoară, medic, croitoreasă, jurnalist, director sau mai ştiu eu ce. Şi, mai mult, a fi mamă nu înseamnă a fi doar mama copilului tău. A fi mamă înseamnă să iubeşti copiii, necondiţionat, să faci tot ce îţi stă în putere să le alini suferinţa, să îi faci să zâmbească.

Dar indiferent pentru ce aş opta ca început, tot aici aş ajunge: este revoltător, este inadmisibil ceea ce se întâmplă în Secţia de Pediatrie a Spitalului Judeţean. Mă revolt ca jurnalist, mă revolt ca plătitor de impozite, mă revolt ca brăilean, dar mai mult de atât, mă revolt ca mamă. Cititi mai departe aici.

Iar materialul suport pentru acest editorial il gasiti aici.

Reclame