Miroase a melci, a ciocolata si castani

Am privit, ieri, pe furiş, o fetiţă care se gătea în oglinda unui râu. Şi-a pus cireşe la urechi şi flori de tei în păr. S-a privit o clipă în luciul apei, şi-a netezit rochiţa şi a zbughit-o. A alegat către un băieţel, aflat la o aruncătură de suflet, credinciosul ei tovarăş de joacă. Mult timp el n-a bagat-o în seamă, patruns probabil de ceea ce făcea. Fata a tăcut preţ de cateva clipe, apoi, ca să îşi facă simţită prezenţa, a început să fredoneze uşor, într-un glas cu el: „Melc, melc codobelc…”.

Publicitate

Cea care sunt!…

Nu sunt ce par a fi –
Nu sunt
Nimic din ce-as fi vrut sa fiu!…
Dar fiindca m-am nascut fara sa stiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu…
M-am resemnat, ca orice bun crestin,
Si n-am ramas decât…

Leapsa anului – Blog de blog 2010

 

„Gata! A sosit momentul mult-aşteptat. Puteţi face nominalizări pentru cele mai bune bloguri din 2010. Puteţi, conform tradiţiei, să vă şi autonominalizaţi, autodenunţaţi, autodemascaţi. Puteţi să vă nominalizaţi, denunţaţi, demascaţi prietenii şi, desigur, duşmanii. Asta se va întîmpla sub formă de leapşă. Dacă doriţi să participaţi, preluaţi cu copy-paste categoriile din concurs şi purcedeţi la nominalizări pe propriile voastre bloguri, apoi pasaţi leapşa cui doriţi. Nu uitaţi să lăsaţi si aici cîte un link, să ştie juriul de unde să vă ia”.

Pe cand telefoanele mobile nu existau

 

Am sarit buimaca din somn. Ce naiba se aude? Telefonul taraia strident. Imi arunc un ochi pe ceas: 7.30. „Neata, sa stii ca am nevoie de … bla, bla , bla…”. Rezolv problema, ma mai foiesc putin, incerc sa adorm din nou. Nici pomeneala. Ma doare capul cumplit. N-am dormit azi noapte, pe la 4.30 inca eram treaza, tampenia asta de presiune atmosferica si variatiile ei bruste. Nu e nici prima nici ultima noapte de chin. Dar telefonul, ah telefonul putea sa mai intarzie putin. De parca as avea un minim de control asupra lui! N-am ce sa comentez, si eu, la randu-mi, am stricat somnul linistit al atator oameni! La scurt timp suna si ceasul. Gata, hai, incepe o noua zi! 

Carti pe nisipul fierbinte – leapsa de vara!

„Dupa cum vedeti, putin cate putin, aceasta carte a atins marea frontiera numita 1900. Inca 100 de ani fusesera macinati si framantati, iar cele intamplate au fost plamadite asa cum oamenii au vrut sa fie. In multe carti de memorii, veacul acesta a fost cel mai bun dintre toate cele pe care le traisera oamenii. Batranii, care nu stiau daca vor apuca sa paseasca peste hotarul secolului, il asteptau pe cel nou cu dezgust. Pentru ca lumea se schimbase, iar blandetea disparuse, ca si virtutea”.

Intind covorul rosu, am premii de dat

Am avut un week-end minunat. Si asta pentru ca, pe neasteptate, o doamna despre a carei existenta habar nu am avut pana sambata, mi-a innobilat blogul cu niste comentarii absolut magulitoare. Nu stiu cate mi se cuvin din aceste laude, ma gandesc ca, poate, singurul meu merit este acela ca sunt braileanca si prin povestile mele i-am scos de prin sertarele cu amintiri intamplari peste care se asternuse uitarea. „Nimic nou si totusi…”, doamna nu s-a oprit doar la cuvintele frumoase.

Sunshine award!

Fiindca a venit in sfarsit primavara, si fiindca de la Craciun incoace am fost tare cumintica, iepurasul mi-a adus, miercuri, un premiu. A conspirat cu Madi si… surpriza a fost gata. Intind covorul rosu, imi pun hainele de gala si… motor … incepem.

Regulile premiului sunt:

1. Copiati imaginea pe blogul dvs.
2. Scrieti o lista cu zece lucruri care va plac si încercati sa faceti unul astazi.
3. Dati leapsa/premiul mai departe la 10 bloggeri care va lumineaza ziua.

Leapsa de la Andi!

Am primit saptamana aceasta o leapsa pe care, din lipsa de timp, n-am onorat-o la vremea cuvenita. Am promis insa ca o dau mai departe in week-end, iar eu imi tin promisiunile. Andi, sunt gata! O sa imi permit insa sa ies putin din tipar si n-am sa ma rezum strict la intrebari ci am sa va povestesc si cat de importante au fost cartile pentru mine, ce rol au avut ele in viata mea. 

 Am citit la viata mea atatea carti incat, acum, si un efort colosal de memorie daca as face tot nu as reusi sa-mi amintesc exact ce si cate. Am citit orice, oricunde si oricand. La flacara de lumanare, la faza scurta a unei lanterne “Licurici”, la becuri chioare de 40 W sau la lumina „ultraputernica” a unei veioze „Pioner”. Am citit tavalita pe burta, pe un pres asezat pe marginea santului, ori sprijinita cu spatele de teiul din fata casei.