Sfarsitul de la capatul drumului spre nicaieri

 

„Singuratatea e mai greu de indurat decat foamea, frigul, chiar decat batranetea insasi”

Ca e ger de crapa pietrele, ca sunt peste 35 de grade Celsius, ca e polei, vant puternic sau ploua torential, nu conteaza. De te indrepti dimineata catre serviciu, sau seara catre casa, in tramvaie, in autobuze, nu ai unde sa arunci un ac. Te uiti de jur imprejur, pe scaune sau agatati de bare, zeci de batrani indeplinesc parca un ritual sacru. Discuta aprins, pun tara la cale, sanctioneaza greselile politicienilor, isi pling batranetile, insira povesti triste, se lauda cu reusitele nepotilor, retraiesc amintiri din razboi sau de cind erau slugi la conacele boieresti. Romane intregi poti scrie numai din frinturile de viata pe care le auzi zi de zi. Si, totusi, nu poti sa nu te intrebi: „Oare unde merg? Unde isi taraie ei zi de zi oasele strimbate de reumatism si bastoanele innegrite de vreme?”.
Nu ma intelegeti gresit, nu comentez nici ca au „liber” pe mijloacele de transport in comun, nici ca ocupa „abuziv” un loc pe care, dupa 10 ore de munca, poate s-ar fi cuvenit sa se aseze un slujbas. Nu nu fac asta. Vreau doar sa-i inteleg. Vreau sa inteleg de ce nici macar atunci cind vremea e capricioasa si medicii ii avertizeaza sa fie precauti, ei tot nu raman in case, unde sunt in siguranta, si se aventureaza in calatorii ce le-ar putea pune viata in pericol.
Ei, bine, ieri, un batran mi-a raspuns la toate aceste intrebari. De vreo doua – trei ori pe luna merge cu treaba, ba la Casa de pensii, ba sa plateasca una sau alta din facturi, ba la medic, ba pe la farmacii. Dar de cele mai multe ori merge spre nicaieri. Nu asculta sfaturile si iese pe strada, chiar daca e polei sau canicula, pentru ca la virsta lui nu mai are ce proteja.
Oricum, spunea mosneagul, traiul batranilor de astazi nu mai poate fi numit viata. Au trait cindva si stiu ce inseamna. Acum e doar o lupta. Plimbarea cu tramvaiul, discutiile cu ceilalti batrani, aflati in aceeasi situatie, sunt singurele placeri pe care si le permit. E singura modalitate prin care pot fugi de singuratate. Pentru ca, spunea batranul, la varsta lor, singuratatea ucide mai mult decat lipsa medicamentelor. Singuratatea e mai greu de indurat decat foamea, frigul, chiar decat batranetea insasi.

S-a ridicat cu greu de pe scaun, si-a infipt cu putere bastonul in podea, si a coborit. Se tira cu greu pe trotuarul inca plin de gheata, de parca ar fi carat cu el toti anii si toate problemele de-o viata. Batranul acesta, ramas orfan in urma primului razboi, ostas in cel de-al doilea, a avut o viata plina. A venit la oras dupa ce comunistii i-au furat toata averea, a lucrat la Canal (Dunare – Marea Neagra) dar si la Casa Poporului. A indurat multe dar a supravietuit. Acum isi mai asteapta doar sfarsitul, considera ca a mincat destul o pensie amara. De fapt, sa achite contributia la pensii era obiectivul lui din acea zi. Trebuia, insa, la ora 9.00, sa se intilneasca „in colt” cu o verisoara pe care sa o ajute sa ia un CAR. Batrana il astepta deja. Au schimbat doua vorbe dupa care au plecat incet. Am privit mult timp in urma lor, gandindu-ma la Minulescu.
„…un batran si o batrana merg tinindu-se de mina… doua jucarii stricate …”

