Baieti buni. Baieti rai

Te uiti la ei, luati unul cite unul, chiar nu-s rai deloc. Sunt placuti ca interlocutori, fac glume bune, sunt cititi, par ca stiu exact ce au de zis. Iti povestesc, de cele mai multe ori, cam ce vrei sa auzi, te cuceresc usor cu dezinvoltura, incrancenarea lor de a schimba ceva, dorinta lor nebuna de a indrepta rautatile predecesorilor si a ridica nivelul de trai al cetatenilor. Te asculta cu mare atentie, iti dau categoric dreptate, isi noteaza cu sfintenie toate problemele pe care le ridici. Nu o data i-am vazut in asemenea ipostaze, nu o data i-am privit cum se comporta in multime.

Au proiecte marete: amenajarea la standarde occidentale a unor locuri de promenada si agrement, atragerea de investitii, amenajarea unor bulevarde largi, cu multa verdeata, constructia de autostrazi, poduri, porturi si aeroporturi. Vor sa starpeasca saracia, sa termine cu cainii vagabonzi, promit ca vor face curatenie in administratie, de unde vor arunca afara toti incompetentii, toate pipitele si pilosii care habar n-au pe ce hol sa sa mearga pentru a ajunge in propriul birou. Promit sa se ia la trinta cu lumea interlopa, sa asigure pe strazi un climat linistit, sigur. Vor sa aiba grija de batrinii dar si de copiii nostri. Vor sa repare drumurile, sa amenajeze parcari, sa construiasca locuinte pentru tineri. Si cate si mai cate nu au in cap atunci cand tintesc o functie.

Ce mai, luati unul cate unul, cel putin in campaniile electorale sau atunci cand sunt fata in fata cu alegatorii, politicienii sunt baieti de treaba. Apoi, nu stiu ce se intimpla, ce transformare miraculoasa are loc peste noapte ca, imediat ce ajung acolo unde au tintit, tot acest voal mirific se destrama. Dintr-odata, devin alti oameni. In primul rand devin mult prea ocupati pentru a mai avea timp de pierdut, cu oricine. Devin agitati, constata cu stupoare ca multe din promisiunile electorale sunt irealizabile, ba pentru ca nu sunt bani la buget, ba pentru ca proiectul nu este agreat de nu stiu ce „investitor” care, printre altele, a si contribuit substantial in campanie, ba ca pur si simplu resursele pe care le-ar implica realizarea lui depasesc puterile comunitatii. Tot dintr-odata nu se mai pot dispensa de experienta niciunui subordonat, ba din contra, isi amintesc, subit, ca au si ei niste datorii, niste angajamente si, de ce nu, niste neamuri care mor de foame. Si, uite asa, dupa fiecare campanie aparatul administrativ se umfla ca un cozonac de Paste. Mai mult, odata infipti in functie, e clar ca au nevoie de trepadusii care sa le hraneasca si cultul personalitatii – se inconjoara de tot felul de haimanale, profitori, oameni fara capatai dispusi sa le cante-n struna, sa le inalte osanale, si sa le faca complimente gratuite. Si, uite asa, pe nesimtite, din baietii buni, alesii poporului, se transforma exact in ceea ce in campanie au huiduit in gura mare – baietii rai.

E o vorba la romani: „anturajul strica”. Cam asta putem spune si despre ei. Luati unul cate unul, sunt baieti de treaba, stransi laolalta insa, se strica unul pe altul ca un dintre cariat care, netratat la timp, distruge toata dantura. De aceea, din 4 in in 4 ani, cand sunt in cabina de vot, am senzatia ca, de fapt, sunt in vizita obligatorie periodica la medicul stomatolog. Si ma gandesc: oare in cat timp o sa constat daca am facut sau nu extractia corecta!?

Caricatura de Costel Patrascan. Mai multe, extrem de savuroase, aici.

Spun buna dimineata cu promisiunea ca raman fata buna: Ana, Andi, Caius, Cosmin, Costin, Daurel, Doina, Gabriela, Ganditor, Geeo, Flavius, George, Gina, Vania, Madi, Mirela, Natasa, Offshore, Orfiv, Ragnar, Mika, Ciprian, Dan si Onu.