Un an!

 

„Nu prea stiu de ce iti scriu. Simt ca am nevoie de o mare prietenie careia sa ii incredintez nimicurile ce mi se intampla. Poate ca imi scriu chiar mie”, se adresa unui amic, in urma cu multi ani, Antoin de Saint Exupery.
Daca ma gandesc bine, atunci cand am pus piatra de temelie a oraselului meu de cuvinte, prea multe despre ce vreau si caut in blogosfera nici eu nu stiam. Probabil si eu aveam nevoie de un prieten caruia sa ii impartasesc nimicurile mele. La scurt timp insa, am inteles ca in lumea asta virtuala, imensa, pot fi mii de prieteni.
Astazi „Orasul – meu – de cuvinte” implineste 1 an. Un an in care 48.185.. 48.2000… (si creste, si creste…) de vizitatori i-au trecut pragul, iar aproape  5.400 dintre ei au consemnat si in „cartea de onoare”. Am crescut impreuna, ne-am bucurat si ne-am temut impreuna. Tuturor, cu plecaciune!

Bucuria de astazi este, insa, in mare parte, meritul lui Marian – el este cel care a avut initiativa –  si o impart cu cei trei colegi Monica, Liviu si Cristi. Impreuna am facut primii pasi, impreuna, astazi, ne amintim de stangaciile de inceput, de zilele  in care panoul de control ni se parea un balaur cu 7 capete, gata sa opereze „delete” la prima apasare gresita de buton.

Sute de motociclisti au invadat, ieri, Braila

 

Brăila a asistat, ieri, la o premieră naţională: primul miting organizat de comunitatea motocicliştilor, ca formă de protest împotriva abuzurilor autorităţilor. Marşul, la care au luat parte sute de posesori de „motoare”, a fost generat de agresarea câtorva motociclişti gălăţeni de către colonelul Vasile Silion, şeful Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Brăila.

„Jos dictatura oficialităţilor locale!”  – asta au cerut, ieri, sutele de motociclisti care au protestat la Braila.

Cu picioarele înainte, tovarăşi!

Circul jalnic şi sinistru la care asistăm de câteva zile, de când a intrat în Parlament Legea pensiilor, mi se pare atât de scârbos, încât nu cred să mă mai fi simţit atât de umilită în ultimii 20 de ani. Acuzaţiile de ambele părţi mi se par atât de jenante, încât mi se face greaţă. Iar spectacolul parlamentarilor nu face altceva decât să îmi demonstreaze, o dată în plus, că avem de-a face cu o clasă politică complet compromisă, ratată, indolentă, cu nişte circari şi ciubucari de doi lei, care în nesimţirea lor crasă se distrează copios jucându-ne viaţa la ruletă.

Cititi mai departe aici:

Braila, orasul in care orice e posibil

 Trei motociclişti gălăţeni reclamă că au fost bătuţi de şeful Jandarmeriei brăilene pentru că au avut „neobrăzarea” să nu se dea din faţa maşinii pe care acesta o conducea. Un al patrulea este acum internat în spital, cu multiple lovituri la cap şi leziuni la rinichi. Incidentul s-a consumat sâmbătă după-amiază şi a început cu câteva schimburi de replici, în care colonelul Vasile Silion le-a tot repetat tinerilor că s-au pus cu cine nu trebuie, „legitimându-se” cu un jet de spray lacrimogen.

 Motociclişti bătuţi de şeful Jandarmeriei

Revolta la Spitalul Judetean Braila

 

„Cati, trimiteti pe cineva aici! E jale!”. Cand prietena mea, asistenta la Spitalul Judetean Braila, m-a sunat ieri si mi-a spus cuvintele acestea, am simtit in glasul ei o panica pe care nu i-o mai percepusem niciodata. Ea, o persoana  puternica, echilibrata, stapana pe sine, parea atat de ingrijorata, pur si simplu depasita de situatie. Pe fundal se auzeau tipete, fluiere, pocnitori, lozinci strigate cu furie. Un zgomot infernal. Banuiam o multime dezlantuita.

Cineva, acolo sus, le iubeşte!

Nu au asigurate stocurile pentru această iarnă. Înregistrează datorii enorme către furnizorii de combustibili şi către bugetul de stat. Au de recuperat miliarde de la clienţii rău platnici, bani pe care nu cred că îi vor mai vedea vreodată. Pierderile în reţele sunt din ce în ce mai greu de acoperit şi, în ciuda tuturor miliardelor pompate aiurea de-a lungul anilor în aceste societăţi, facturile emise de ele sunt tot mai mari. Populaţia se debranşează pe capete.

Cititi mai departe aici.

Discriminare prost inteleasa

Zilele trecute m-a sunat prietena mea din Bucuresti. Era ingrozita, fiul ei, in varsta de 8 ani, fusese buzunarit si agresat in fata blocului. Un alt copil i-a luat cu forta 5 lei, i-a invinetit piciorul, i-a spart arcada si dus a fost. Niciunul dintre micutii care se jucau in fata blocului nu il cunostea, nu era din zona. Si, totusi, cand i-a intrebat cum arata, i-au descris cu greu si extrem de evaziv un pusti de cel mult 10 ani, slabut, murdar, brunet. Cam atat. Si-a intrebat fiul de ce nu a ripostat, iar el i-a raspuns: „N-ai spus tu, mami, sa nu lovesc niciodata un alt copil!? Si apoi era tigan, iar doamna invatatoare ne-a spus sa ne purtam frumos cu ei. Cu Vijai, la scoala, ne-am mai certat, dar nu ne-am lovit niciodata!”.

UPDATE: Aceasta este un altfel de discriminare….

Am mai rămas 67

Trebuie să reparăm acoperişul. De câteva săptămâni doar despre asta se vorbeşte în bloc. Eu una, când am auzit, am intrat în panică. Ştiu ce cheltuială presupune o asemenea lucrare – ar fi a treia în cei 8 ani de când locuiesc aici. Şi la fel de bine ştiu că, de data aceasta, efortul va fi enorm. Am încercat să vorbesc la administraţie.

Cititi mai departe aici.