Cei ce pornesc în viaţă cu stângul. Cu şlapul stâng

August 26, 2011

Nu judec oamenii după cum sunt îmbrăcaţi, nu sunt de acord sub nicio formă cu proverbul „Haina îl face pe om”. Am văzut destui inculţi, idioţi, şmenari, parveniţi îmbrăcaţi în costume „Armani” sau rochii „Channel” şi destui oameni destoinici ce-şi poartă cu mult bun simţ hainele sărăcăcioase, ca să-mi pese. Am întâlnit destui oameni de excepţie, vârfuri în domeniul lor de activitate, însă modeşti şi de o simplitate dezarmantă, dornici să se evidenţieze doar prin cuvinte, fapte şi rezultatul muncii depuse, încât să mă conving definitiv că niciodată nu trebuie să judec omul după înfăţişare. Iar când spun omul, mă refer inclusiv la adolescenţi, cărora le înţeleg şi le accept „micile nebunii” vestimentare, ba chiar şi extravaganţele. Nu mă deranjează tatuajele, pletele sau tunsorile ciudate, piercing-urile, nici măcar buricele descoperite sau bicepşii expuşi, atât timp cât „deţinătorii” lor se comportă civilizat. Un adolescent rebel nu e similar cu imoral, inferior. Cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”. Citește restul acestei intrări »


Ţăranii nu-s pe câmp

August 11, 2011

Când l-am întâlnit zilele trecute pe stradă, m-am bucurat nespus. Îmi fusese unul dintre cei mai buni prieteni şi nu-l mai văzusem de câţiva ani. Arăta bine şi… nu mai era tipul acela dur, omul de afaceri prosper, stresat, încercănat, veşnic grăbit către o întâlnire „business”. Parcă şi ridurile erau mai puţine, iar îmbrăcămintea lejeră îi dădea un aer tineresc. Nu m-am putut abţine să nu-l întreb ce anume se întâmplase de suferise o aşa transformare, „în bine” am ţinut să precizez. Iar răspunsul lui m-a năucit: criza şi viaţa la ţară. Cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”. 


Pe tocuri, între ape

August 5, 2011

Nu am scris o dată despre problemele din învăţământ, fie că a fost vorba despre program sau programe şcolare supraîncărcate, examene măsluite sau trucate, nedreptăţi, corupţie, finanţare, lipsă de disciplină, dezinteres etc, să nu îmi sară în cap oameni din sistem. Şi îi înţeleg, într-o anumită măsură, e normal să fie aşa. Din cancelarie, şcoala românească se vede altfel decât din bancă sau din afara zidurilor şcolii. De la catedră, problemele care macină sunt altele decât cele resimţite din spatele băncilor sau dintr-o redacţie de ziar. Şi apoi, şcoala românească e un subiect atât de complex, care include atât de mulţi factori, încât mi se pare normal ca atunci când îl supui dezbaterii să apară controverse.  Cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”. 

Iar aici gasiti impresionanta poveste a celor doua DOAMNE de poveste.