Eu nu mai ştiu

Eu nu mai ştiu să răspund la întrebări despre mine. Nu mai ştiu să vorbesc despre mine. Uneori nici nu mă recunosc. Alteori mă surprind comportându-mă complet anapoda, în ciuda a tot ceea ce am fost educată să fac. Nu mai ştiu să fiu bună şi blândă, indulgentă şi sensibilă. Nu mai ştiu să fiu iertătoare, generoasă, tolerantă. Nu mai ştiu să privesc pur şi simplu, să cred, să simt, să intuiesc partea bună din ceva sau cineva. Mă comport altfel. Şi nu e vorba de demnitate, pe asta nu am uitat-o. Nu e vorba de responsabilitate, nici pe asta nu am uitat-o. Pur şi simplu sunt altfel decât eram în urmă cu 10, 15, 20 de ani.
M-a oprit ieri o cerşetoare pe stradă şi mi-a cerut un leu. Am privit-o cu interes. Am văzut însă că e murdară, plină de slin, că are ochii sticloşi, am simţit că miroase a alcool. I-am întors spatele. Asta îşi cumpără băutură pe banii mei!, mi-am zis. Ba, chiar, am judecat-o, puturoasa, nesimţita. Nu a fost creştineşte, nu am fost învăţată să gândesc aşa. În Biblie scrie să ajuţi fără să judeci. În consecinţă, altădată, dacă aş avut la îndemână, i-aş fi dat bani cerşetoarei fără să îmi pese ce face mai departe cu ei. Iar dacă nu aş fi avut, aş fi privit-o cu milă. În niciun caz nu aş fi judecat-o.
În urmă cu câteva seri, la ştiri, era un reportaj despre modul în care sunt acordate ajutoarele sociale pentru căldură. Iar pentru a exemplifica cum sunt condamnate la frig mii de familii pentru că nu îşi permit să-şi achite întreţinerea, reporterii şi-au realizat materialul în casa unor pensionari. Gazda, o doamnă nu foarte în vârstă, explica tristă, ce greu o duc ea şi soţul ei dintr-o pensie de doar 9 milioane. M-am surprins că, în loc să ascult ce spune femeia, priveam iscoditoare în spatele ei. Am văzut un computer cu ecran plat, o plasmă cu două boxe mari de o parte şi alta, iar la fereastră perdele fine din mătase şi draperii din catifea. Eu n-am aşa ceva în casă, m-am auzit zicând. Dar nu m-am oprit aici. Am continuat cu răutăţile, socotind: dacă au venit de doar 9 milioane, înseamnă că e doar o pensie în casă, deci doamna nu s-a rupt cu munca la viaţa ei şi, totuşi, iată, are plasmă, are perdele din mătase şi mobilă complet nouă şi modernă. Altădată n-aş fi făcut aşa ceva. Mi-ar fi fost teamă de Dumnezeu să gândesc cu atâta cinism. Nici pentru ea nu am simţit milă, mi s-a părut atât de ipocrită cum îşi frângea mâinile de durere, cu o manichiură impecabilă şi degetele pline de inele… Ce aspru m-ar fi certat mama dacă ar mai fi trăit.
Şi fiindcă am amintit de mama, sunt convinsă, ceea ce am făcut sâmbătă la cimitir, nu i-ar fi fost deloc pe plac. Anormal pentru mine însă, în ciuda faptului că am conştientizat asta, tot m-am comportat incorect şi, culmea, pe moment chiar nu m-am simţit vinovată. Ce s-a întâmplat de fapt? Păi, sâmbătă, la cimitir, nici nu am ajuns bine la mormânt, şi am fost înconjurată de o şleahtă de ţigani. Le-am spus frumos să plece şi să revină mai târziu, dar au ignorat complet rugămintea mea. Se împingeau, se lălăiau de colo colo, se hârjoneau şi râdeau într-una ca nişte apucaţi cocoţându-se pe crucile vecine. La un moment dat chiar n-am mai rezistat, am luat nervoasă din sacoşă două pachete şi le-am aruncat spre ei cu ciudă. Luaţi şi lăsaţi-mă în pace să îmi plâng morţii! Le-au luat hlizindu-se cretin, le-au îndesat într-un sac răpciugos, şi au plecat. Nici de ei nu mi-a fost milă, deşi se vedea clar că sunt nevoiaşi. Mi-a fost pur şi simplu silă, de mine, de ei, de asemenea situaţii jenante. M-au răsplătit însă pe măsură, nici nu s-au depărtat bine că au şi strigat zeflemitor: huooo, nebuno!
Şi atunci, m-am întrebat cu groază: Doamne, ce fac? Cum de nu mai ştiu să fiu bună şi blândă, indulgentă şi sensibilă?! Cum de nu mai ştiu să fiu iertătoare, generoasă, tolerantă?! Când am uitat toate astea, toate poveţele mamei? Exact eu nu mai ştiu. 

