Revoltător de mult „negru”!

Martie 17, 2011

Când am cunoscut-o, în urmă cu câţiva ani (venise la redacţie să îşi reclame patronul, împreună cu un grup de colegi), mi-am spus că în viaţa mea nu mai văzusem o femeie atât de slabă. Avea, atunci, 36 de ani şi îmi povestea că în ultimii 20 putea număra pe degete nopţile dormite acasă. De la 16 ani lucra „la pâine şi covrigi”, noapte de noapte, lună de lună, de cele mai multe ori chiar şi în week-end. În toţi anii aceştia, trecuse prin mai multe brutării, în ultima era deja de 5. Nu s-ar fi îndurat să plece, colegii erau de treabă, patronul cât de cât îi plătea, aici era malaxor, nu mai frământa la mână saci întregi de făină în fiecare noapte. Era bine faţă de ce pătimise prin altă parte. Dar apăruse o problemă, considera că a muncit destul pentru „o perioadă de probă” – 20 de ani. Şi-ar fi dorit şi ea – ca şi cei care o însoţeau -, o carte de muncă. Nu avusese niciodată şi considera că a ajuns la o vârstă la care ar fi trebuit să se gândească şi la viitor. Cititi mai departe AICI.


Sfarsitul de la capatul drumului spre nicaieri

Februarie 16, 2011

 

„Singuratatea e mai greu de indurat decat foamea, frigul, chiar decat batranetea insasi”

Ca e ger de crapa pietrele, ca sunt peste 35 de grade Celsius, ca e polei, vant puternic sau ploua torential, nu conteaza. De te indrepti dimineata catre serviciu, sau seara catre casa, in tramvaie, in autobuze, nu ai unde sa arunci un ac. Te uiti de jur imprejur, pe scaune sau agatati de bare, zeci de batrani indeplinesc parca un ritual sacru. Discuta aprins, pun tara la cale, sanctioneaza greselile politicienilor, isi pling batranetile, insira povesti triste, se lauda cu reusitele nepotilor, retraiesc amintiri din razboi sau de cind erau slugi la conacele boieresti. Romane intregi poti scrie numai din frinturile de viata pe care le auzi zi de zi. Si, totusi, nu poti sa nu te intrebi: „Oare unde merg? Unde isi taraie ei zi de zi oasele strimbate de reumatism si bastoanele innegrite de vreme?”. Citește restul acestei intrări »


Cu picioarele înainte, tovarăşi!

Septembrie 23, 2010

Circul jalnic şi sinistru la care asistăm de câteva zile, de când a intrat în Parlament Legea pensiilor, mi se pare atât de scârbos, încât nu cred să mă mai fi simţit atât de umilită în ultimii 20 de ani. Acuzaţiile de ambele părţi mi se par atât de jenante, încât mi se face greaţă. Iar spectacolul parlamentarilor nu face altceva decât să îmi demonstreaze, o dată în plus, că avem de-a face cu o clasă politică complet compromisă, ratată, indolentă, cu nişte circari şi ciubucari de doi lei, care în nesimţirea lor crasă se distrează copios jucându-ne viaţa la ruletă.

Cititi mai departe aici:


Ia în bot, chiaburule!

Mai 14, 2010

Nu-şi revenise bine după ororile războiului, mai avea încă în minte imaginile cumplite ce-i măcinaseră anii tinereţii, când în sat s-au făcut simţite primele zbateri comuniste. Nu a luat în seamă. Şi-a văzut de viaţă, s-a căsătorit, a făcut copii şi a muncit pe brânci, să nu se risipească avuţia moştenită de la moşii săi, vlăguită deja în anii războiului. „Lasă-i, băiete, îi spunea bunicul, noi ne-am făcut datoria faţă de ţară, ai grijă de copchiii tăi! Ăstora le-o trece fumurile când ‘or veni americanii!”. Citește restul acestei intrări »


Sunt prea batran, dar inca sunt

Mai 12, 2010

Astazi, in Romania, mii de pensionari au iesit in strada pentru a protesta impotriva deciziei de reducere a pensiilor cu 15 %. La Braila demonstratia a fost pasnica, insa, vad acum la televizor, in multe orase, batranii si-au pierdut cumpatul. Au fortat barierele de securitate, au strapuns cordonul de jandarmi si au ajuns la incaierari cu fortele de ordine. Nu am cum sa comentez aceasta situatie, e jenant pentru noi ca popor sa ne vedem batranii astfel.
As vrea insa sa cititi (sau sa recititi) asta: https://catilupascu.wordpress.com/2009/11/20/sunt-prea
batrin-dar-inca-sunt/


Cu o suta de lei, spre Europa

Aprilie 13, 2010

Pe 13 aprilie 2005, Parlamentul European a decis, cu 497 de voturi pentru, 93 impotriva si 71 de abtineri, aderarea Romaniei la Uniunea Europeana incepand cu data de 1 ianuarie 2007. Iata ce scriam privitor la acest lucru in urma cu 5 ani. Intrebarea pentru acum este: cate din problemele evidentiate atunci s-au rezolvat intre timp? Citește restul acestei intrări »


În haos ne-am născut şi vom pleca în haos

Martie 20, 2010

Am fost dintotdeauna cei mai mulţi, generaţia cea mai numeroasă a tuturor timpurilor.          Poate de aceea şi viaţa noastră a fost dintotdeauna altfel. Altfel decât a generaţiilor dinaintea noastră, dar şi a celor de după. Unii, poate, ne-am fi născut oricum, alţii, poate, am fost copii nedoriţi sau am fi fost doriţi dar nu la momentul acela. Indiferent însă de motivele pentru care am ajuns pe lumea aceasta, pe fruntea noastră, a tuturor, a fost lipită o etichetă încă din maternitate: decreţel. Da, noi suntem decreţeii, copii vruţi sau nevruţi, născuţi la ordin, după 1967.
Cititi mai departe aici…