Unde miroase a tamaie si pustiu

Satul meu. Ma duc ades cu gandul catre satul meu. De fapt, e satul parintilor si bunicilor mei. Dar ii spun asa, pentru ca asa am auzit la mama, la tata, la fratii mei. Sunt singura dintre ei nascuta la oras si, in ciuda faptului ca pentru rude am fost dintotdeauna „mezina facuta pa chiatra”, undeva in sufletul meu, acel loc a insemnat mereu acasa. Va pot povesti intr-o clipita cum arata gospodaria noastra, ulita noastra, asta desi, cand m-am nascut eu, din toata agoniseala „de chiaburi” mai ramasese doar un imens loc viran, acoperit cu gunoaie. Intr-o vreme, cei de la Sfatul Popular chiar indemnau vecinii sa-si arunce resturile acolo, sa se stearga orice urma a „razvratitului”. Va pot povesti cu lux de amanunte cum arata leaganul costruit de bunicu pentru tata, in parul imens din fundul gradinii, locul preferat de joaca si al fratilor mei, desi, cand m-am nascut eu, nu mai ramasese din el decat un trunchi gaunos si cateva crengi carbonizate de un fulger. Va pot desena cu usurinta cazemata cu doi craci, fantana lu’ Turbatu, padurea de salcam, frasinelul de la bunica din vie, Buzoielul, locul din zestre, arioiul, si o sumedenie de multe alte locuri, desi nu le-am vazut niciodata. Dar mi s-a povestit atat de mult si de des despre ele, incat mi-s la fel de dragi ca si locurile in care, in vacante, ma ascundeam sau ma jucam cu copiii de varsta mea. La Balta la Urleanu, la linia ferata – din care am mai prins doar o mogaldeata de pamant, la bostana, la mos Hier Vechi la albine, la castel, la arie la Prepeleacu, la groapa lu’ Orvete, de toate acestea imi amintesc cu mare drag. La fel cum imi amintesc tot satul. Insirat cuminte, de-a stanga si de-a dreapta soselei, cu ulite prafuite, cu case de tot felul, unele  noi, tencuite, acoperite cu tabla , altele parca vechi de cand lumea, acoperite cu stuf si papuris, dar varuite si ingrijite ca niste fecioare numa bune de maritat. Toate curtile erau mari, pline cu de toate, de la ronduri de flori, mici livezi si gradini muncite in care gaseai orice, pana la animale si oratanii de tot felul.

In satul din gandurile mele, in fiecare primavara miroase nebuneste a salcam, iar spre sfarsit de mai, a tei si a vita de vie. Apoi, cat e ziua de vara, satul e pustiu, lumea-i la camp, doar cand si cand copiii cu zbenguiala lor mai ridica norii de praf si deranjeaza cu chiote tacerea ulitelor. Spre seara insa, incepe forfota. Toata lumea se agita, toti au cate ceva de facut si nu mai prididesc cu treaba. Dar, spre asfintit, satul iar se linisteste si se-nvaluie intr-un miros apetisant: fum si mancare. In toate gospodariile se gateste la cotlonul din curte, pe plita, iar miresmele se impletesc una cu alta, ca intr-o imensa bucatarie. Cel mai adesea miroase a bors de zarzavat, acrit cu prune, a cas prajit si oua. Ati mancat vreodata? Nimic nu egaleaza la gust omleta coapta pe plita, infasata in mamaliga aburinda, stinsa-n final cu lapte proaspat muls, fiert in ceaunul cu razuiala arsa. Omleta mancata cu mana, direct din tigaia stirba de tuci, trantita pe o masuta joasa, cu trei picioare, in jurul careia abia gasesti un loc sa te strecori prin droaia de copii care o inconjoara.

Zilele trecute, am ajuns in satul meu dupa multi, prea multi ani. Ploua marunt si des de parca toata durerea pe care o simteam nu incapea doar in lacrimile mele. Vantul batea a pustiu asa cum era tot coltul acela de sat. Nu mi-am imaginat niciodata ca voi putea gasi, in raiul copilariei mele, atatea case parasite la un loc. Atatea gospodarii abandonate si ruinate. Si niciodata nu mi-am inchipuit ca in curtea matusii mele, curtea celor mai frumoase vacante, voi gasi vreodata atata durere. Nici nu stiam ce sa plang mai intai. Verisorul plecat, camaradul copilariei mele, casa coscovita, pe care cu ani in urma o lasasem cea mai mareata din tot coltul, gradina parasita din care, in trecut, mancasem cele mai grozave rosii, prune, mere, pere, struguri.
Ma uitam nauca de jur imprejur. Nu mai recunosteam nimic. Nici locuri, nici oameni. Doar mirosul de tamaie. Din coltul din care priveam, undeva, in departare, doar cimitirul parea acelasi. Dar nu era asa. In toti anii acestia, doar el, tacut, umil si trist crescuse.

61 de răspunsuri la Unde miroase a tamaie si pustiu

  1. incertitudini spune:

    Păcat, mare păcat, Cati, că o întâmplare tristă ți-a adunat copilăria și visele în ograda vacanțelor..
    Cam așa se întâmplă, trec anii, pleacă oamenii, răsar și cresc nestingherite buruieni, în locul firelor de busuioc, se prăbușesc garduri și răzoare.
    Viața face ordine cum vrea ea.
    Știi , rămâne totuși un fel de mic depozit, ceva cu străluciri nevăzute.
    Stă cuminte în suflet!
    Și când se întâmplă să bată inima ceva mai tare, șipotul curge.
    Cum ți s-a întâmplat ție zilele astea!
    Paradoxal, dar tristețea ta este mai frumoasă decât marile bucurii , când lumea se întâlnește undeva, în spații necunoscute, să petreacă.
    Tu ți-ai reconstruit din doruri copilăria!
    Păstreaz-o bine!
    Este cel mai frumos dar!

    • Cati Lupaşcu spune:

      Depozitul din inima mea este enorm, Gina. Sunt amintirile mele, dar si povestile tuturor celor care sunt si care deja nu mai sunt. Pentru mine, pentru ei, pentru copilul meu, care desi numara pe degete de cate ori a fost in satul acela, vorbeste despre el „la noi la tara. Multumesc Gina pentru toate cele pe care le-ai scris aici. Multumesc pentru ca m-ai incurajat cand am avut nevoie.

  2. CT spune:

    atata nostalgie… atata tristete… imi pare rau.

    • Cati Lupaşcu spune:

      Sa nu iti para, Costin! Tristetea face si ea parte din noi. Uneori reusim sa o ascundem, alteori nu putem sa-i punem frau. Si ne descarcam, ne descatusam, asa cum am facut-o eu aici. Si deja mi-e mai usor.

  3. Don Pedrino spune:

    Cum l-ai lua – trist, dar frumos scris articol! M-au napadit lacrimi, Cati, retraind prin amintirile tale anii copilariei mele. Am simtit cat de pustie mi-a ramas copilaria, sub urgiile acestor vremuri – pentru ca nu timpul, ci vremurile ne sapa, ne erodeaza fiinta. Da, arata trist satul nostru, comunitatea aceea rurala draga inimii si mintii mele, pe care eu am proclamat-o Republica, si al carei Presedinte m-am autointitulat. Si, ca sa nu urlu, am lasat lacrimile sa curga, asa, sa ma racoresc un pic la suflet. Scrii frumos, Doamna Printesa a Baraganului cel Vesnic si Adevarat!

    • Cati Lupaşcu spune:

      Dintre zecile de persone care vor citi postul acesta, tu esti cel care il va intelege cel mai bine. Tu poti sa traiesti alaturi de mine toate aceste amintiri, mai ales ca multe dintre ele sunt, de fapt, amintirile tale. Povestile mele si amintirile tale. Scriu pentru ca voi ati avut grija ca eu sa stiu toate acestea, pentru ca nopti intregi, sub vie sau la gura sobei, ati avut grija ca eu sa le stiu. Si pentru asta va sunt recunoscatoare si va iubesc. Mult.

  4. psipsina spune:

    condoleanţe, cati.
    orice aş mai spune ar suna, poate, fals, eu pot doar încerca să înţeleg, dar nu pot atinge tristeţea ta.
    lacrimi pentru tovarăşul copilăriei tale, cel plecat, amestecate cu lacrimile pentru satul în care doar cimitirul creşte.
    poate doar un gând bun să-ţi mai las. este multă tristeţe în inima ta. îmi pare rău.

