Judecătorul Florin Niţă, vicepreşedintele Judecătoriei Brăila, şi-a dat demisia, în semn de protest, nu numai din postul de conducere ocupat în cadrul instanţei brăilene ci şi din funcţia de judecător. Florin Niţă este primul magistrat din ţară care alege această formă de protest faţă de modul în care clasa politică a transformat statul român. Pe blogul său, Florin Niţă a postat o scrisoare deschisă către statul român, în care îşi motivează gestul radical de a renunţa la o carieră pe care şi-a construit-o cu greu, doar pentru a nu mai fi supus presiunilor şi situaţiilor penibile stârnite de „reprezentanţii statului”. Cititi mai departe aici.
Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte
Just another WordPress.com weblog
Comentarii recente
Flickr Photos
-
Toate blogurile
Ziarul toateBlogurile
Spune NU
Romania Desteapta-te!
Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte 
Am auzit despre actiune sa. Cum sa nu te cuprinda disperarea atunci cand asisti la astfel de intamplari?
Ajungi sa te intrebi ce sanse mai ai tu, om de rand, intre atat de multe hiene. In orice directie intorci capul nu ai parte decat de DISPERARE, in toate formele posibile.
Da, e trist. Trist dar adevarat.
Cati, asa cum il intrebam si pe domnul judecator, te intreb si pe tine- daca toti cei demni vor demisiona, dreptatea va mai fi vreodata de atins?
Sau ramane o himera?
Oricum dreptatea este relativa. Depinde de unde si in ce fel o privesti.
trebuia sa puna si putin antrax in scrisoare…si s-o expedieze la…acoolo, stii tu, hihi. acum…e trist, daca medicii, alti judecatori etc ar demisiona…cred ca prafu se alege de tot
Necazul este ca cei capabili si corecti care nu demisioneaza pleca in strainatate pentru un salariu corect. O sa platim cu varf si indesat exodul lor peste cativa ani.
Sunt frecusuri mari in justitie, dar se musamalizeaza repede toate prin santaj…Parerea mea…
Si in justitie, ca si in orice alt domeniu e valabila zicala: padure fara uscaciuni…
[…] Flori galbene si un cosaș curios – Foto Cosmin Ștefănescu Recomand aceste bloguri: Atitudini; Cati Lupașcu; Grădina visată; Gabriela Savitsky; Rusu Gigi; Ioan Usca; Noapte bună copii; Flavius Obeadă; […]
[…] Cati Lupascu […]
Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”. Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. „Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: „Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”.
Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”. Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: „Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”. Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a târgoveţului”. Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”. Stolnicul – repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”. Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”. Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”. Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”
(http://www.altfel.info/la-gura-humorului/de-la-lume-adunate/737-cum-au-mers-i-cum-merg-treburile-in-romania-.html)
Înţelepciunea şi spiritul acestui popor sunt admirabile dar lipsesc cu desăvârşire conducătorilor ei. Şi pentru că trebuiau să aibă şi aceştia nişte însuşiri, acestea se numesc hoţie, corupţie, tupeu…
Buna dimineata lume , Baltazar e o poveste care tre invatata , din pacate noi ca neam nu prea invatam din greseli si pilde si o taraganam asa ..
Un om destept invata din greselile altora. Nu e cazul Romaniei.
Iar pilada asta, oare de ce mi se pare atat de cunoscut subiectul!?
Cati….REMEMBER 20 DE ANI DE LA MINERIADA DIN 13-15 IUNIE 1990…..,O duminica frumoasa!p.s.ai o dedicatie muzicala.
Mersi Tavi.
[…] Mircea se gîndeşte la o anume aritmetică. Aş vrea şi eu să mai cred că mai contează… Cati subliniază cazul judecătorului Florin Niţă din Brăila. Un caz singular… Karla mă […]
[…] Cati Lupascu […]
Salut, detin site-ul statusuri.ws (3000 unici pe zi), si sunt interesat de un link exchange cu blogul acesta,daca esti deacord trece-ma cu titlul statusuri si trimite-mi codul pe emailul linkuri[@]statusuri.ws,multumesc.
[…] din copacii tineri. Sau poate că mi-au adus-o berzele odată cu primăvara, într-un colţ de copilărie. Şi tocmai de aceea, poate că am iubit-o. Pentru că venea dintr-o lume necunoscută. Şi tot […]
O alta pilda interesanta:
Un profesor de economie de la un colegiu a declarat ca nu a picat
vreodata pe cineva la examen, dar odata a picat o grupa intreaga.
Acea clasa a insistat ca socialismul este functional si ca nimeni nu ar
trebui sa fie sarac si nimeni bogat, toata lumea EGALA!
Profesorul le-a spus, „OK, vom face in grupa aceasta un experiment asupra
socialismului.
Notele tuturor vor fi mediate si fiecare va primi aceeasi
nota, astfel incat niciunul nu va pica si niciunul nu va primi nota A.”
Dupa primul test, notele au fost mediate si toti au primit un B.
Studentii care au studiat intens au fost suparati, dar cei care au invatat
mai putin au fost bucurosi peste masura.
Cum cel de-al doilea test se apropia, studentii care studiasera putin au
invatat si mai putin, iar cei care studiasera mai intens si-au spus ca si
ei vor o „pomana”, asa incat si ei au studiat mai putin.
Media celui de-al doilea test a fost D!
Nimeni nu mai era fericit.
Cand a fost dat al treilea test, media notelor a fost F (picat).
Notele nu au fost crescatoare deoarece au aparut certurile, acuzatiile,
ura si nimeni nu a vrut sa invete pentru beneficiul altuia.
Spre marea surpriza a tuturor studentilor, toti au picat. Profesorul le-a
spus ca socialismul ar fi picat in final deoarece, atunci cand recompensa
este mare, efortul pentru a avea succes este, de asemenea, mare. Dar cand
statul nu mai acorda acea recompensa, nimeni nu va incerca sau va vrea sa
aiba succes.
Nu putea fi o explicatie mai simpla.
Iata un scurt paragraf care sintetizeaza totul:
Nu se poate legifera ca saracul sa fie liber, iar bogatul in afara
libertatii. Ceea ce primeste o persoana, fara a fi muncit pentru aceasta,
trebuie produs de cineva, care, la randul ei, nu primeste pentru ceea ce a muncit.
Statul nu poate da cuiva ceva, fara sa fi luat mai inainte de la altcineva.
Cand jumatate din populatie vede ca poate sa nu munceasca, pentru ca
cealalta jumatate va avea grija de ea si cand jumatatea care a muncit
realizeaza ca nu are sens sa mai munceasca, pentru ca altii sunt
beneficiarii muncii lor, atunci pietene, acesta este sfarsitul oricarei natiuni.
Intr-adevar, Baltazar. Una din tarele Romaniei postdecembriste este aceea ca a incurajat nemunca. Miile de ajutoare acordate, sa-mi fie cu iertare, de multe ori fara discernamant, fara motivatie reala, au contribuit din plin la nebunia de acum.
NU ma credeti? mergeti intr-o dimineata la Serviciile de asistenta sociala din orasele voastre si vedeti cine face coada kilometrica. Uitati-va si convingeti-va cati dintre ei sunt capabili sa munceasa dar nu o fac pentru ca oricum, o paine pe masa le pune cumva statul roman.