În fața ta, copile, mă înclin!

În urmă cu 30 de ani, noi, părinţii lor, am început revoluţia. Ei, copiii noştri, au desăvârşit-o. Graţie lor, duminică, 26 mai 2019, România şi-a încheiat socotelile cu trecutul. În sfârşit! După 30 de ani, copiii noştri ne-au dat cea mai frumoasă lecţie. Lecţia “putem!”. De aceea, din punctul meu de vedere, marii câştigători ai acestor alegeri ei sunt, copiii noştri. S-au implicat, s-au mobilizat, şi-au învins temerile, nepăsarea, neîncrederea, au făcut FRONT COMUN, şi-au ales o formaţiune politică care să-i reprezinte şi au ieşit la vot. Pentru prima dată în număr atât de mare, încât au decis soarta unei ţări. Fără ei, armata roşie de votanţi PSD, bine strunită şi profund îndoctrinată, ar fi fost de neînvins. Iar astăzi, în loc să privim cu încredere spre anii ce vor veni, am urmări înmărmuriţi la televizor revolta susţinătorilor lui Liviu Dragnea din faţa puşcăriei Rahova. Tânăra generaţie, copiii născuţi în degringolada democraţiei postdecembriste au salvat aceste alegeri. Iar pentru asta, în faţa lor mă-nclin!

Şi tot datorită lor, formaţiunea pe care au ales să o susţină, Alianţa 2020 – USR PLUS, a obţinut cel mai neaşteptat succes: un procent uluitor în mediul urban, dar, mai ales, au câştigat în toate oraşele centre universitare. Pentru că tinerii, în special studenţii, au votat-o în masă. Inclusiv la Cluj şi, INCREDIBIL, la Craiova! Categoric, de data aceasta, Alianţa 2020 a fost alegerea tinerei generaţii, iar aceste alegeri, victoria ei.

Şi nici nu e de mirare, lista candidaţilor USR PLUS a fost singura în care copiii noştri s-au regăsit în număr mare. Tineri, frumoşi, deştepţi, cu cariere consolidate prin inteligenţă şi muncă, buni oratori, batăioşi, neobosiţi, candidaţii Alianţei au ştiut să-şi atragă simpatizanţii.  Au vorbit aceeaşi limbă cu ei, au militat pentru aceleaşi idealuri, au construit aceleaşi vise. Şi au învins!

“Studenţii votează USR-PLUS!” – acesta a fost mesajul. A ajuns la mine de zeci de ori în ultimele săptămâni. De la Galaţi, de la Iaşi, de la Bucureşti, de peste tot din ţară, studenţii pe care-i cunosc mi-au scris asta şi, iată, s-au ţinut de cuvânt. Bravo copii! Greul însă, abia începe. Tânăra generaţie a demonstrat deja că ştie ce vrea, că poate fi unită, dar şi că NU IARTĂ. De aceea USR – PLUS are acum o imensă responsabilitate. Infinit mai mare decât PNL, învingătorul în procente al acestor alegeri. Pentru că noi, generaţia mea, studenţii primei revoluţii, cei care de 30 de ani ne încăpăţânăm să susţinem acest proiect de dreapta, cam ştim ce aşteptări să avem de la PNL. În 30 de ani de convieţuire furtunoasă, cu părăsiri şi împăcări, cu reproşuri şi iertări, ne-am învăţat unii cu alţii şi ne-am convins că, la nevoie, ne trecem cu vederea chiar şi păcatele. Aşa suntem noi, părinţii, mai maleabili. Copiii noştri însă, nu. Şi au demonstrat-o: rânduri de alegeri în care nu s-au regăsit pe nicio listă, drept pentru care au dat cu flit! Acum, USR-PLUS le-a câştigat încrederea. E o victorie însemnată, dar în acelaşi timp şi un angajament total. Încrederea asta trebuie să se materializeze în fapte. Altfel, la cel mai mic derapaj, tocmai cei care le-au asigurat succesul acesta uluitor o să şteargă cu ei pe jos. Nu spun vorbe mari, tânăra generaţie a demonstrat de atâtea ori în Piaţa Victoriei că nu închide ochii la minciună, la hoţie. Tânăra generaţie nu uită şi nu iartă! De aceea, de la mic la mare, USR PLUS trebuie să pună osul la treabă. Să nu se-mpiedice în orgolii şi faimă. Faima, aşa cum a venit într-o noapte, tot într-o noapte se poate spulbera. Valabil şi pentru celălalt mare învingător, Rareş Bogdan, care, la rându-i, a reuşit să atragă un segment important de alegători din categoria 30 – 40. Tot tineri, tot cu multe aşteptări. Din promisiunile făcute lor, toată Dreapta trebuie să-şi facă obiectiv principal! Altfel, la alte alegeri nu-i mai pupăm! Şi fără ei, am arătat de atâtea ori cât suntem de neputincioşi.

Să înţelegem odată, am pierdut deja prea mulţi copii. Pe aceştia, chiar nu ne mai permitem!

Între un hoț și un laș… alegătorul moare

PSD nu se predă. Nici n-ar avea de ce. Pe zi ce trece, şansele de reuşită a moţiunii de cenzură scad pe fondul tensiunilor şi al lipsei de coerenţă în negocierile dintre liderii Opoziţiei. Practic, trecând peste calculele pur matematice, care arată clar că PSD încă are majoritate în Parlament, realitatea crudă este clară: în ciuda declaraţiilor de acum şi a asigurărilor din campania electorală, în faţa faptului împlinit, Opoziţia fuge de responsabilitatea guvernării. Pe de o parte, înţeleg aceste reticenţe, dezastrul pe care îl lasă în urmă PSD va fi extrem de greu de îndreptat într-o perioadă atât de scurtă, adică până la alegerile parlamentare de anul viitor. Şi e păcat de Dumnezeu, dar şi de noi, ca oalele să se spargă iar în capul partidelor de dreapta. Am mai trecut o dată prin asta, preţul plătit de premierul Emil Boc pentru huzurul PSD încă mai produce efecte, încă mai sunt câteva milioane de români pentru care Boc este inamicul nr. 1, cel care le-a tăiat pensiile şi salariile. Cu înţelepciune şi modestie însă, Boc a fost capabil să-şi asume atunci riscul, actuala Opoziţie, iată, nu. 

PNL vrea să guverneze, dar nu singur. Nici nu poate, nici n-ar trebui. USR ar sprijini un guvern anti-psd, dar n-are bărbăţia să meargă până la capăt şi să facă parte din el. Pro România nu s-ar da la o parte, dar îl exclude categoric din schemă pe Ludovic Orban ca prim-ministru, ceea ce nu mi se pare fair play. PMP s-ar băga, dar asta numai pentru că “am vrut să nu intrăm în corhota celor criticaţi”. UDMR, veşnica fată mare, ar vrea şi n-ar vrea, iar dacă ar vrea ar pune şi nişte condiţii. Iar minorităţile, astea-s oricum după cum bate vântul şi după cum li se promit favoruri. Una peste alta, din nou Traian Băsescu pune degetul pe rană şi face cea mai corectă radiografie a momentului: “Partidele de opoziţie nu au încă un plan concret privind un program de guvernare în cazul în care Guvernul Dăncilă ar fi demis”. Lucru confirmat cumva şi de senatorul PNL Florin Cîţu, specialistul partidului în economie, care recunoaşte că nu există încă un program de guvernare efectiv redactat, dar că “atunci când vom intra la guvernare se va lua o decizie şi vom avea un vot în BEX”. Asta e poziţia marelui câştigător. Cam trist! Iar dacă PNL nu are, USR, al doilea mare învingător, visează de-a dreptul cai verzi, dacă chiar crede că listuţa aia cu “o să facem” publicată pe site poate asigura o guvernare de criză. Din punctul meu de vedere, progrămelul ăla cu “fără cozi, fără birocraţie, fără taxe etc” e un fel de “Căţeluş cu părul creţ”, adică o poezie uau! când ţi-o recită un copil de 3 ani. Dar atât! Ar fi tragic să nu conştientizeze că, la acest moment, economic şi financiar România e atât de jos, încât doar un “Luceafăr” o mai poate salva de la faliment.

Şi cum nu s-a născut încă acel politician sau acel partid providenţial pentru România, e clar că cea mai la îndemână soluţie pentru a scoate ţara din ghearele PSD este un guvern de uniune, în care responsabilităţile, deciziile, dar şi asumarea să se împartă în mod egal.

Altfel, “bă băieţi”, deşi toţi vă feriţi de răspundere pentru a vă conserva imaginea şi succesul până în 2020, când fiecare speraţi că veţi lua caimacul, s-ar putea să aveţi surprize! Mari! Căci, fiţi siguri, fiecare zi de laşitate, de neasumare, de calcule legate strict de un viitor electoral se va deconta! În prezenţa la vot, dar şi în procente. Momentul acela din 2020 pe care toţi îl vedeţi acum ca încununarea gloriei ar putea deveni practic moartea voastră. Dar şi a noastră, pentru că, la urma urmei pe cine să mai creditezi când ai de ales între un hoţ şi un laş…

Aşa că, măi câştigătorilor, lăsaţi orgoliile, râca, fiţele şi fonfleurile şi apucaţi-vă de treabă! PSD e capabil să se regrupeze, Viorica deja s-a împrietenit cu limba română, iar Antena 3 se încălzeşte să dea viitorul preşedinte!

E groasă, înţelegeţi?! Fiţi bărbaţi! PNL să pună osul la treabă, gata lălăiala, gata cu folk-ul! USR să coboare cu picioarele pe pământ, s-o lase mai moale cu “vom câştiga la parlamentare”, că nu ştiu câţi de-ale barna sau cioloşi au în teritoriu! Iar celelalte partide care contează să-şi conştientizeze procentele şi să aibă pretenţii corelate cu ele. Dacă nu… nici nu vreau să mă gândesc ce-o să urmeze!