Piaţa Mare – Cherrrrceaaaa!!!!!

Oricâte eforturi s-au făcut în ultimii 20 ani, oricâţi bani s-au cheltuit, la Brăila, transportul în comun de persoane n-a mers şi nu merge. Nici măcar introducerea în piaţă a unui serviciu privat nu a reuşit să normalizeze situaţia, astfel încât, ca brăilean, oricât ai vrea să fii de binevoitor, când vine vorba de transportul în comun, public sau privat, tot reproşurile sunt primele care îţi vin în minte. Şi asta pentru că a călători prin acest oraş cu un mijloc de transport în comun înseamnă nervi, aglomeraţie, praf, hârburi, manele, transpiraţie, înjurături, fum de ţigară. Nu au reuşit şi pace să impună un transport civilizat, sigur, fluent, elegant.

„Braicarul” n-a fost capabil niciodată să… cititi mai departe in ” Obiectiv – Vocea Brailei” 

Publicitate

Cum să furi milioane de dolari

Simplu. Te doare în cot de banul public, provoci o brambureală de nedescris în toate evidenţele şi situaţiile financiar – contabile, nu-ţi pasă de creanţe, mai ales dacă acestea ar trebui încasate de la clientela ta politică, lucrezi pe lângă lege, la plăţi aşezi virgula în funcţie de interes, ai grijă să îţi mulţumeşti personalul, căruia îi decontezi cheltuieli ilegale sau necuvenite, aloci fonduri după ureche, după reguli doar de tine ştiute. Totul asezonat cu angajaţi incompetenţi şi piloşi şi un şef care să nu comenteze şi, vorba românului, să semneze „ca primarul”. Iată reţeta perfectă, cu care nu ai cum să dai greş! Şi, dacă procedezi aşa, nici măcar nu trebuie să te stresezi prea mult. Unu: la Brăila, şansele să fii verificat într-un an sunt de 28 la 233. Doi: şi dacă eşti prins cu mâţa-n sac, ai dreptul să ataci în instanţă… şi câte nu se rezolvă în instanţă! Trei: păi dacă la abateri financiar – contabile sau prejudicii clare de sute de milioane de dolari rişti o amendă de câteva sute de lei şi nişte avertismente… doar să fii prost să nu încerci. Zău aşa, cum să nu… cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”

Primarii brăileni cer statului să finanţeze reabilitarea sistemului de irigaţii

 

În 1989, România dispunea de peste 3 milioane de hectare amenajate pentru irigaţii, iar pe mai bine de 2 milioane de ha se executau lucrări pentru combaterea eroziunii solului. În primii ani de democraţie, sistemul de îmbunătăţiri funciare a fost aproape devastat, mii de hectare de amenajări fiind distruse prin furturi sau vandalizări. În prezent, abia dacă se mai pot iriga, la nivel naţional, vreo 500 de mii de hectare, şi acestea cu costuri uriaşe. Inconştienţa acelor ani se plăteşte scump acum, la fel de scump cum se plăteşte şi inconştienţa cu care ani la rând am decimat pădurile. Iar lucrurile acestea se resimt acut şi în verile toride şi secetoase, dar şi în primăverile şi toamnele capricioase sau în iernile tot mai lungi şi mai grele. Iar primii care le resimt sunt agricultorii, ajunşi în situaţia de a privi aproape neputincioşi cum se alege praful de munca lor, culturile suferă, iar terenurile se degradează. Cititi mai departe  AICI.

S-au scuturat de el toti trandafirii

La o săptămână după ţeapa cu câştigarea alegerilor prezidenţiale, când l-am revăzut pe Mircea Geoană la televizor, albit, cu cearcăne, cu fruntea brăzdată de riduri, galben şi fără vlagă, când am văzut cât de mult suferea pentru gafa „Mihaela, dragostea mea!”, mi-a părut rău că nu mi-am înfrânt aversiunea faţă de PSD şi nu i-am acordat lui un vot de încredere. Omul suferea cumplit, de-adevăratelea, nu juca teatru. Iar mie mi-a fost pur şi simplu milă. Cititi mai departe aici.