Dar acum, când conştientizez asta, văd în jurul meu o altă lume. Altfel de lume decât cea în care a trăit mama mea. Ba, chiar o altfel de lume decât cea în care trăiam eu acum 10, 15, 20 de ani. Nu ştiu dacă e mai bună sau mai rea, dar cu certitudine pot să vă spun că e o lume anapoda, o lume în care e o virtute să fii needucat, să minţi, să înşeli, să furi, să îţi baţi pur şi simplu joc de tot şi de toate. O lume în care din bun simţ înghiţi, înghiţi, înghiţi, iar la un moment dat, când nu mai suporţi, răbufneşti. Şi atunci, normal, nu te mai recunoşti, nu mai ştii să vorbeşti despre tine. Şi te întrebi retoric: oare cine mai sunt? (Publicat in 26 noiembrie 2009)

30 de răspunsuri la Eu nu mai ştiu

  1. […] SUNTEŢI AŞTEPTAŢI ŞI AICI – CARMEN NEGOIŢĂ; MIRELA PETE; AURORA GEORGESCU (STROPI DE SUFLET LA VEDERE); OTTILIA ARDELEANU; CRISTIAN DIMA;  HAI CĂ SE POATE; GABI;  TEO NEGURĂ; IOAN USCA;  SIMION CRISTIAN; FOREVER GREEN; CATI LUPAŞCU; […]

  2. […] Eu nu mai ştiu Tue Dec 14, 2010 14:23 pm Eu nu mai ştiu să răspund la întrebări despre mine. Nu mai ştiu să vorbesc despre mine. Uneori nici nu mă recunosc. Alteori mă surprind comportându-mă complet anapoda, în ciuda a tot ceea ce am fost educată să fac. Nu mai ştiu să fiu bună şi blândă, indulgentă şi sensibilă. Nu mai ştiu să fiu […] […]

  3. se-cret spune:

    Nu dispera Cati!
    „Şi atunci, m-am întrebat cu groază: Doamne, ce fac? Cum de nu mai ştiu să fiu bună şi blândă, indulgentă şi sensibilă?! Cum de nu mai ştiu să fiu iertătoare, generoasă, tolerantă?!”.
    Mulți,foarte mulți, nu s-ar fi oprit și nu s-ar fi întrebat aceste întrebări.

  4. Buddy and us spune:

    Personal cred ca procastinezi prea mult….
    Gindurile tale in anumite momente descrise sunt gindurile fiecaruia…. cu bun simt, in acele momente…..
    Cind suntem strinsi cu usa de anumite limite financiare…apar aceste ginduri…. cind suntem in bani….apare mila fata de amariti….asa e peste tot….nu te speria nu te-ai schimbat tu….criza si stringereza surubului de catre politicieni sunt de vina….
    Sfatul meu…ia-o usor ca iti vei reveni….

  5. daurel spune:

    Problemele relevate sunt complicate; le aveau si parintii parintilor nostri…Mie, ca sa nu generalizez, nu mi le-au explicat insistent parintii deoarece ma vedeau ca citesc, apoi am devenit licentiat..
    Au sperat, in buna lor incredere, ca cei cu carte…
    Aceste probleme vor dainui cat va fi lumea…
    Parerea mea.

  6. Cypy spune:

    Buna, daca te intereseaza un link exchange intra pe http://pegas-motorizat.blogspot.com/- Numele cu care vreau sa apar este: P. M. – Ne amuzăm că nu-i impozabil!

  7. incertitudini spune:

    Ce am fi fără atâtea întrebări?
    Poate că în suflete rămânem copii..altfel, nu putem opri timpul.Și , mai ales, problemele.
    Putem trăi frumos clipa, dragă Cati!

  8. jbw spune:

    In vara lui’39,un reporter intreba pe marele Sigismund Freud ce considera el o persoana sanatoasa,matura si integrata in societate?Reporterul,asteptandu-se la o larga conversatie ca raspuns,a ramas surprins de raspunsul primit:
    Prietene,oricare persoana capabila sa iubeasca si sa munceasca!Asa ca,daca te identifici cu raspunsul lui Freud,stii exact cine esti.Partea cu castigul,satisfactia,efortul,face viata sa fie asa cum e.Generatiile ce vor veni nu vor avea timp nici macar sa se intrebe:”Cine mai sunt?”

  9. […] Cazacu, Andrei, Aura – Stropi de suflet, Bogdan Epureanu, Bogdan Onin, Caius, Cammely, Carmen, Cati Lupaşcu, Cella, Cristian Dima, Cristian Lisandru, Călin Hera, Dan din Maramures, Doina Popescu, Flavius […]

  10. Andi spune:

    Superb. Blogging adevărat.

  11. […] ce inspiraţie revelată de trecut ? Simplu ! Geoană a vorbit despre Eminenţa Cenuşie, Ponta, în justificarea vizitei prostănăceşti la Vântu, în preziua întâlnirii finale din campania […]

  12. psipsina spune:

    a fost şi la mine un post despre faptul că judecîm oamenii, că le lipim instantaneu etichete.
    te-am citit şi tot citit, cati şi eu cred cam aşa:
    câtă vreme te poţi judeca singură şi vezi că greşeşti nu e rău. cineva acolo sus veghează şi sufletul tău se va îndrepta.
    faptul că judeci, că reacţionezi aşa dar şi conştientizezi greşeala înseamnă că eşti tot ceea ce crezi şi ne spui că nu, on sensibil şi bun ce eşti. dar reacţionezi firesc la tot ce te împovărează. terminăm curând un an dur şi greu pentru care nimic nu ne-a pregătit. ştim cu toţii că nici cel care vine nu e roz din prima zi şi mai avem de tras pînă să ajungem la un oarecare echilibru (nu liman, ar fi prea entuziast spus). faptul că nu mai avem răbdare, că ne muşcă teama mai mult decât mila şi îngrijorarea mai mult decât compasiunea e firesc… vremurile ne-au împins într-aici.
    în vreme de sărbătoare, găseşte răgaz să priveşti şi în tine. omul acela care eşti şi ai fost dintotdeauna există. eu ştiu!

  13. […] salut prietenii: Cristian Dima, Teo Negură, Ioan Usca, Cati Lupaşcu, Rebusache (minunat!), […]

  14. Cristian Dima spune:

    Lumea se schimbă şi uneori şi noi cădem „pradă” schimbărilor. Când schimbările sunt pozitive nu e nici o problemă, dar când sunt negative… trebuie să încercăm să ne abţinem… Şi ce e oare mai greu? Să faci rău sau să faci bine?

  15. jbw spune:

    Viata curge precum un rau si nimeni nu se poate scalda de doua ori in aceiasi apa!

