Viaţa ca o ruletă. Ruletă rusească

Un banal paracetamol administrat intravenos a ucis o fetiţă de doar 4 ani. Avea roşu în gât şi până să ajungă în unitatea în care i s-a administrat medicamentul, a fost plimbată prin mai multe spitale. Spitale care, însă, nu au primit-o. Fie pentru că nu aveau medic ORL, fie pentru că nu aveau paturi disponibile. O femeie de 30 de ani, gravidă în 3 luni, s-a stins în urma unui avort provocat de un medic. Un medic cercetat penal în trei dosare, pentru ucidere din culpă şi neglijenţă în serviciu. O altă tânără, în vârstă de numai 26 de ani, a murit în toaleta unui spital TBC. Un spital în care la 90 de pacienţi erau de gardă … cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei” .

Publicitate

E greu să fii o fată micuţă, dacă nu eşti aşa

Cu aceste cuvinte îşi începe mărturisirea o elevă de 9 ani, din Statele Unite. Clipul l-am găsit întâmplător pe internet şi face parte dintr-o amplă campanie derulată de autorităţile de peste ocean, menită să sensibilizeze opinia publică faţă de dramele pe care le trăiesc zi de zi copiii obezi. Întâmplările triste, situaţiile umilitoare cărora trebuie să le facă faţă, la şcoală, acasă, în societate, despre care copila povestea cu lacrimi în ochi, mi s-au părut de-a dreptul sfâşietoare. Niciun copil din lumea aceasta nu ar trebui să treacă prin acest calvar. Nicio mamă din lumea aceasta nu ar trebui să … cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”.

Ia cu apă şi cu sare, neamule!

O bucată de carne de porc de 985 grame, trecută printr-o maşinărie de injectat saramură, a ajuns în doar câteva secunde să cântărească 1.520 de grame. Peste 500 de grame în plus, cât ai clipi. Experimentul, realizat în laboratoarele Facultăţii de Ştiinţa şi Ingineria Alimentelor din Galaţi, prezentat de un post de televiziune în urmă cu câteva seri, m-a lăsat fără grai. Sincer, mă gândeam eu că ceva e în neregulă, am găsit deseori în punga vidată sau caserola de carne inexplicabil de multă apă, dar că nesimţirea poate ajunge până aici – să o umfle cu 50% – zău dacă am crezut! Şi, totuşi, aceasta e carnea pe care o cumpărăm din comerţ, specialiştii intervievaţi… cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”.

A fi sau a nu fi

Suntem nefericiţi. Suntem cel mai nefericit popor de pe planetă. Acesta este rezultatul unui sondaj internaţional, realizat în 58 de ţări din lumea întreagă, denumit „Barometrul global al fericirii”, în care România se situează pe ultimul loc. Întrebarea a fost simplă şi clară: „Sunteţi fericit?”, iar peste 70% dintre românii intervievaţi au răspuns că nu, ori s-au abţinut să răspundă. Dacă eu aş fi fost întrebată şi obligată să răspund tranşant, da sau nu, fără comentarii, fără explicaţii, fără loc de departajări sau interpretări asupra noţiunii de fericire, sincer, cred că aş fi răspuns tot nu. Cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”. 

Bravo, domnilor! Aţi făcut şi laptele praf!

Aproape jumătate din laptele de pe piaţă este contrafăcut, iar 80% nu respectă normele legale privind conţinutul, etichetarea, transportul şi depozitarea. Informaţia a fost făcută publică zilele trecute de către inspectorii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului (ANPC) şi este rezultatul unei serii de analize de laborator, pe mostre prelevate din întreaga ţară, analize comandate de Autoritate. Conform rezultatelor, jumătate din laptele supus testelor a fost găsit neconform şi, culmea, de această dată nu e vorba doar de E-uri, ci pur şi simplu de nesimţire şi inconştienţă crasă. Pentru că în ceea ce noi consumăm ca fiind „lapte”, specialiştii au găsit sare, untură de porc, seu, uleiuri vegetale, aditivi, făină şi, evident, apă şi lapte praf. Cu alte cuvinte, cumpărăm cu bani grei (laptele se apropie tot mai mult de 5 lei/litru) şi ne hrănim copiii cu „otravă”.  Cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”. 

Pentru 6 milioane, eu nu mă dau dimineaţa jos din pat!

Îi vedea în fiecare dimineaţă. Puţin după ora 8.00, îşi făceau apariţia printre standuri şi tarabe. Un băieţel de 9 – 10 ani şi o fetiţă de vreo 7. Neîngrijiţi, slăbuţi, cu ochii cârpiţi încă de somn. De milă, vânzătorii le dădeau ce aveau la îndemână, un fruct, un covrig, o pâine, o bucată de salam, o felie de brânză. În jumătate de oră încărcau o sacoşă şi dispăreau. Până a doua zi, când povestea se repeta. Într-o dimineaţă rece de toamnă, însă, când i-a văzut tremurând în nişte bluziţe subţiri şi cu picioarele în nişte şlapi rupţi, fără şosete, nu a mai rezistat. Avea acasă doi copii, cam de aceeaşi vârstă, cum să rămână indiferent?  Cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”.

Păi, poate, se mai înmoaie şi cornul în borş!

Cea mai bună prăjitură din lume dacă mi-ar oferi-o cineva zi de zi, şi la un moment dat tot mi s-ar acri! N-ar conta că e preferata mea, că e de cea mai bună calitate, că e gratis, că e tot ce vreţi dumneavoastră mai bun din lume. Într-o bună zi tot aş ajunge la saturaţie şi, pur şi simplu, n-aş mai putea mânca. Şi atunci, cum, Doamne iartă-mă, să îmi oblig copilul să mănânce porcăria aia de lapte – corn, pe care de atâţia ani ne-o vâră pe gât Guvernul? An după an, lună după lună, zi de zi. Să nu-mi săriţi în cap că aş fi vreo îmbuibată!   Cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”.

Prea Bunea, prea ca la ţară!

Nu ştiu alţii cum sunt, dar preşedintele Consiliului Judeţean Brăila când îşi pune în cap ceva nu se dă în lături de la nimic ca să-şi ducă planul până la capăt. Şi-a propus la începutul anului să investească în Sănătatea brăileană 30 milioane de lei şi, de unde are, de unde n-are, cheltuie. Acum, că investiţiile sunt justificate sau nu, să decidă electoratul! Ideea e că, parcă temându-se că nu mai prinde încă un mandat în care să arate ce poate, preşedintele Gheorghe Bunea Stancu a dat drumul la conducta cu bani a Consiliului Judeţean şi pare de neoprit. Că doar nu v-aţi fi aşteptat ca investiţiile acestea să fie făcute din fonduri europene, aşa cum, de altfel, ar fi fost şi normal, dacă ne gândim la obiectivele pe care şi le-a propus iniţiatorul. Nu, nici vorbă, Stancu vrea să transforme Brăila într-un oraş de top în ceea ce priveşte turismul medical, cu bani de la bugetul CJ. Că doar ne permitem, nu-i aşa? Cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”. 

Condamnaţi la „suspendare”

1 milion de euro. Atât au primit ca despăgubire din partea unei firme de asigurări familiile a două fetiţe, victime ale unui accident rutier. Eveniment în urma căruia una dintre copile a murit pe loc, iar cealaltă a rămas schilodită pe viaţă. „Suma reprezintă cea mai mare despăgubire RCA acordată vreodată în România, este consistentă şi mulţumitoare”, apreciază avocaţii şi specialiştii în asigurări. Oare? – mă întreb eu, ca părinte. Şi-mi răspund categoric: NU. Toţi banii din lume nu ar fi suficienţi pentru a compensa viaţa sau sănătatea unui copil. Şi, mai mult, nu aş considera consistentă nicio sumă, dacă în schimbul ei ar trebui să fiu de acord şi cu o sentinţă prea blândă dată vinovatului. Toţi banii din lume, ca mamă, nu m-ar determina să am sufletul împăcat ştiind că cel care mi-a ucis sau schilodit copilul a fost condamnat CU SUSPENDARE.  Cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”.

Nu sunt fiţe de Dorobanţi!

Locuiesc pe Dorobanţi. Şi cu toată sinceritatea vă spun că abia aştept să înceapă lucrările de modernizare şi în zona mea. Sunt conştientă de tot disconfortul ce va urma, de toată nebunia pe care o vor presupune lucrările de reabilitare, de praful pe care va trebui să-l înghit, de gălăgia utilajelor şi hărmălaia muncitorilor, de noroi, de bătaia pentru locurile de parcare, de întreruperile iminente de apă, energie, gaze. Cu toate acestea, încerc să gândesc în perspectivă şi să văd partea plină a paharului – odată terminat calvarul, o să mă pot bucura că, în sfârşit, locuiesc pe o arteră importantă a municipiului, privilegiu devenit coşmar în ultimii … cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”