Speranţa unui nou început

aprilie 14, 2012

Forfotă mare. De câteva zile, oraşul s-a trezit din nou la viaţă. Cozi în magazine, cozi la semafoare, aglomeraţie în pieţe. Şi cum să fie altfel, când numărăm în ore timpul rămas până la Marea Sărbătoare a Învierii, când preoţii vor ieşi din altare şi ne vor chema să luăm Lumina. Dar până la momentul acela solemn – în care ne vom reaminti că mai presus de rosturile zilnice suntem creştini, în care ne vom gândi la biruinţa vieţii asupra morţii, la triumful binelui, la iertarea păcatelor – mai sunt câteva ore. Ore în care, voit sau forţaţi de împrejurări, ne vom comporta, probabil, şi … cititi mai departe AICI…

Reclame

Lansare de carte la Cercul Militar

aprilie 3, 2012

Cercul Militar găzduieşte astăzi, începând cu ora 13.30, lansarea cărţii „Cântece din prepeleac – Cronica pictată-n rime”, ce poartă semnătura lui Marian Ilie.
Volumul cuprinde o serie de parodii scrise la sfârşitul anilor ’80-începutul anilor ’90, perioadă în care Marian Ilie era ofiţer de legătură în cadrul Secţiei Legături Externe (SLE) din Marele Stat Major. Citește restul acestei intrări »


E greu să fii o fată micuţă, dacă nu eşti aşa

martie 16, 2012

Cu aceste cuvinte îşi începe mărturisirea o elevă de 9 ani, din Statele Unite. Clipul l-am găsit întâmplător pe internet şi face parte dintr-o amplă campanie derulată de autorităţile de peste ocean, menită să sensibilizeze opinia publică faţă de dramele pe care le trăiesc zi de zi copiii obezi. Întâmplările triste, situaţiile umilitoare cărora trebuie să le facă faţă, la şcoală, acasă, în societate, despre care copila povestea cu lacrimi în ochi, mi s-au părut de-a dreptul sfâşietoare. Niciun copil din lumea aceasta nu ar trebui să treacă prin acest calvar. Nicio mamă din lumea aceasta nu ar trebui să … cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”.


Ia cu apă şi cu sare, neamule!

martie 13, 2012

O bucată de carne de porc de 985 grame, trecută printr-o maşinărie de injectat saramură, a ajuns în doar câteva secunde să cântărească 1.520 de grame. Peste 500 de grame în plus, cât ai clipi. Experimentul, realizat în laboratoarele Facultăţii de Ştiinţa şi Ingineria Alimentelor din Galaţi, prezentat de un post de televiziune în urmă cu câteva seri, m-a lăsat fără grai. Sincer, mă gândeam eu că ceva e în neregulă, am găsit deseori în punga vidată sau caserola de carne inexplicabil de multă apă, dar că nesimţirea poate ajunge până aici – să o umfle cu 50% – zău dacă am crezut! Şi, totuşi, aceasta e carnea pe care o cumpărăm din comerţ, specialiştii intervievaţi… cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”.


Un editorial inutil

februarie 3, 2012

Nerecomandat parlamentarilor USL cu simţul penibilului.

Ziua trece, leafa merge, noi cu drag „grevim”. Ei, nu săriţi! Ştiu că nu există acest cuvânt în limba română, da’ parcă ce fac acum parlamentarii USL a existat vreodată? Aşa că, va anunţ oficial, de azi intru şi eu în grevă. În semn de solidaritate cu ei. Deci, cum îmi voi termina cafeaua, voi merge la conducerea ziarului şi o voi înştiinţa că începând de astăzi voi veni la program, dar nu voi participa la sedinţele de redacţie, nu voi merge pe teren, nu voi scrie un rând pentru ziarul de a doua zi. Şi o mai înştiinţez, tot oficial, că trăiesc numai din salariu, deci nu am cum să renunţ la el. Cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”.


A fi sau a nu fi

ianuarie 6, 2012

Suntem nefericiţi. Suntem cel mai nefericit popor de pe planetă. Acesta este rezultatul unui sondaj internaţional, realizat în 58 de ţări din lumea întreagă, denumit „Barometrul global al fericirii”, în care România se situează pe ultimul loc. Întrebarea a fost simplă şi clară: „Sunteţi fericit?”, iar peste 70% dintre românii intervievaţi au răspuns că nu, ori s-au abţinut să răspundă. Dacă eu aş fi fost întrebată şi obligată să răspund tranşant, da sau nu, fără comentarii, fără explicaţii, fără loc de departajări sau interpretări asupra noţiunii de fericire, sincer, cred că aş fi răspuns tot nu. Cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”. 


Crăciunul sufletului meu

decembrie 24, 2011

Iubesc Crăciunul. Dintotdeauna l-am iubit. Necondiţionat. Îl iubesc acum, om în toată firea, la fel de mult cum îl iubeam şi când eram de-o şchioapă. Iar Crăciunul, de fiecare dată, m-a răsplătit pe măsura iubirii mele.

Am avut şi ani mai răi, şi ani mai buni, ani cu împliniri, ani cu deziluzii, ani mănoşi, ani mai sărăcăcioşi, dar, de fiecare dată, de Crăciun m-am rupt de tot şi de toate şi am făcut tot ce mi-a stat în putinţă să trăiesc magia. Şi am reuşit chiar şi atunci când în viaţa mea lucrurile nu stăteau chiar „pe roze”. Am reuşit pentru că, înainte de orice, pentru mine Crăciunul înseamnă amintiri. Multe amintiri. Cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”.