55 de răspunsuri la Sfarsitul de la capatul drumului spre nicaieri

  1. psipsina spune:

    să ştii că şi eu mă întrebam deunăzi, când după o ploaie care a îngheţat drumurile a sticlă i-am văzut mergând abia (abia mergeam şi eu pe sticla aia) pe doi bătrânei.
    şi mă gândesc acum că uneori mă înfurii pe socrul meu care este văduv de vreo zece ani şi mă tot întreb pe unde umblă când îl sun şi nu-mi răspunde. mereu îmi sare sufletul cî s-o fi întâmplat ceva cu el, că la ora nouă dimineaţa este deja pe drum. eu încerc să-l protejez, dar soţul meu mi-a spus că ar fi mai bine să-i dau ceva de făcut, de alergat,de mers la piaţă… pentru că e singur.
    oare aşa vom aunge şi noi?😦

  2. […] This post was mentioned on Twitter by baltazar72, catilupascu. catilupascu said: Sfarsitul de la capatul drumului spre nicaieri: http://t.co/EKV5wZs […]

  3. Carmen Negoita spune:

    E trist că bătrânii din ţara asta nu mai au speranţă. Nu mai aşteaptă nimic de la viaţă. E trist că după atâţia ani de muncă ajungi la o vârstă când societăţii nu-i mai pasă de tine. Ba din contră, trebuie să încerci şi mai mult să supravieţuieşti decât o făceai pe când erai salariat. Se limitează la plăcerile simple, în care doresc să uite pentru câteva ore de singurătate şi sărăcie. Societatea de azi au uitat de ei. Societatea de mâine va uita de noi.

  4. Buddywonca spune:

    Cind ajungi la batrinete avansata… peste tot e lafel….
    In N. America oamenii nu sunt considerati batrini pina dupa 75 de ani…f multi muncesc activ in cadrul businessului lor sau ptr altii….
    dupa 75 ani pina pe la 85 ani este batrinetea activa cind poate mai stai in propia ta casa caci mai poti avea grije partial de ea….dupa 85 ani automat se muta la rest homes….nu pot zice azil de batrini ca denaturez sensul…..
    dar oricum dupa 80 de ani sunt mai singuri si simt nevoia sa iasa afara, etc….
    mama mea care e cu noi in Canada , este peste 80 de ani si o tin activa, o mincare, telefoane in ro la fostii prieteni, mai nou i-am cumparat o tableta si e f activa in cititul unor ziare romanesti pe net si emai cu prietenii de virsata ei….
    deci e cam mult spus ca batrinii nu mai au nici o sansa sau orizont…..poate doar dpdv al lipsei de fonduri in RO.
    oricum cine n-are batrini sa-si cumpere…cu toate problemele virste lor sunt de nepretuit…..

  5. Aliosa spune:

    @ Cati,
    Bună seara !
    Sensibil articol de- aduceri aminte
    De cel care o viată intreagă a fost
    Bunic, părinte , tutore sau chiar diriginte
    Ce-acum ca pribeagul merge fără rost,
    Pe străzi lăturalnice ,sau chiar pe alei,
    Pe ger si ninsoare, pe ploaie sau vânt,
    Uitând că pe stradă este polei
    Si poate oricând cădea la pământ.
    Cu fruntea plecată dar cugetul plin,
    De viata-i sănătoasă si demnă dinainte
    Chiar de uneori a avut si gust de pelin,
    El cu drag si-o aduce aminte.

