În fața ta, copile, mă înclin!

În urmă cu 30 de ani, noi, părinţii lor, am început revoluţia. Ei, copiii noştri, au desăvârşit-o. Graţie lor, duminică, 26 mai 2019, România şi-a încheiat socotelile cu trecutul. În sfârşit! După 30 de ani, copiii noştri ne-au dat cea mai frumoasă lecţie. Lecţia “putem!”. De aceea, din punctul meu de vedere, marii câştigători ai acestor alegeri ei sunt, copiii noştri. S-au implicat, s-au mobilizat, şi-au învins temerile, nepăsarea, neîncrederea, au făcut FRONT COMUN, şi-au ales o formaţiune politică care să-i reprezinte şi au ieşit la vot. Pentru prima dată în număr atât de mare, încât au decis soarta unei ţări. Fără ei, armata roşie de votanţi PSD, bine strunită şi profund îndoctrinată, ar fi fost de neînvins. Iar astăzi, în loc să privim cu încredere spre anii ce vor veni, am urmări înmărmuriţi la televizor revolta susţinătorilor lui Liviu Dragnea din faţa puşcăriei Rahova. Tânăra generaţie, copiii născuţi în degringolada democraţiei postdecembriste au salvat aceste alegeri. Iar pentru asta, în faţa lor mă-nclin!

Şi tot datorită lor, formaţiunea pe care au ales să o susţină, Alianţa 2020 – USR PLUS, a obţinut cel mai neaşteptat succes: un procent uluitor în mediul urban, dar, mai ales, au câştigat în toate oraşele centre universitare. Pentru că tinerii, în special studenţii, au votat-o în masă. Inclusiv la Cluj şi, INCREDIBIL, la Craiova! Categoric, de data aceasta, Alianţa 2020 a fost alegerea tinerei generaţii, iar aceste alegeri, victoria ei.

Şi nici nu e de mirare, lista candidaţilor USR PLUS a fost singura în care copiii noştri s-au regăsit în număr mare. Tineri, frumoşi, deştepţi, cu cariere consolidate prin inteligenţă şi muncă, buni oratori, batăioşi, neobosiţi, candidaţii Alianţei au ştiut să-şi atragă simpatizanţii.  Au vorbit aceeaşi limbă cu ei, au militat pentru aceleaşi idealuri, au construit aceleaşi vise. Şi au învins!

“Studenţii votează USR-PLUS!” – acesta a fost mesajul. A ajuns la mine de zeci de ori în ultimele săptămâni. De la Galaţi, de la Iaşi, de la Bucureşti, de peste tot din ţară, studenţii pe care-i cunosc mi-au scris asta şi, iată, s-au ţinut de cuvânt. Bravo copii! Greul însă, abia începe. Tânăra generaţie a demonstrat deja că ştie ce vrea, că poate fi unită, dar şi că NU IARTĂ. De aceea USR – PLUS are acum o imensă responsabilitate. Infinit mai mare decât PNL, învingătorul în procente al acestor alegeri. Pentru că noi, generaţia mea, studenţii primei revoluţii, cei care de 30 de ani ne încăpăţânăm să susţinem acest proiect de dreapta, cam ştim ce aşteptări să avem de la PNL. În 30 de ani de convieţuire furtunoasă, cu părăsiri şi împăcări, cu reproşuri şi iertări, ne-am învăţat unii cu alţii şi ne-am convins că, la nevoie, ne trecem cu vederea chiar şi păcatele. Aşa suntem noi, părinţii, mai maleabili. Copiii noştri însă, nu. Şi au demonstrat-o: rânduri de alegeri în care nu s-au regăsit pe nicio listă, drept pentru care au dat cu flit! Acum, USR-PLUS le-a câştigat încrederea. E o victorie însemnată, dar în acelaşi timp şi un angajament total. Încrederea asta trebuie să se materializeze în fapte. Altfel, la cel mai mic derapaj, tocmai cei care le-au asigurat succesul acesta uluitor o să şteargă cu ei pe jos. Nu spun vorbe mari, tânăra generaţie a demonstrat de atâtea ori în Piaţa Victoriei că nu închide ochii la minciună, la hoţie. Tânăra generaţie nu uită şi nu iartă! De aceea, de la mic la mare, USR PLUS trebuie să pună osul la treabă. Să nu se-mpiedice în orgolii şi faimă. Faima, aşa cum a venit într-o noapte, tot într-o noapte se poate spulbera. Valabil şi pentru celălalt mare învingător, Rareş Bogdan, care, la rându-i, a reuşit să atragă un segment important de alegători din categoria 30 – 40. Tot tineri, tot cu multe aşteptări. Din promisiunile făcute lor, toată Dreapta trebuie să-şi facă obiectiv principal! Altfel, la alte alegeri nu-i mai pupăm! Şi fără ei, am arătat de atâtea ori cât suntem de neputincioşi.

Să înţelegem odată, am pierdut deja prea mulţi copii. Pe aceştia, chiar nu ne mai permitem!

Între un hoț și un laș… alegătorul moare

PSD nu se predă. Nici n-ar avea de ce. Pe zi ce trece, şansele de reuşită a moţiunii de cenzură scad pe fondul tensiunilor şi al lipsei de coerenţă în negocierile dintre liderii Opoziţiei. Practic, trecând peste calculele pur matematice, care arată clar că PSD încă are majoritate în Parlament, realitatea crudă este clară: în ciuda declaraţiilor de acum şi a asigurărilor din campania electorală, în faţa faptului împlinit, Opoziţia fuge de responsabilitatea guvernării. Pe de o parte, înţeleg aceste reticenţe, dezastrul pe care îl lasă în urmă PSD va fi extrem de greu de îndreptat într-o perioadă atât de scurtă, adică până la alegerile parlamentare de anul viitor. Şi e păcat de Dumnezeu, dar şi de noi, ca oalele să se spargă iar în capul partidelor de dreapta. Am mai trecut o dată prin asta, preţul plătit de premierul Emil Boc pentru huzurul PSD încă mai produce efecte, încă mai sunt câteva milioane de români pentru care Boc este inamicul nr. 1, cel care le-a tăiat pensiile şi salariile. Cu înţelepciune şi modestie însă, Boc a fost capabil să-şi asume atunci riscul, actuala Opoziţie, iată, nu. 

PNL vrea să guverneze, dar nu singur. Nici nu poate, nici n-ar trebui. USR ar sprijini un guvern anti-psd, dar n-are bărbăţia să meargă până la capăt şi să facă parte din el. Pro România nu s-ar da la o parte, dar îl exclude categoric din schemă pe Ludovic Orban ca prim-ministru, ceea ce nu mi se pare fair play. PMP s-ar băga, dar asta numai pentru că “am vrut să nu intrăm în corhota celor criticaţi”. UDMR, veşnica fată mare, ar vrea şi n-ar vrea, iar dacă ar vrea ar pune şi nişte condiţii. Iar minorităţile, astea-s oricum după cum bate vântul şi după cum li se promit favoruri. Una peste alta, din nou Traian Băsescu pune degetul pe rană şi face cea mai corectă radiografie a momentului: “Partidele de opoziţie nu au încă un plan concret privind un program de guvernare în cazul în care Guvernul Dăncilă ar fi demis”. Lucru confirmat cumva şi de senatorul PNL Florin Cîţu, specialistul partidului în economie, care recunoaşte că nu există încă un program de guvernare efectiv redactat, dar că “atunci când vom intra la guvernare se va lua o decizie şi vom avea un vot în BEX”. Asta e poziţia marelui câştigător. Cam trist! Iar dacă PNL nu are, USR, al doilea mare învingător, visează de-a dreptul cai verzi, dacă chiar crede că listuţa aia cu “o să facem” publicată pe site poate asigura o guvernare de criză. Din punctul meu de vedere, progrămelul ăla cu “fără cozi, fără birocraţie, fără taxe etc” e un fel de “Căţeluş cu părul creţ”, adică o poezie uau! când ţi-o recită un copil de 3 ani. Dar atât! Ar fi tragic să nu conştientizeze că, la acest moment, economic şi financiar România e atât de jos, încât doar un “Luceafăr” o mai poate salva de la faliment.

Şi cum nu s-a născut încă acel politician sau acel partid providenţial pentru România, e clar că cea mai la îndemână soluţie pentru a scoate ţara din ghearele PSD este un guvern de uniune, în care responsabilităţile, deciziile, dar şi asumarea să se împartă în mod egal.

Altfel, “bă băieţi”, deşi toţi vă feriţi de răspundere pentru a vă conserva imaginea şi succesul până în 2020, când fiecare speraţi că veţi lua caimacul, s-ar putea să aveţi surprize! Mari! Căci, fiţi siguri, fiecare zi de laşitate, de neasumare, de calcule legate strict de un viitor electoral se va deconta! În prezenţa la vot, dar şi în procente. Momentul acela din 2020 pe care toţi îl vedeţi acum ca încununarea gloriei ar putea deveni practic moartea voastră. Dar şi a noastră, pentru că, la urma urmei pe cine să mai creditezi când ai de ales între un hoţ şi un laş…

Aşa că, măi câştigătorilor, lăsaţi orgoliile, râca, fiţele şi fonfleurile şi apucaţi-vă de treabă! PSD e capabil să se regrupeze, Viorica deja s-a împrietenit cu limba română, iar Antena 3 se încălzeşte să dea viitorul preşedinte!

E groasă, înţelegeţi?! Fiţi bărbaţi! PNL să pună osul la treabă, gata lălăiala, gata cu folk-ul! USR să coboare cu picioarele pe pământ, s-o lase mai moale cu “vom câştiga la parlamentare”, că nu ştiu câţi de-ale barna sau cioloşi au în teritoriu! Iar celelalte partide care contează să-şi conştientizeze procentele şi să aibă pretenţii corelate cu ele. Dacă nu… nici nu vreau să mă gândesc ce-o să urmeze!

Dacă tot ne jucăm de-a „Popa Prostu”, măcar să fie pe pedepse

Tragem linie şi obţinem: 49%. Aceasta a fost promovabilitatea finală, la nivelul judeţului Brăila, după cele două sesiuni ale bacalaureatului 2012. Un procent apropiat de media naţională, un rezultat catalogat drept „neonorant”, care ne demonstrează, odată în plus, că învăţământul are mari probleme. Noul ministru, Ecaterina Andronescu, recunoaşte asta şi promite o reaşezare a lucrurilor pe făgaşul normal. Normalitate care, în opinia ei, este reprezentată de examenul diferenţiat … Mai departe AICI.

Cu o mie de lei, nu te pui cu Dumnezeu

„Dumnezeu cu mila, doar la El ne e speranţa!”, e răspunsul cel mai des întâlnit, dacă ieşi în câmp şi întrebi un agricultor ce va face mai departe. Pentru ţăranul veritabil, de acord, e un răspuns normal. Ţăranul român asta face de sute de ani. Trudeşte pământul şi scoate icoanele în câmp atunci când nu plouă. Dar să-ţi răspundă aşa un fermier cu zeci sau sute de hectare în spate, cu miliarde împrumutate în bănci pentru utilaje… e mai mult decât absurd. E revoltător. E o crimă. E o crimă să laşi fermierul la mila Domnului, e o crimă să laşi Bărăganul însetat, pustiu în faţa arşiţei. Cititi mai departe AICI.

Subiectiv vorbind…

Ceea ce îi jenează pe ei „este dificultatea răsfoirii”. Ceea ce mă jenează pe mine este incompetenţa care domneşte în Ministerul Educaţiei. Şi nu de ieri, de azi, ci de ani de zile, mai ales în cazul organizării examenelor naţionale. Că vorbim de capacitate, bacalaureat, titularizare, rezidenţiat, aproape nu a fost an în care să nu existe scandaluri, controverse, situaţii de toată jena. Ba se redactează greşit itemii, ba se concep cerinţe interpretabile, ba se iese din programă, ba se copiază în draci, ba se fură subiectele, zău dacă mai poţi să ţii şirul atâtor nereguli. În fiecare an ne lovim de altceva, în fiecare an se întâmplă altceva, încât stai şi te întrebi oare după ce criterii sunt aleşi oamenii aceştia în mâinile cărora e pus viitorul miilor de copii!? Oare nu s-or fi săturat şi ei de atâtea discuţii, oare nu s-or fi săturat şi ei s-o tot dea în bară, să fie huliţi!? Oare n-or fi şi ei măcar o dată în stare …. cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei” .

Cu stânga, înainte, marş!

Atenţie, Brăila, aliniază-te! Drepţi! Alooo, acolo pe centru, drepţi, nu dreapta! La dreapta… mă, voi chiar n-aţi înţeles că n-aveţi nicio şansă!? Mă, băgaţi-vă minţile-n cap! Brăila a fost şi rămâne roşie! Brăila a fost şi rămâne a noastră! Iar 4 ani de aici înainte ascultaţi tot o singură comandă: La stângaaa!… Cititi mai departe in ” Obiectiv – Vocea Brailei”. 

TREBUIE!

Un editorial adresat comozilor, nepăsătorilor, dezamăgiţilor, în general celor care cred că un vot în plus sau în minus nu contează.

Sunt dimineţi în care ne trezim obosiţi, apatici. Dar ne mobilizăm. Trebuie. Începe o nouă zi, în care avem de dus la bun sfârşit sarcini, obligaţii. Avem responsabilităţi pe care trebuie să le îndeplinim.
Sunt unele lucruri pe care nu le facem cu plăcere, dar le facem. Trebuie. În viaţă … cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”. 

Viaţa ca o ruletă. Ruletă rusească

Un banal paracetamol administrat intravenos a ucis o fetiţă de doar 4 ani. Avea roşu în gât şi până să ajungă în unitatea în care i s-a administrat medicamentul, a fost plimbată prin mai multe spitale. Spitale care, însă, nu au primit-o. Fie pentru că nu aveau medic ORL, fie pentru că nu aveau paturi disponibile. O femeie de 30 de ani, gravidă în 3 luni, s-a stins în urma unui avort provocat de un medic. Un medic cercetat penal în trei dosare, pentru ucidere din culpă şi neglijenţă în serviciu. O altă tânără, în vârstă de numai 26 de ani, a murit în toaleta unui spital TBC. Un spital în care la 90 de pacienţi erau de gardă … cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei” .

Pâinea noastră neagră, cea de ani de zile

Mai mult de jumătate din pâinea produsă în România provine din economia subterană, în sectorul morărit-panificaţie evaziunea fiscală depăşind 70%. În general, agricultura românească pare raiul banilor negri, ultimele cifre făcute publice de actualul ministru al Agriculturii, Daniel Constantin, indicând pentru această zonă o evaziune fiscală de aproximativ 2,5 miliarde de euro. Iar precizările acestea n-au fost făcute aşa, aiurea, pe un hol de minister, ci exact într-o conferinţă de presă, la Bruxelles. Conferinţă în care mesajul ministrului a fost clar:… cititi mai departe in „Obiectiv – Vocea Brailei”.

Incoruptibilii n-au loc în rai

Nu în paradisul acesta fiscal, în care se scaldă agricultura românească de mai bine de 20 de ani! Ce tunuri, ce ţepe, câte netrebnicii a înghiţit pământul acesta, câte averi colosale s-au ridicat pe seama lui! Câţi politicieni nu au făcut carieră „subvenţionându-se” cu bani din pământ! Asta în timp ce alţii, adică fraierii care au visat la o pâine albă, cinstită, obţinută cu trudă şi sudoare, abia au reuşit să supravieţuiască. Dar asta e România, ţara contrastelor, a tuturor posibilităţilor, ţara în care a ajuns aproape la rang de lege expresia: „dacă un lucru merge bine, trebuie stricat”. Cu atât mai mult cu cât stricarea lui poate aduce o serie de avantaje haitei de şacali.  (Cititi mai departe in Obiectiv – Vocea Brailei )