Cum să furi milioane de dolari

Simplu. Te doare în cot de banul public, provoci o brambureală de nedescris în toate evidenţele şi situaţiile financiar – contabile, nu-ţi pasă de creanţe, mai ales dacă acestea ar trebui încasate de la clientela ta politică, lucrezi pe lângă lege, la plăţi aşezi virgula în funcţie de interes, ai grijă să îţi mulţumeşti personalul, căruia îi decontezi cheltuieli ilegale sau necuvenite, aloci fonduri după ureche, după reguli doar de tine ştiute. Totul asezonat cu angajaţi incompetenţi şi piloşi şi un şef care să nu comenteze şi, vorba românului, să semneze „ca primarul”. Iată reţeta perfectă, cu care nu ai cum să dai greş! Şi, dacă procedezi aşa, nici măcar nu trebuie să te stresezi prea mult. Unu: la Brăila, şansele să fii verificat într-un an sunt de 28 la 233. Doi: şi dacă eşti prins cu mâţa-n sac, ai dreptul să ataci în instanţă… şi câte nu se rezolvă în instanţă! Trei: păi dacă la abateri financiar – contabile sau prejudicii clare de sute de milioane de dolari rişti o amendă de câteva sute de lei şi nişte avertismente… doar să fii prost să nu încerci. Zău aşa, cum să nu… cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”

Publicitate

Un penibil cât tot infernul

„Nu puteam să îi las să doarmă pe scaune, în primărie… Păi, ei terminaseră pe la şapte jumătate seara… Nu se mai vedea om cu om, unde era să mă duc la oameni să le cer să îi primească… „.

Rar mi-a fost dat să aud o explicaţie mai jenantă, mai nemernică decât asta.

Cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei „

Un editorial inutil

Nerecomandat parlamentarilor USL cu simţul penibilului.

Ziua trece, leafa merge, noi cu drag „grevim”. Ei, nu săriţi! Ştiu că nu există acest cuvânt în limba română, da’ parcă ce fac acum parlamentarii USL a existat vreodată? Aşa că, va anunţ oficial, de azi intru şi eu în grevă. În semn de solidaritate cu ei. Deci, cum îmi voi termina cafeaua, voi merge la conducerea ziarului şi o voi înştiinţa că începând de astăzi voi veni la program, dar nu voi participa la sedinţele de redacţie, nu voi merge pe teren, nu voi scrie un rând pentru ziarul de a doua zi. Şi o mai înştiinţez, tot oficial, că trăiesc numai din salariu, deci nu am cum să renunţ la el. Cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”.