Un penibil cât tot infernul

februarie 17, 2012

„Nu puteam să îi las să doarmă pe scaune, în primărie… Păi, ei terminaseră pe la şapte jumătate seara… Nu se mai vedea om cu om, unde era să mă duc la oameni să le cer să îi primească… „.

Rar mi-a fost dat să aud o explicaţie mai jenantă, mai nemernică decât asta.

Cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei „

Reclame

Crăciunul sufletului meu

decembrie 24, 2011

Iubesc Crăciunul. Dintotdeauna l-am iubit. Necondiţionat. Îl iubesc acum, om în toată firea, la fel de mult cum îl iubeam şi când eram de-o şchioapă. Iar Crăciunul, de fiecare dată, m-a răsplătit pe măsura iubirii mele.

Am avut şi ani mai răi, şi ani mai buni, ani cu împliniri, ani cu deziluzii, ani mănoşi, ani mai sărăcăcioşi, dar, de fiecare dată, de Crăciun m-am rupt de tot şi de toate şi am făcut tot ce mi-a stat în putinţă să trăiesc magia. Şi am reuşit chiar şi atunci când în viaţa mea lucrurile nu stăteau chiar „pe roze”. Am reuşit pentru că, înainte de orice, pentru mine Crăciunul înseamnă amintiri. Multe amintiri. Cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”. 


Craciun fericit!

decembrie 23, 2010

Ador Craciunul! Iubesc aceasta sarbatoare cu toata fiinta mea, cu tot ce inseamna ea, mai vechi sau mai nou. Ador colindele si colindatorii, iubesc fiecare crenguta din bradul meu frumos impodobit. Imi ador casa, acum mai mult decat in oricare alta  perioada a anului, frumos primenita si ornata cu beteala si luminite. Si imi mai e draga aceasta perioada din an pentru ca acum, mai mult ca niciodata imi amintesc de  copilarie. Imi amintesc de minunea de a ma bucura din orice, imi amintesc de puterea si tineretea parintilor mei, de dragostea cu care in fiecare an de sarbatori fratii mei cei mari veneau acasa. Imi amintesc si de povestile despre Isus, pe care mama, tata, ni le spuneau in fiecare iarna, cand ne adunam in jurul bradului, molidului si apoi al leandrului imens din casa mare – pentru ca in acei ultimi ani, cand „cureaua” se stransese la maxim, decat sa aduca in casa un brad din plastic, mama prefera sa impodobeasca leandrul. Citește restul acestei intrări »


Ala era tat’su!?

aprilie 23, 2010

Era intr-o vacanta de iarna, sa fi fost clasa a II a sau a III a. Eram singura acasa si aveam o misiune foarte importanta. Scroafa statea sa fete si, cand a plecat la serviciu, mama mi-a lasat instructiuni clare. Intri in cocina din jumatate in jumatate de ora si la primul semn, strigi la cuscra. Ea stie ce are de facut. Cuscra era soacra fratelui meu cel mare si locuia gard in gard cu noi. Am respectat intocmai instructiunile si, pe la pranz, cand scroafa a dat primele semne ca i-a venit sorocul, am mers frumusel la cuscra si am anuntat-o. Citește restul acestei intrări »


Zapada mieilor

martie 11, 2010

Capricioasa iarna am mai avut! Capricioase babe, bine ca anul acesta am ascultat de Busu si buletinul lui meteo si nu mi-am ales niciuna. Nu de alta da tot anul as fi stat cu sufletul la gura in asteptarea „relelor” prevestite. Asa, viata va curge in sensul ei firesc, primavara, vara, toamna si din nou iarna.
De ce s-o fi lasand iarna asta asa greu dusa? De multi ani nu a mai fost atat de insistenta! S-o fi gandind ca daca tot a lovit criza asa rau prin toate cele, macar zapada sa avem din belsug!?
Zapada, deci belsug… oare se va confirma chestia asta?


Cand ninge asa

februarie 15, 2010

Si a-nceput din nou sa ninga. In disperare, iarna plange iar. Si plange-amar, si plange dens, si plange in nestire. Plange a instrainare. Doar Crivatul ii e aproape. Doar el o intelege. Doar el stie ce putin i-a mai ramas! Si amandoi se jeluiesc. Si impreuna rabufnesc zdrobindu-si toata furia de ferestre. Furia sau tristetea ca vor pleca? Pentru ca amandoi au venit, amandoi vor pleca intr-o buna zi.
Cand ninge asa, mi-as dori sa stiu sa scornesc versuri sau sa posed galsul marii. Cand ninge asa, mi-as dori sa stiu sa ma joc cu culorile si sa framant lutul. Mi-as dori sa stiu sa-i compun iernii o poezie, un cantec, sa-i dedic o pictura, o sculptura, sa-i imortalizez intr-un fel toata furia si frumusetea, intr-o opera, oricare, pe care s-o expun in tihna peste an. Mi-a fost tare dor de iarna asta, de multi ani o astept. Dar acum, gata, cred ca e de ajuns!

Citește restul acestei intrări »