  5. Carmen Negoita spune:

    Frumos scris, deşi… atât de trist. Am regăsit în cuvintele tale şi satul bunicilor mei. Am retrăit amintiri, am simţit aceeaşi durere de a-l şti din ce în ce mai pustiu. Este trist că în multe dintre satele româneşti, doar cimitirul e cel care mai creşte, aşa cum bine spuneai. Restul se tranformă în ţărână.

    • Cati Lupaşcu spune:

      Cred ca foarte multi dintre noi avem undeva in suflet satul nostru. Si e trist si dureros ca dupa ani sa-l gasesti atat de gol, abandonat, paraginit. Si e la fel de trist ca in casele inca locuite, in locul adultilor puternici si falosi pe care ii stii, sa gasesti doi mosnegei care abia se deplaseaza in bastoane, impovarati de varsta si nevoi. Acolo unde inca ii mai gasesti.

  6. razvanserbu spune:

    Mi-e si frica sa ma duc in locurile in care-mi petreceam toate vacantele. Din familia ce cu multa iubire ma primea an de an, vacanta de vacanta nu a mai ramas nimic. Matusa, unchiul si chiar varul meu s-au stins cu totii. Ce sa mai vad?

    • Cati Lupaşcu spune:

      Sa vezi locurile dragi. Stii, pe cand eram copil, in fiecare vara, tatal meu, cand ma aducea in sat, inainte de a ma gazdui la matusa trecea sa dea binete parului. Era tot ce ii mai ramasese, tot ce il mai lega palpabil de copilaria si tineretea lui. Intotdeauna prima noastra oprire era pe locul acela viran, plin de gunoaie, din care doar parul ne mai era cunoscut. De acolo imi spunea ca isi ia puterea.
      Incearca si tu.

      • razvanserbu spune:

        Sincer, nu stiu daca am puterea sa le revad. Poate doar vreau sa le pastrez nealterate in mintea mea. Sa revad cararile de munte pe care le bateam cu piciorul impreuna cu varul meu, sa revad paraul unde mergeam la pescuit cred ca pot sa o fac. Dar, sa revad casa in care acum locuieste altcineva… e deja prea mult.

      • Cati Lupaşcu spune:

        Probabil ai si tu dreptate. Uneori e prea greu sa tinem piept realitatii. Si oricum viata merge mai departe. Cu amintiri, cu realitati, cu bucurii si tristeti. maine va fi o noua zi.

  7. Ghinea Vasile spune:

    DE DOR
    Mi-am închis gândurile
    într-o lehamite imensă.
    Picioarele s-au tocit,
    cuvintele s-au coşcovit
    iar eu dialoghez
    cu guguştiucii din cimitir.
    ………………………
    Mi-e dor de metafora
    unei zile de vară
    vrăjită de copilăria pădurii.
    * * *
    Vasile Ghinea

  8. q”In satul din gandurile mele, in fiecare primavara miroase nebuneste a salcam, iar spre sfarsit de mai, a tei si a vita de vie. Apoi, cat e ziua de vara, satul e pustiu, lumea-i la camp, doar cand si cand copiii cu zbenguiala lor mai ridica norii de praf si deranjeaza cu chiote tacerea ulitelor. Spre seara insa, incepe forfota. Toata lumea se agita, toti au cate ceva de facut si nu mai prididesc cu treaba. Dar, spre asfintit, satul iar se linisteste si se-nvaluie intr-un miros apetisant: fum si mancare.”

    Foarte frumos descrisă lumea satului, o lumea a satului „tău” şi a altora, una care se pierde în amintiri, încetul cu încetul, ca şi cum cinva ar trage o cortină de ceaţă peste ea. Şi eu îmi aduc aminte de multe ori de satele bunicilor care nu mai sunt – unul la deal, altul la câmpie, fiecare cu frumuseţea sa…

    Gânduri bune la final de săptămână!

  9. silavaracald spune:

    Din păcate, nici cimitirul nu va mai crește mult timp de-acum încolo. Înțepenirea lui, ăla va fi adevăratul sfârșit.
    Noa, că m-ai întristat și pe mine!🙂

  10. redsky2010 spune:

    am lacrimat, desi am crescut „pe chiatra” cum zici tu, insa cam toti vecinii mei de bloc de acasa, s-au mutat in alta lume, orasul s-a schimbat, imi caut amintirile si mi le gasesc doar in suflet.
    eu stiu, poate o consolare mica, ce-i drept, ar fi ca ai ce-ti aminti, ai enumerat o multime de locuri si fapte, pe care multi s-ar fi bucurat sa le poate trai, dar care doar au citit despre ele.
    din pacate, e mersul firesc al vietii, dupa o varsta traim doar pentru a ne aminti. numai bine, cati!

    • Cati Lupaşcu spune:

      Da, totul se schimba in jurul nostru. Iar noi nu avem nicio putere sa oprim. Face parte din evolutie, din mersul firesc al vietii. Da, am amintiri bogate, frumoase pe care nu pot si nu vreau sa le uit. Multumesc ca ai retrait alturi de mine o farama din ele.

  11. incertitudini spune:

    Cati,
    Nu știu ce se petrece în blogspot..Mi s-a șters ultimul post, nu mai pot adăuga nimic..

  12. daurel spune:

    M-a impresionat !

  13. cred ca e cel mai frumos articol scris de tine.chiar si un loc plat ca satul tau poate trezi sentimente de bucurie sau tristete.din pacate,satul meu care este maifrumos decat al tau[raul moldova,dealuri,pasuni,paduri,sosea nationala]nu ma mai atrage.as putea spune ca sunt din bucuresti,din cugir,rm. valcea,craiova ,iasi.in sat?mi-au furat pamantul[mostenire de la parinti].un sat plin de functionari corupti,politie la fel,justitie umbrela pt hoti.mama lui m.sadoveanu din comuna mea.a mea?de unde sunt eu?cred ca din vintul de jos:mama, dorina si tata gheorghe VAIDEAN[masteri],adevarati reprezentanti ai ardealului{dictat de tata si scrisdeNI}.

  14. Cati Lupaşcu spune:

    Eu cred ca e doar cel mai trist. Sentimentele sunt in noi, in fiecare dintre noi, nu intr-o intinsura sau ridicatura de pamant. Locurile din jurul nostru, lucrurile, sunt frumoase sau nu, dupa cum vrem noi sa le vedem, dupa cum le simtim. Dupa cum cei din jurul nostru ne ajuta sa le vedem si sa le simtim. Frumusetea e relativa. Ca si bogatia.

  15. ai ocolit realitatea.prin1900-918 toate satele erau pe rape sau in locuri unde apa friatica „izvora”in case. carduri de gaste,cu sutele , intrau in casele oamenilor.pe la voi apa-i tot salcie?dupa 1924[improprietarire]aspectul satelor s-a ameliorat.de cand cu asfaltarea ajungem repede la m-rea cet.neamtului.humulesti,agapia,varatec,moldovita,sucevita,voronet,obcinele bucovinei,m-rea putna,s a.vreme buna.ai vazut mormantul lui stefan cel mare[si sfant?]

    • Cati Lupaşcu spune:

      Evident ca am vazut tot ce ai insirat acolo. Si nu ocolesc nicio realitate, doar ca ma derutezi complet. Asa esti tu de regula sau faci eforturi ca sa fii asa? N-am scris niciodata ca in Baragan viata a fost usoara, sau ca locurile noastre ar fi cele mai frumoase de pe pamant. Si apoi tie la ce ti-a folosit ca te-ai nascut si crescut pe cel mai binecuvantat pamant?

      • despre baragan am aflat realitatea din „codin”de panait istrate[a devenit celebru dupa ce s-a imprietenit cu romain roland,dar nu cunosc ce a mai scris].am mai citit ceva nuvele,dar nu le mai retin.te rog mult,daca ai timp,fa-mi un profil care sa justifice afirmatia ta.nu fac niciun efort. la ultima afirmatie a ta[nuanta de ghiseft]raspuns:tot ce sunt am realizat singur.[tot tata mi-a dictat.mai zice ca le-a fost teama de saracie;afost linia frontului.=>sora moarta si frate ranit]+foametea.te sarutam.

  16. Aliosa spune:

    @Cati,
    Am inteles totul si-ncă-n plus chiar foarte multe !
    Povestea ta adevărată mi-a răscolit fiinta si fără să vreau ,discrete si amare lacrimi s-au strecurat spre gura larg deschisă căci pur si simplu, mi se oprise respiratia citind frumosul dar tristul tău articol ce m-a transpus in anii grei ai copilăriei mele, intr-o casă cu multi frati dispusă din cauza mâniei naturii din primăvara anului 1961 ( o puternică inundatie ne dărâmase casa din vatra satului si-a trebuit să construim alta )la margine de sat, sus, pe deal unde bunul meu tată avea vreo cinci pogoane de pământ, livadă si o vie frumoasă.C.A.P. incă nu luase fiintă, sătenii se mai luptau incă cu ultimile puteri cu trepădusii comunistilor ce voiau colectivizarea totală si care s-a infăptuit totusi fortat in 11 aprilie 1962 )iar tata hotărâse să-si facă o altă casă acolo la margine de sat unde avea cel mai mult pământ . S-au dus bunii mei părinti iar casa acum e singură, părăsită, tristă ca si satul in care doar cei trcuti de 70 de ani si nepotii lor prescolari si scolari in vacantă se mai văd seara sau duminica pe băncile prăfuite si bătrâne ca si ei, in fata portilor mai tot timpul inchise că rareori cineva le mai trece pragul. Ti-am inteles perfect tăcerea dar si starea sufletească prin care ai trecut când, conducându-ti verisorul pe ultimul său drum ai revăzut casele si grădinile bunicilor, părintilor si rudelor lipsite ve viata de altădată.Aceleasi sentimente mă cuprind si pe mine când, mai merg din când in când să-mi revăd satul natal si mormintele bunicilor, părintilor, fratelui, cumnatei,unchilor , mătusilor si verisorilor plecati dintre cei vii si, culmea,CIMITIRUL care, ca si la tine, „ tăcut si trist crescuse ” in numărul de morminte ale sărăciei, disperării si tristetei impuse.
    Sunt alăturea de tine in greaua pierdere suferită si ca o mică alinare te invit cu respect pe : http://aliosapopovici.wordpress.com/2011/05/12/9-mai-triplă-sărbătoare căci tot despre cei dispăruti e vorba.
    Dumnezeu să-l odihnească in pace pe verisorul tău !
    Sincere coondoleante !
    Cu adânc respect, Alioșa.

    • Cati Lupaşcu spune:

      Multumesc Aliosa. Amintirile acestea fac parte din noi. Si fac diferenta intre cei capabili sa le accepte si sa le recunoasca si cei care se descotorosesc de ele. Cred ca fiecare amintire pastrata aduce cu ea o pietrica la temelia nobletii sufletului.

  17. […] tei în floare. Invitaţi: Clipe de Cluj, Coolnewz, Aurora, Anavero, Ana Usca, Danielle Wolf, Cati, Caius, Gabi, Gabitzu, Gabriela Savitsky,  Gabriela Elena, Vania, Hai ca se poate,  Ioan Sorin […]

  18. Cati,
    Din randurile tale, razbate duios si trist,trecerea de neoprit a timpului si a viului, in nefiinta.
    Peretii coscoviti sunt o marturie a viului bucuriei copilariei, in periplul lor, catre universul invizibil/nefiinta. Dumnezeu sa-l odihneasca pe verisorul tau.
    Nostalgia si suferinta ta m-au intristat nespus.
    Madi si Onu Blog

  19. Mirela spune:

    Noi va dorim un sfarsit de saptamna linistit, bun, cu sanatate si implinirui. Succes, stii tu le ce! Tinem pumnii stransi, ne gandim cu drag la voi! Sa auzim de…foarte bine! Va imbratisam🙂

  20. […] Ştiaţi că florile teiului sunt de fapt stelele pe care noi le zărim noaptea printre […]

  21. […] Trebuie să ne eliberăm, să dăm pagina şi să trăim numai cu ceea ce ne oferă prezentul. Trecutul a trecut. Nu aştepta să ţi-l dea nimeni înapoi, nu te aştepta să te recunoască nimeni, nu aştepta […]

  22. […] este adevarat, cele 21 de dansatoare sunt complet surde şi mute. Ele urmăresc semnele antrenorilor situaţi în cele patru colţuri ale scenei, realizând un spectacol […]

  23. Elena spune:

    Cat de duios si cutremurator ai reusit ,sa redai cu cuvinte ,frumoasele amintiri in imagini din copilaria satului nostru.
    Imaginile create de tine imi confirma inca o data ca totul se naste ,creste si apoi trece in nefiinta ,iar ceea ce este nemuritor ramane doar in amintirile noastre : asta este esenta si spirala vietii.
    Tulburatoare si dureroasa este despartirea de cineva drag noua , dar amintirile traite impreuna vor dura cat noi. Dumnezeu sa-l odihneasca pe Costel.

  24. silviu spune:

    Ciao Cati , imi pare rau de situatia prin care treci ! Ce sa zic , cateva zile in urma si eu am venit pentru la un eveniment la fel de tragic , se pare ca uneori trebuie sa vedem cat de trecatori suntem . Nu am inteles de fapt cine este verisorul tau , de regula cand merg in zona „noastra” , ma informez si de astfel de informatii .Este o lectie pentru noi astfel de situatii : ne aduc aminte de unde am plecat , si ne fac sa privim cu mai multa compasiune pe cei din jurul nostru . Ce sa mai spun – ramai fara cuvinte uneori si taci.

    Trebuie sa luptam sa mergem inainte .

    Succes si curaj !

  25. g1b2i3 spune:

    Condoleante, Cati!
    Azi avem nunta in cartier, un coleg de-al fiului meu cel mic se insoara cu o fata din vecini.I-am calcat hainele baiatului meu,insa n-am mai iesit afara sa privesc alaiul de nuntasi.M-am uitat de pe geamul din casa scarii.
    Sotul meu a iesit si cand s-a intors a venit cu doua vesti triste despre un vecin din bloc si fratele unei vecine care au murit.Nu inteleg cum de n-am auzit, doar ies din casa zilnic.
    Intro perioada se obisnuia sa se stranga bani pentru curoana, acum nimic nu mai e la fel.
    Ma bucur ca totusi viata continua chiar daca eu ma simt ca si cand n-as fi. 😦

    • Cati Lupaşcu spune:

      Multe s-au schimbat, lipsurile ne-au facut mai preocupati de noi insine, poate uneori mai egoisti. Viata merge mai departe, cu bune si rele, iar in asemenea situatii nu putem sa fim decat simpli spectatori.

  26. […] Clipe de Cluj, Coolnewz, Aurora, Nea Costache, Scorpiuta, Anavero, Ana Usca, Danielle Wolf, Cati, Caius, Gabi, Gabitzu, Cantina sociala,  Gabriela Elena, Vania, Hai ca se poate,  Ioan Sorin […]

  27. […] Clipe de Cluj, Coolnewz, Aurora, Nea Costache, Scorpiuta, Anavero, Ana Usca, Danielle Wolf, Cati, Caius, Gabi, Gabitzu, Cantina sociala,  Gabriela Elena, Vania, Hai ca se poate,  Ioan Sorin […]

  28. […] Hai ca se poate, Alice, Andrei, Bogdan Onin, Caius, Calin, Cati, Costin, Cristi, Gabriela, Ilarie8, Vania, Ioan Sorin Usca, Ana Usca, Androxa, Zina, Luna patrata, […]

  29. […] părere aveţi dragilor: Ammelie, AnaAyana, Angelo Robitu, Badără Adrian Eugen, Carmen Negoiţă, Cati Lupascu, Cristi, Lif, Marian Coman, Marian Sabo, Ciprian Neculai, Bogdan Daniel, ne […]

  30. […] Coolnewz, Melami, Aurora, Nea Costache, Scorpiuta, Anavero, Ana Usca, Coolnewz,  Danielle Wolf, Cati, Caius, Gabi, Daurel, Gabitzu, Cantina sociala,  Gabriela Elena, Vania, Hai ca se poate, CELLA,  […]

  31. MBS spune:

    Talentata, cum te stiu, asta-i Katiusa mea!

  32. MBS spune:

    Prea multi se duc in jurul tau! Te strang in brate!

  33. […] Androxa,  Rokssana, Caius, Vero, Calin,  Ana Usca,  Alice,  Andrei,  Blog de furaciuni2, Cati,  Cristi,  G1b2i3,  Gabriela,  Gand licitat,  Ilarie,  Ioan Sorin Usca,  Luna patrata,   […]

  34. un buchet de trandafiri de zi aniversara si multi ani cu multumire si fericire!nota bene:nu toti trandafirii sunt fara spini.dar au parfumul lor.sarut mana.

    • Cati Lupaşcu spune:

      Multumesc. Dintre florile pretentioase, pentru ca eu iubesc florile de camp si de gradina, trandafirii sunt preferatii mei. ALBI. Cu sau fara spini, sunt extraordinari. Multumesc pentru urari.

  35. jbw spune:

    Condoleantele noastre pentru o asa intoarcere fortuita in copilarie.Trebuie sa fie har ca o persoana sa poata impresiona prin scris,atat la bucurie cat si la tristete,cititorii.Asta nici nu se preda in scoli si nici nu se invata,ci se naste cu el.Si-i pacat ca se iroseste in mici povestioare si e citit in mici colective.Povestea satului m-a impresionat intotdeauna,chiar daca nu am fost de prea multe ori in centrul lui,nici profesia nu a fost propice si nici conjuctura si eu traind pe cheatra ca si tine si poate de aceea,fiecare intoarcere in leaganul civilizatiei romane,chiar si pentru 2-3 saptamani in vacantele de vara, ma marcau si de fiecare data parca era prima oara.Chiar daca trecea un an,satul ramanea acelasi,neschimbat,luptand cu timpul si parea ca de multe ori chiar il oprea.Nimic schimbat:aceleasi trebi manand furnicile de oameni catre camp,aceeasi tanci scaldandu-se in colbul ulitei uitand parca si sa creasca,iar batranii pareau asa dintotdeauna.Nu am mai fost de prin ’86,nici nu stiu daca mai exista satul,cat despre casa bunicii,stiu ca a fost vanduta dupa moartea ei si cred ca nu mai imi pot aminti nici locatia.De multe ori imi spun in gand sa fac cumva si sa ma-ntorc,macar pentru cateva clipe dar de fiecare data,acelasi gand ma-ndeparteaza si mai mult.In goana nebuna dupa alte lucruri uit ceva ce-i mai important decat orice:aducerea aminte!La imormantarea bunicii am pasit pentru prima data in cimitirul satului.Era mult prea mic pentru o comuna asa de mare:rar se vedea pamant reavan,semn ca cineva pasise in neant,crucile atat de vechi ca abia li se descifra literele celui ce ii erau destinate.Alaturi erau un manunchi tinar de liliac,parca prea tineri pentru locul unde cresteau,ce revarsau un miros straniu,miroseau a lacrimi,pareau ca plang mortii cu mirosul lor.Mult timp mi-a trebuit sa scot acel miros din suflet si cand am reusit am devenit strain,strain de sat de tot si toate si vad ca mult mai mult imi ia sa-l pot gasi.Dupa cum „romanul s-a nascut la sat”tot asa,cred, ca toti romanii indiferent unde locuiesc,se intorc intotdeauna in satul copilariei lor,chiar si doar prin gand si pentru fiecare dintre noi satul e ceva unic si personal si nu exista doua sate identice.

  36. […] : Andi Bob, Alex Mazilu,  Bogdan,  Blogdefuraciuni, Caius, Cati, Călin Hera, Cristian Dima, Carmen Negoiţă, Flavius, Gabriela Savitsky, Lunapătrată, […]

  37. […] : Andi Bob, Alex Mazilu,  Bogdan,  Blogdefuraciuni, Caius, Cati, Călin Hera, Cristian Dima, Carmen Negoiţă, Flavius, Gabriela Savitsky, Lunapătrată, […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: