La rând, pentru viaţă

Un hol ticsit, slab luminat, câteva scaune – toate ocupate – şi, de jur împrejur, sprijinind pereţii, alte zeci de persoane, într-o tăcere apăsătoare. Ici-colo se vorbeşte în şoaptă, ici-colo se gesticulează uşor, iar din mişcarea aceasta tristă a braţelor ghiceşti deja diagnosticul şi unde e localizată boala. De ici-colo răzbate zgomot de instrumentar medical, miroase a spirt şi a medicamente. Uneori şi a mâncare. Asistentele, infirmierele se agită continuu, dar şi ele par să respecte tăcerea. E un fel de agitaţie calmă. Pe bănci (întotdeauna mult prea puţine), femei şi bărbaţi, tineri sau bătrâni, vorbesc aceeaşi limbă (denumiri de medicamente, proceduri, termeni complet necunoscuţi celor din afară), se înţeleg prin simple gesturi, îşi răspund cu o uşoară înclinare a capului sau pur şi simplu prin mimica feţei. Nu sunt nici nerăbdători, nici grăbiţi, nici plictisiţi, nici măcar deranjaţi de lunga aşteptare. Ce altceva să facă?! Cititi mai departe aici.

60 de răspunsuri la La rând, pentru viaţă

  1. […] bradului ac cu ac aşa cum făceau odinioară femeile din familia mea: dereticau cântând colinde şi ne învăţau şi pe noi, cei mici, rostul, iar eu, copil curios, le ceream să îmi spună iar […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: