Cum să furi milioane de dolari

februarie 24, 2012

Simplu. Te doare în cot de banul public, provoci o brambureală de nedescris în toate evidenţele şi situaţiile financiar – contabile, nu-ţi pasă de creanţe, mai ales dacă acestea ar trebui încasate de la clientela ta politică, lucrezi pe lângă lege, la plăţi aşezi virgula în funcţie de interes, ai grijă să îţi mulţumeşti personalul, căruia îi decontezi cheltuieli ilegale sau necuvenite, aloci fonduri după ureche, după reguli doar de tine ştiute. Totul asezonat cu angajaţi incompetenţi şi piloşi şi un şef care să nu comenteze şi, vorba românului, să semneze „ca primarul”. Iată reţeta perfectă, cu care nu ai cum să dai greş! Şi, dacă procedezi aşa, nici măcar nu trebuie să te stresezi prea mult. Unu: la Brăila, şansele să fii verificat într-un an sunt de 28 la 233. Doi: şi dacă eşti prins cu mâţa-n sac, ai dreptul să ataci în instanţă… şi câte nu se rezolvă în instanţă! Trei: păi dacă la abateri financiar – contabile sau prejudicii clare de sute de milioane de dolari rişti o amendă de câteva sute de lei şi nişte avertismente… doar să fii prost să nu încerci. Zău aşa, cum să nu… cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”

Reclame

Un penibil cât tot infernul

februarie 17, 2012

„Nu puteam să îi las să doarmă pe scaune, în primărie… Păi, ei terminaseră pe la şapte jumătate seara… Nu se mai vedea om cu om, unde era să mă duc la oameni să le cer să îi primească… „.

Rar mi-a fost dat să aud o explicaţie mai jenantă, mai nemernică decât asta.

Cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei „


Un editorial inutil

februarie 3, 2012

Nerecomandat parlamentarilor USL cu simţul penibilului.

Ziua trece, leafa merge, noi cu drag „grevim”. Ei, nu săriţi! Ştiu că nu există acest cuvânt în limba română, da’ parcă ce fac acum parlamentarii USL a existat vreodată? Aşa că, va anunţ oficial, de azi intru şi eu în grevă. În semn de solidaritate cu ei. Deci, cum îmi voi termina cafeaua, voi merge la conducerea ziarului şi o voi înştiinţa că începând de astăzi voi veni la program, dar nu voi participa la sedinţele de redacţie, nu voi merge pe teren, nu voi scrie un rând pentru ziarul de a doua zi. Şi o mai înştiinţez, tot oficial, că trăiesc numai din salariu, deci nu am cum să renunţ la el. Cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”.


De-alde „Să trăiţi, şefu!”

ianuarie 27, 2012

„X” a ajuns director de serviciu deconcentrat. „Y” a ajuns mare într-un minister. „Z” a prins o funcţie babană într-o agenţie. Iar altul are un cuvânt greu de spus în nu ştiu ce direcţie… oricum, funcţii călduţe, cu venituri onorabile. „Cum Dumnezeu reuşesc?!”, se întreabă cunoscuţii, căci nu-i recomandă nimic. Nici CV-ul, nici inteligenţa, nici competenţele. Uneori nici cazierul. Şi totuşi, ajung.

Pentru că, de 20 ani, în România, pentru a ajunge „mare” undeva, important e să te „recomande” PARTIDUL. Iar „malaxorul de partid” frământă, frământă şi de 20 de ani tot scoate la suprafaţă doar „cocoloaşele”. De aia ne-am trezit… cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”.

Va recomand sa cititi si: Prefectul îşi vinde serviciile PSD-ului


Bravo, domnilor! Aţi făcut şi laptele praf!

decembrie 9, 2011

Aproape jumătate din laptele de pe piaţă este contrafăcut, iar 80% nu respectă normele legale privind conţinutul, etichetarea, transportul şi depozitarea. Informaţia a fost făcută publică zilele trecute de către inspectorii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului (ANPC) şi este rezultatul unei serii de analize de laborator, pe mostre prelevate din întreaga ţară, analize comandate de Autoritate. Conform rezultatelor, jumătate din laptele supus testelor a fost găsit neconform şi, culmea, de această dată nu e vorba doar de E-uri, ci pur şi simplu de nesimţire şi inconştienţă crasă. Pentru că în ceea ce noi consumăm ca fiind „lapte”, specialiştii au găsit sare, untură de porc, seu, uleiuri vegetale, aditivi, făină şi, evident, apă şi lapte praf. Cu alte cuvinte, cumpărăm cu bani grei (laptele se apropie tot mai mult de 5 lei/litru) şi ne hrănim copiii cu „otravă”.  Cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”. 


Pentru 6 milioane, eu nu mă dau dimineaţa jos din pat!

noiembrie 25, 2011

Îi vedea în fiecare dimineaţă. Puţin după ora 8.00, îşi făceau apariţia printre standuri şi tarabe. Un băieţel de 9 – 10 ani şi o fetiţă de vreo 7. Neîngrijiţi, slăbuţi, cu ochii cârpiţi încă de somn. De milă, vânzătorii le dădeau ce aveau la îndemână, un fruct, un covrig, o pâine, o bucată de salam, o felie de brânză. În jumătate de oră încărcau o sacoşă şi dispăreau. Până a doua zi, când povestea se repeta. Într-o dimineaţă rece de toamnă, însă, când i-a văzut tremurând în nişte bluziţe subţiri şi cu picioarele în nişte şlapi rupţi, fără şosete, nu a mai rezistat. Avea acasă doi copii, cam de aceeaşi vârstă, cum să rămână indiferent?  Cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”.


Nu trage, domn’ ministru!

noiembrie 4, 2011

Şi nu mă mai ameninţa. Că-s eu, fraierul ăla de contribuabil, care, deşi munceşte pe rupte zi de zi, trebuie să facă împrumut la CAR ca să-şi repare două, trei măsele. Da, ăla care, deşi plăteşte fără să crâcnească contribuţiile la sănătate, stă 5 ore la coadă pentru un amărât de ecograf şi e nevoit să dea şpagă doar ca să îl consulte un doctor. Adică eu, ăla care, deşi e cu plata impozitelor la zi, n-are încotro şi-şi trimite copilul la şcoală, să stea 5 ore în frig, că deh, şcoala are prea multe datorii şi nu-şi permite să dea drumul la căldură mai devreme de 1 noiembrie. Şi că tot veni vorba de încălzire, exact domnu’ Laszlo, sunt eu, nesimţitu’ ăla de contribuabil care a îndrăznit să se îndatoreze prin bănci să-şi pună centrală de apartament. Acum, nu ştiu de ce v-aţi supărat aşa de rău pe mine pentru cutezanţa asta, că, zău, dac-am făcut-o cu rea-credinţă!  Citeste mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”.