Când s-a vorbit pentru prima dată în România despre subvenţii, îmi aduc aminte că la Direcţia Agricolă se organizau special conferinţe de presă, prin care noi, jurnaliştii, eram informaţi cu lux de amănunte despre rostul acestor bani. Se va obţine astfel un echilibru macroeconomic, ni se spunea, dar, foarte important, se va asigura siguranţa alimentară. Ne-au repetat până la epuizare că sumele acestea, practic direcţionate din taxele şi impozitele pe care le plătim noi toţi, nu sunt un sacrificiu. Ele se vor întoarce tot la noi, prin preţuri mai mici ale produselor agricole şi, implicit, ale alimentelor. Iar mesajul era mereu acelaşi: „Dăm cu o mână, dar cu cealaltă primim”. Cititi mai departe AICI.