  16. […] Cristian, Teo, Cella, Camelia, Roxana, Rodica, Gina, Theodora, Cristian, Cami, Cristian, Mihaela, Cati, Pisica neagră, Mirela, Rose, Eo, Osterhase, Gabriela, Ioana, Deea, Dumitru, […]

  17. […] iar tuturor: Ada, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Ana Usca, Caius, Cammely, Carmen, Cati Lupascu, Chat Noir, Cristi, Cristi Dima, Cristian Lisandru, EO, Flavius, Florin […]

  18. […] Cazacu, Andrei, Aura – Stropi de suflet, Bogdan Epureanu, Bogdan Onin, Caius, Cammely, Carmen, Cati Lupaşcu, Cella, Cristian Dima, Cristian Lisandru, Călin Hera, Dan din Maramures, Doina Popescu, Flavius […]

  19. Traim intr-o lume ce-si pierde treptat repere care altadata erau definitorii.
    Vrem nu vrem, suntem siliti sa acordam mai multa importanta detaliului – uneori la modul comparativ, alteori implicandu-ne judecata si prin nesansele unor semeni.
    Si asta pentru ca a inceput sa ne fie frica de efectele rastalmacirii reperelor morale, datorate nepasarii anumitor factori.
    Privind prin diferite ferestre sociale ne vedem totodata si imaginea reflectata ce nu se poate suprapune pe modul de intelegere a oportunitatii, de catre cei de dincolo de geam.
    Si-atunci ne punem intrebari..

  20. […] Voicu, Alex Mazilu, Ana Usca, Caius, Cammely, Carmen, Cati Lupascu, Chat Noir, Cristi, Cristi Dima, Cristian Lisandru, Calin Hera, EO,Flavius, Florin […]

  21. teonegura spune:

    Adesea, Cati, preocupati mult prea mult sa fim, chipurile, cei de acum, noi deveniti, uitam sa ramanem noi de atunci, uitam chiar sa fim noi… dintotdeauna. Ne irosim? Ne pierdem?…

  22. VirtualKid spune:

    Cunosc atat de bine genul acesta de intamplare, mai ales in privinta intamplarii de la cimitir. Nu pot decat sa iti dau dreptate. Cand ajungi sa traiesti intre porci, ajungi sa mirosi la fel, daca traiesti intre lupi, ajungi sa ranjesti la fel.
    NU! Nu ai procedat gresit! Dupa cum vezi, tocmai pe resemnarea in fata nesimtirii lor fara margini mizeaza…

  23. Andi spune:

    Ninge în București. Sper că și la voi e frumos.

  24. […] Oplisme, Dumitru Agachi, Cosmin Ştefănescu, Cristian Lisandru, Deea, Ragnar, Gabitzu, Cati Lupaşcu, Consiliul Naţional al Blogosferei, Umograf, Joy, Michaela, Madi, George Valah, Dispeceriţa, […]

  25. Cati Lupaşcu spune:

    Va multumesc tuturor pentru opinii, a fost o tema serioasa, un bun prilej de dialog cu noi insine; cine am fost, ce ne-am fi dorit sa fim, si ce suntem de fapt in realitate. Aceasta e societatea in care traim si, vrem sau nu vrem sa recunoastem, ea isi pune amprenta pe comportamentul nostru.
    Si, da, Andi, si la Braila ninge de azi noapte. Viscolit, evident, doar suntem in inima Braganului.
    O zi minunata tuturor!

  26. […] Cazacu, Andrei, Aura – Stropi de suflet, Bogdan Epureanu, Bogdan Onin, Caius, Cammely, Carmen, Cati Lupaşcu, Cella, Cristian Dima, Cristian Lisandru, Călin Hera, Dan din Maramures, Doina Popescu, Flavius […]

  27. Gabriela spune:

    Adevarul este ca te simti multumit sufleteste atunci cand iti ajuti semenul aflat in nevoie. Problema este sa reusesti sa identifici pe cei cu probleme reale si nu „fabricate”.
    Sa ai motive sa fii vesela de sarbatori!

    • Cati Lupaşcu spune:

      Gabriela, imi place la nebunie sa fac daruri. Ma simt implinita daca pot sa ajut, nu ma dau la o parte niciodata daca pot sa fac ceva pentru cineva. NUmai ca m-am saturat de impostori.
      Multumesc de trecere si de urari, o sa fiu vesela de sarbatori, nici n-am altfel cum, doar e Craciunul!

  28. […] Voicu, Alex Mazilu, Ana Usca, Caius, Cammely, Carmen, Cati Lupascu, Chat Noir, Cristi, Cristi Dima, Cristian Lisandru, Calin Hera, EO,Flavius, Florin […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: