Comentatorii de păcate

Septembrie 27, 2011

Astăzi vă propun să vorbim despre moarte. Ştiu că e un subiect delicat, sensibil de abordat. Dar moartea face şi ea parte din noi, nu trebuie să fie un subiect tabu. Mai ales când înaintea ei şi dincolo de ea se întâmplă anumite lucruri care nu dau pace. Nu o să mă lansez acum în discuţii filozofice, nu o să vă vorbesc despre moarte în general, ci despre una anume: moartea unei tinere de doar 23 de ani, brăileancă, ucisă cu bestialitate într-o ţară străină. O poveste tristă, pe care v-am prezentat-o în ediţia de ieri a cotidianului nostru, şi din care fiecare a înţeles ce a vrut. O poveste din care fiecare a luat ce i-a fost mai la îndemână şi a comentat în consecinţă. Cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”. 

Anunțuri

Unde miroase a tamaie si pustiu

Mai 12, 2011

Satul meu. Ma duc ades cu gandul catre satul meu. De fapt, e satul parintilor si bunicilor mei. Dar ii spun asa, pentru ca asa am auzit la mama, la tata, la fratii mei. Sunt singura dintre ei nascuta la oras si, in ciuda faptului ca pentru rude am fost dintotdeauna „mezina facuta pa chiatra”, undeva in sufletul meu, acel loc a insemnat mereu acasa. Va pot povesti intr-o clipita cum arata gospodaria noastra, ulita noastra, asta desi, cand m-am nascut eu, din toata agoniseala „de chiaburi” mai ramasese doar un imens loc viran, acoperit cu gunoaie. Intr-o vreme, cei de la Sfatul Popular chiar indemnau vecinii sa-si arunce resturile acolo, sa se stearga orice urma a „razvratitului”. Citește restul acestei intrări »


Cri, cri, cri, tara gri!

Mai 1, 2011

1. VERSIUNEA ELVEŢIANĂ

Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă.

Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă.

Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă.

Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine.

Greierele tremurând de frig nu are nici hrană nici adăpost şi moare îngheţat.

SFÂRŞIT

Citește restul acestei intrări »


Sa lupti, femeie, pentru cutia ta cu amintiri!

Martie 27, 2011
 
“Nu te mai smiorcai, ajunge ca te cheama Lacrima!”, i se spunea adeseori, chiar daca era abia de-o schioapa. Si i s-a spus azi, si i s-a spus maine, pana cand a crezut ca asa e normal, asa trebuie: sa treaca prin viata fara sa planga. Si nu a mai plans. Niciodata. Nici atunci cand a simtit durere, tristete sau deznadejde. Iar de teama ca lacrimile sa nu-i fie intelese gresit, a refuzat sa planga si de bucurie, s-a inchis intr-o carapace de nepatruns, si nimeni, niciodata, nu a stiut ce gandea cu adevarat acel copil timid si tacut. Citește restul acestei intrări »

De la ridicol la absurd

Martie 10, 2011

Importăm ceapă, usturoi, fasole, praz, cartofi, morcovi, păstârnac, ţelină, ardei, roşii. Importăm, de asemenea, mere, pere, struguri, pepeni, prune. Salată, ridichi, ba chiar şi mărar sau pătrunjel verde. Pieţele, aprozarele, marketurile sunt ticsite cu fructe şi legume din import, aduse de peste mări şi ţări. Tot ce vrei găseşti pe rafturi. Cartofi din Spania, Franţa sau Egipt. Roşii din Turcia sau Siria. Usturoi din China. Varză sau sfeclă roşie din Germania. Ardei din Portugalia sau Olanda. Struguri din Africa, prune şi nuci din Brazilia. Toate acestea în condiţiile în care ţăranii noştri , după ce le produc, cu mare chin, le aruncă an de an la gunoi sau în troaca porcilor. Cu tonele. Fie că-s prea mici, fie că-s pătate sau „lovite”, fie nu dispun de maşini de sortat şi ambalat. Sau pur şi simplu pentru că nu are cine să le cumpăre. Iar când se găseşte câte-un doritor, doar că nu le cere pe degeaba! Şi asta pentru că nu avem depozite, dar, mai ales, pentru că industria prelucrătoare, care ar fi putut exploata acest potenţial, e deja la pământ – un exemplu local, cazul Zagna Vădeni.

Cititi mai departe AICI.


Am mai rămas 67

Septembrie 1, 2010

Trebuie să reparăm acoperişul. De câteva săptămâni doar despre asta se vorbeşte în bloc. Eu una, când am auzit, am intrat în panică. Ştiu ce cheltuială presupune o asemenea lucrare – ar fi a treia în cei 8 ani de când locuiesc aici. Şi la fel de bine ştiu că, de data aceasta, efortul va fi enorm. Am încercat să vorbesc la administraţie.

Cititi mai departe aici.


Pe cand telefoanele mobile nu existau

August 27, 2010

 

Am sarit buimaca din somn. Ce naiba se aude? Telefonul taraia strident. Imi arunc un ochi pe ceas: 7.30. „Neata, sa stii ca am nevoie de … bla, bla , bla…”. Rezolv problema, ma mai foiesc putin, incerc sa adorm din nou. Nici pomeneala. Ma doare capul cumplit. N-am dormit azi noapte, pe la 4.30 inca eram treaza, tampenia asta de presiune atmosferica si variatiile ei bruste. Nu e nici prima nici ultima noapte de chin. Dar telefonul, ah telefonul putea sa mai intarzie putin. De parca as avea un minim de control asupra lui! N-am ce sa comentez, si eu, la randu-mi, am stricat somnul linistit al atator oameni! La scurt timp suna si ceasul. Gata, hai, incepe o noua zi!  Citește restul acestei intrări »