Dreptul la supravietuire

E cert: a venit vremea scadentei, vremea in care trebuie sa platim cu varf si indesat nepasarea, nesimtirea si incapacitatea celor care ne-au condus in ultimii 20 de ani. Stiam, ne asteptam, odata si odata tot trebuia sa achitam factura dezastrului romanesc, dar totodata speram ca acest moment sa fie cat mai departe, iar socul sa nu fie prea puternic. Ei, bine, n-am avut noroc, criza mondiala a gabit lucrurile si a amplificat efectele. Teoretic, toata lumea strange cureaua, practic insa, lupta asta e haotica si inechitabila. Haotica, pentru ca in lipsa unei strategii nationale, fiecare face ce-l taie capul ca sa-si salveze propria piele, inechitabila, pentru ca asa a fost construita stramb societatea romaneasca postdecembrista. Ce mai, am intrat intr-un cerc vicios, in care lucrurile rele atrag dupa ele lucruri si mai rele, un cerc pe care criza l-a incorsetat atat de mult incat se apropie de limita suportabilului. E suficient ca o simpla veriga sa se prabuseasca si, ca intr-un domino, una dupa alta piesele sa se naruie. Iar lucrurile vor merge din rau in mai rau daca ei, guvernantii, nu inteleg ca macar acum, in al 13-lea ceas, trebuie sa se puna serios pe treaba si sa lase deoparte fitele puterii si mofturile politice, interesele personale sau de grup, orgoliile si demagogiile. Altfel, noi, ceilalti, vom ramane si fara cel mai elementar drept. Dreptul la supravietuire.

De acord, criza a afectat pe toata lumea, de la Gigi Becali sau Dinu Patriciu, pana la ultimul pensionar agricultor. Dar in timp ce in cercurile elitiste criza inseamna concedii in hoteluri de 4 stele in loc de 5, posete de citeva mii de euro in loc de zeci de mii, shopping in Bucuresti, nu la Dubai sau Viena, pentru amarati criza inseamna frig, zdrente, foame.

Sper sa nu intre in criza de idei: Ana, Andi, Caius, Daurel, Gabriela, Ganditorul, Dan, George, Gina, Vania, Madi, Natasa, Orfiv, Ragnar, Onu.