Revoltător de mult „negru”!

Când am cunoscut-o, în urmă cu câţiva ani (venise la redacţie să îşi reclame patronul, împreună cu un grup de colegi), mi-am spus că în viaţa mea nu mai văzusem o femeie atât de slabă. Avea, atunci, 36 de ani şi îmi povestea că în ultimii 20 putea număra pe degete nopţile dormite acasă. De la 16 ani lucra „la pâine şi covrigi”, noapte de noapte, lună de lună, de cele mai multe ori chiar şi în week-end. În toţi anii aceştia, trecuse prin mai multe brutării, în ultima era deja de 5. Nu s-ar fi îndurat să plece, colegii erau de treabă, patronul cât de cât îi plătea, aici era malaxor, nu mai frământa la mână saci întregi de făină în fiecare noapte. Era bine faţă de ce pătimise prin altă parte. Dar apăruse o problemă, considera că a muncit destul pentru „o perioadă de probă” – 20 de ani. Şi-ar fi dorit şi ea – ca şi cei care o însoţeau -, o carte de muncă. Nu avusese niciodată şi considera că a ajuns la o vârstă la care ar fi trebuit să se gândească şi la viitor. Cititi mai departe AICI.

Publicitate