    Citind acest articol al tău,mi-am adus aminte de bunul meu tată ce a părăsit lumea celor vii in primăvara anului 2003 la venerabila vârstă de 94 de ani, o adevărată legendă vie, pedepsit de soartă si destin să trăiască singur incă din 1991 când soata lui de-o viată si iubita mea mamă , supărându-se pe el, pe noi si pe toti , a plecat in locuri doar de ea si Dumnezeu stiute. Pe la mijlocul lunii martie, când pământul incă mai mustea a zăpada topită incet iar minunătiile primăverii ( ghioceii, toporasii, viorelele, lăcrămioarele, brândusele, stânjeneii) se luptau cu pământul incă nedezghetat complet, „ ultimul mohican ” cum l-am botezat eu pe bătrânul meu tată, s-a stins incet dar demn plecând după cea care i-a fost credincioasă si supusă toată viata , regretata mea mamă, decedată la doar 72 de ani desi la români, media de viată a femeilor este mai mare ca a barbatilor. Dar, poate oare cineva in afară de soartă, destin si divinitate să hotărască cât trăieste femeia sau bărbatul ? Nu, nimeni nu poate să hotărască si tocmai de aceea se văd pe străzi, alei, bulevarde, poteci , in mijloacele de transport in comun, in parcuri, magazine, la cozi interminabile la casele de pensii sau de ajutor reciproc , bătrâni si bătrâne, singuri, tristi si gânditori la vremurile in care au trăit si la vremurile in care trăiesc mai ales acum când viata lor este mai amară ca oricând iar guvernantii parcă-i vor scosi din sistem mai repede decât le e scris fiecăruia si hărăzit de soartă, destin si divinitate. Cati, bătrânii si bătrânele nu ies din casă numai din cauza singurătătii si a obligatiilor pe care le au fată de guvernul ce-i pedepseste cu măsuri dure de austeritate, ci ies si din cauza FRIGULUI ( multi mi-au spus cu o sinceritate dezarmantă acest motiv )din apartamentele debransate de la agentul termic sau cu repartitoarele oprite din cauza GIGACALORIEI scumpe si a eliminării subventiilor la căldură de către guvernul care are bani pentru pârtii de ski, telegondole, parcuri de distractii , săli de sport in sate fără copii si nu are bani pentru medicamentele si incălzirea bătrânilor tării care au muncit o viată intreagă construind tot ce este acum in tara in care din 1990 nu s-a mai construit nimic dar s-a vândut totul pe nimic sau pe comisioane colosale pentru smecherii tranzitiei postdecembriste.
    Vai de puterea care nu-si respectă BĂTRÂNII si ARMATA !
    Si-nc-o idee si inchei : miscarea zilnică ii tine in viată chiar dacă guvernul ii vrea scosi din sistem .
    Felicitări pentru articol Cati !

  6. Mirela spune:

    Cati, nu stiu ce sa zic…La Clubul Pensionarilor din Cluj (mama e inscrisa, ea a dorit, are timp!), se fac o suma de activitati gratuite si foarte atragatoare. Gimnastica speciala, la sala, cu aparate, dar si in parc, se mai face masaj gratuit, se merge cu invitatie la spectacole, s-a facut Revelionul Pensionarilor,excelent organizat si la un sfert din pret (Primaria a suportat cheltuielile), sedinte gratuite de CERAGEM (pe mine m-ar costa 1000 de euro) seri de muzica si dans, lansari de carte cu premii, rummy, sah, table, dans, muzica. Trebuie sa aiba ceva de facut, evident. Si la cluburi sunt primiti toti. Oare in alte orase nu sunt astfel de cluburi?! Eu ma bucur ca s-a facut asta pentru pensionari. Se organizeaza si excursii cu tarif redus. Filiale sunt in tot orasul. Oricum, au gratuitate la transportul in comun. Esentialul este sa mearga si sa se inscrie.
    O seara frumoasa si somn usor, ca maine MUNCIM, INVATAM, ei, asta este!😉

    • Cati Lupaşcu spune:

      E foarte adevarat ce spui tu, Mirela. E adevarat insa doar pentru un segment din marea masa a pensionarilor. E si la Braila un asemenea club, elitist ca sa spun asa, dar participarea e restransa.

  7. valentin spune:

    nu am treaba cu asa ceva ..dar sincer ma impresionat mult acest editorial…ma misca si pe mine treburile astea probabil ca am o inima buna si mi ar place si mie sai vad pe acesti batrani cum isi petrec fericiti batranele cum o fac altii in alte tari…asta este romania si deia fugim de colo colo noi astia mai tineri pt ca statu romanesc nu ne ofera nici o sansa in nimik..suntem ca niste slugi acolo cu un salariu de mizerie …ce sa mai zic frumos din partea doamnei ce a scris frumos..se vede ca este un om bun si cald…app am 28 de ani si sunt din braila dar sunt in germania de ceva timp.inca odata felicitari pt aceasta doamna!!!

    • Cati Lupaşcu spune:

      Valentin, bun venit in oraselul nostru.
      Esti un copil bun, fiindca ai fost miscat de randurile mele, si curajos, fiindca ai avut putere sa pleci la timp. Sa te bucuri acolo unde esti de tot ce iti ofera tara gazda.
      Noi te mai asteptam aici sa ne mai impartasesti din experienta ta.

  8. […] Buimacii, Link Ping,  Melami, Adela, Se-cret, Aurora-Stropi de suflet,  Teo Negura, Theodora, Cati, Vania, Veronicisme., Ana, Gina, Scorpio, papagigli, […]

  9. CT spune:

    … si domnul presedinte a gasit de cuviinta sa le mai taie din pensie. dupa ce ca sunt singuri, bolnavi si nu mai asteapta decat un singur lucru, pe care il stim cu totii, trebuia sa sa mai fie loviti si din alte parti… apreciez grija ta de a ne aduce in fata un subiect care uneori atinge cotele disperarii, varsta a treia… zi frumoasa!

  10. incertitudini spune:

    Cati,
    Ieri, în librărie, o tânără , supărată foc,îi povestea vînzătoarei ceva asemînător- socrul ei iese în fiecare zi, spre enervarea tuturor din familie.
    În drum spre casă, mi-a apărut în minte o imagine- bătrânul mergând..
    Nu poți înțelege unde/pentru ce / de ce? pleacă cineva, oricât de bătrân și de trist ar fi..nu ai cum, nu te poți pune în locul lui.
    El merge= adică trăiește, deși cei din jur găsesc în asta un mod de a-și vărsa revolta..
    Știe cineva cum se va comporta la vârsta bătrânului care trăiește, doar pentru că merge?
    p.s. să condamni societatea incapabilă să facă ceva, cu adevărat util și moral, pentru ființele care constituie motiv de enervare pentru rude/cunoscuți/prieteni?

    • Aliosa spune:

      @ incertitudini ,
      „ El merge = adică trăieste ” !
      Inteleaptă remarcă ! El ( ea ), merge fără rost la prima vedere dar nu-i deloc asa ! El( ea ) merge că stie că se apropie timpul când nu va mai putea merge si-acum când poate, merge peste tot chiar dacă cei tineri ii spun că merge fără rost . A merge este pentru el ( ea ) esenta vietii pe care numai el ( ea ) stiu cum s-o pretuiască .Pe el ( ea ), il dau afară din casă si singurătatea , si frigul dar si frica : frica că-ntr-o zi nu va mai putea să meargă, să vadă si s-audă cum pâlpâie viate in jur. El ( ea ) , simte când cineva este incomodat de prezenta lui ( ei ) si tace din gură privindu-i parcă mustrător dar cu o blândete dezarmantă uneori. Din păcate, ne dăm seama prea târziu de bunătatea lui ( ei ) si de dorinta de a merge mereu , oriunde cu sau fără de un scop anume. El ( ea ) , trăieste pentru că merge zilnic oriunde , numai să meargă ! Grav este insă, indiferenta statului fată de el ( ea ) ajuns(ă)la „ sfârsitul de la capătului drumului spre nicăieri ” !

    • Cati Lupaşcu spune:

      NU ei ar trebui sa ne enerveze, ci noua ar trebui sa ne fie jena ca nu putem sa facem mai mult pentru ei.

  11. Gabriela spune:

    Vai de natia care n-are grija de batranii ei !

  12. […] fizică, la un potenţial înlocuitor al domnului Boc, ca o soluţie a intenţiei domnului Preşedinte. – Interesant, ca o intuitivă cum te ştiu. Dar ce propui ? – Mmm, da nu te superi, se alintă […]

  13. […] Buimacii, Link Ping,  Melami, Adela, Se-cret, Aurora-Stropi de suflet,  Teo Negura, Theodora, Cati, Veronicisme., Ana, Gina, Scorpio, papagigli, Ziarul, Redsky,Cristian Dima, papagigli, […]

  14. VirtualKid spune:

    Nu pot iti spun ca mi-a venit in minte poezia Anei Blandiana: „Ar trebui sa ne nastem batrani”.

  15. […] Neagu, Gabriela Savitsky,  Georgiana, Link Ping,   Adela, Se-cret,  Teo Negura, Theodora, Cati, Veronicisme.,   Andi Bob,    Caius,  Dispecer, Melami, Carmen , Flavius Ana, Gina, […]

  16. Teodora spune:

    …şi mai sunt şi bătrânii care, după o viaţă întreagă de muncă cinstită, au ajuns acum să cerşească. La greutăţile legate de vârsta în sine, să se mai adauge şi lipsa lucrurilor fundamentale de care are nevoie un om, cred că face bătrâneţea de o mie de ori mai grea. Ce poate fi mai trist?

  17. Radu spune:

    Da, impresionanta poveste ! Unii dintre ei fug de singuratate …dar sunt si unii care spun ca e grea singuratatea insa atunci cand li se ofera compania fuga-fuguta intra in cochilia siguratatii .S-au obisnuit cu ea …dialogul ii omoara .Nu suporta decat „dreptatea” lor …Sunt greu de inteles . Totul e sa le putem raspunde frumos la tot ce-i preocupa . Putem ?

    • Cati Lupaşcu spune:

      Radu, si tie bun venit. Ma bucur ca acest post a adus in orasel atatia oameni noi.
      Da, poate unii batrani sunt mai sensibili, mai simandicosi, mai indaratnici, dar tot nu merita abandonati. Eu am scris ceva, in trecut, si despre aceasta categorie, poate o republic postul acela. Ma gandesc.

  18. […] Adrian Voicu, Alex Mazilu, Anca Hotineanu, Andi Bob, Arcadia,  Bogdan Onin, Buimacii, Caius, Cati Lupascu, Cella, Daniel Urda, Dispecer, Flavius Obeadă, Gabi123, Gabitu, Gabriela Elena, Gabriela Neagu, […]

  19. […] papagigli,Melami, Resky, Gina, Buimacii, Caius, Giana, Cati Lupascu, Cella,  Dispecer,  Gabi123, Gabitu, Gabriela Elena, Gabriela Neagu,  Giana,  Ioan Sorin Usca, […]

  20. Mihaela spune:

    Nu am nici eu nimic cu ei, dar unii sunt exagerati, ies din case doar sa se plimbe cand e aglomeratia cea mai mare. Daca tot ai toata ziua libera, fa-ti drum oricand in afara de dimineata la primele ore cand si asa nu mai avem loc prin transportul in comun.

    • Cati Lupaşcu spune:

      Mihaela, bun venit si tie. Ai dreptate. Cu ceva ani in urma, eram insarcinata si am avut o intamplare … nici nu stiu cum sa-i spun. Era dimineata, era frig, mi-era rau de abia ma tineam pe picioare (fetele stiu!). M-am asezat pe banca, eram in autobuz. A venit o babuta langa mine, s-a asezat strategic, si atata s-a frichinit doar doar o sa-i dau locul. daca a vazut ca nu „ma simt”, a inceput sa comenteze ca tinerii din ziua de azi, ca nu mai au respect… bla bla. Am lasa-o, am lasat-o. Dupa care mi-am ridicat cu greu burta, i-am aratat-o. iar ea ce crezi ca a facut? A acceptat locul fara nicio remuscare. Sunt si astfel de oameni dar… nu sunt toti asa. Am dreptate?

  21. […] Andi Bob, Arcadia, Betivul de cuvinte, Blog simplu, Blue Caffe, Bogdan Onin, Buimacii, Caius, Cati Lupaşcu, Cella, Deceneu, Daniel Urda, Daurel, Dispecer, Erase Rewind, Flavius Obeadă, Florin Moroşan, […]

  22. […] când să meargă  la toaletă, Ceauşescu a călcat în hol, peste …cineva. Era Emil Bobu, care special se aşezase, spre a-l păcăli (convinge) de devotamentul lui. Trezit brusc din somn, […]

  23. daurel spune:

    Pentru fiecare batran sunt cel putin trei povesti: ceea ce spune el, ceea ce spune partenerul de viata, ceea ce spun rudele si cunostintele…
    Sunt si multe orgolii si invidii; unul ar fi ca ei ar sti cu cine sa voteze…
    Nu uit cat de mult l-au urat batranii pe Ion Ratiu…

  24. teonegura spune:

    Ramanem cu adevarat singuri atunci cand ne pierdem chiar si pe noi insine…

  25. bogat sau sarac ,cand trece de 70 ani se plimba din diferite motive.cei mai multi pt ca nu stiu ce-i DINCOLO. s-au dus mereu la biserica,au spus „tatal nostru” in fiecare zi dar nu s-a intors nimeni sa le spuna cum e dincolo.asa ca prefera miscarea,sa mai vada ce face lumea,sa mai traiasca ceva zile din viata asta pe care o percepe cu simturile tocite.sant unii,putin ce-i drept,care se plimba pt a vedea daca mai sunt recunoscuti de catre careva.si tata vine cu sufletul impacat:”astazi, o domna mi-a oferit locul in autobuz”m-am simtit jenat.am vrut sa refuz.va rog,dom’profesor”mi-ati fost eleva?”patru ani!eu eram aceea careia ii spuneati:”nu stii nimic.esti indragostita”.dar chiar eram indragostita. ma numeam barbulescu dorina.am facut facultatea de consructii de masini.acum sunt pensionara”.altii si mai putini,scriu cate ceva si vor sa mai cunosca lumea,ca d-l giumara,care „vorbeste singur cu d-zeu”:mai lasa-ma, doamne,ca n-am terminat de scris”.cu farmaciile si facturile se ocupa fiii sau nepotii.mai greu de cei care n-au copii sau nepoti;ori le-a fost teama de saracie,ori s-au tinut numai de petreceri.sunt necesare azile-spitale de geriatrie cu tot confortul.

  26. […] : Andi Bob,  Alex Mazilu,  Adela, Bogdan, Caius, Cati, Călin Hera, Cititor.stirute,  Cristian Lisandru, Geanina Lisandru, Cristian Dima, Carmen […]

  27. corectii:1)tata venea cu autobuzul de la medicul de familie.2)mi se pare ca nu gimara ci gi[j]uvara
    3)am intalnit si batran care raspundea printr-o injurie acelor tineri care il salutau.acesta chiar s-a crezut cineva si-ar fi vrut sa moara toti odata cu el.cred ca s-a nascut cu leziuni pe crier.

  28. Sunteti interesati de un schimb de link cu
    romaniiautalentro.blogspot.com
    astept un comm la o postare sau prin formularul contact
    Va multumesc!

  29. pavelionut spune:

    Vezi cum pe strazile orasului se inmultesc batranii si te intrebi daca numai ei au mai ramas, nu-i condamn pentru ca spre acolo mergem cu totii, oricum la batranete nu am de gand sa stau la oras prefer sa ma duc la tara, unde am copilarit, cred ca la tara batranetea este mult mai usor de suportat

  30. Cati Lupaşcu spune:

    Aparent, Ionut. Dar, daca privim din punct de vedere al singuratatii, da cred ca ai dreptate. La tara te faci de rasul satului daca-ti abandonezi parintii, iar cei ramasi singuri comunica mult mai usor cu cei aflati in aceeasi situatie.

  31. […] papagigli,Melami, Resky, Gina, Buimacii, Caius, Giana, Cati Lupascu, Cella,  Dispecer,  Gabi123, Gabitu, Gabriela Elena, Gabriela Neagu,  Giana,  Ioan Sorin Usca, […]

  32. […]  bloggaristica : Andi Bob, Alex Mazilu,  Adela, Bogdan, Caius, Cati, Călin Hera, Cititor.stirute,  Cristian Lisandru, Geanina Lisandru, Cristian Dima, Carmen […]

  33. de acord cu d-na kati lupascu:”batranii suporta cel mai greu singuratatea datorata abandonarii lor de catre fii si nepoti”.bunica-mea dupa tata statea la poarta pe o banca cu spatar.privea oamenii de pe drum.avea o fata frumoasa si un par castaniu si bogat,pe care „uita”sa-l acopere si sa-l apere de soarele dogoritor. pana la urma a facut accident vascular cerebral.in cadere s-a lovit de o lespede fracturandu-si bazinul.cei care aveau „grija”de ea m-au anuntat telefonic dupa ce i-au furat tot ce se putea fura din gospodarie.soacra tatalui a fost in tinerete o femeie frumoasa dar si fudula.preotul o respecta pt ca are 94 ani.”de-acum ,mamae,cu bastonul…”parinte,daca ajung la baston ,nu mai ies din casa”.uneori ni se confeseaza:as vrea sa mai traiesc sa-i vad la casa lor pe stranepoti…eu cred in d-zeu,dar stiu cum o fi dincolo?nu s-a intors nimeni de-acolo”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: