Povesti. Poeme

 

A fost odata ca-n povesti, a fost ca niciodata… A fost odata, intr-un oras de la malul Dunarii… sambata. Iar sambata aceea era una speciala. Seara, in castelul de la etajul VI, soseau invitati de peste mari si tari. Ei, nici chiar asa, mai degaraba de peste sate si orase. Si, va dati seama, vanzoleala mare, bucate alese, vinuri, flori… Nobilii castelani nu mai pridideau cu treaba, care-incotro, sarcini echitabil impartite, dupa pricepere si puteri.
Introducerea de poveste fiind facuta, permiteti-mi sa trec la persoana I, pentru ca, asa cum banuiti deja, personajele principale ale acestei povestiri cu „iz” vom fi noi. Adica eu, Cenusareasa, si nobilul meu „castelan”. Tot cu permisiunea dumneavoastra, onorati cititori, aduc povestea undeva in jurul pranzului, cand mare parte din treburile grele erau facute. Doar mici retusuri de „dizain”. In rest, forfota mai era doar prin bucatarie. Unde, ca o veritabila stapana, patronam eu. Si cum, „prea nobilul” meu uraste sa ma deranjeze cand sunt in febra „creatiilor culinare”, a decis ca n-ar fi rau sa incepa sa se preocupe si de aspectul lui. Nu de alta,  dar a mai patit-o cand, galant, mi-a permis mie sa ocup prima baia si… nu va mai spun mai departe… orice barbat stie… Si femeie!
Deci, primul pas… frizeria din colt. A incalecat pe-o sa, si dus a fost!
Plecase de vreo jumatate de ora cand am iesit in hol cu niscai treburi si… nebunie curata. Pe masuta de la intrare, intr-o ordine desavarsita, portmoneul, cheile, telefonul mobil. Toate ale lui! El care, nici sa duca gunoiul nu iese fara ele. Le-a uitat!, am decretat disperata, desi nu-l caracterizeaza. Dar, mai stii! Imi si inchipuiam „umilinta” pe care ar fi trebuit sa o indure. Asa ca, fara sa stau pe ganduri, am inchis cuptor, aragaz, tot ce am gasit ustensila miraculoasa prin jur si, cu sortu-n brau… dupa el.
Era o vreme de-a dreptul cainoasa, dar, ca si pe Ana lui Manole, nimic nu m-a intors din drum. Nici macar faptul ca, fiecare pala de vant aducea spre mine, dinspre mine, un miros teribil de fum de gratar, ceapa, usturoi, sarmale, cimbru etc.
Cand am intrat in frizerie, el inca isi astepta cuminte randul. A inmarmurit cand m-a vazut toata o spuma si despletita. Cu ce platesti?, l-am intrebat. Iar el a scos tacticos din buzunarul sacoului 10 lei. Nu uitase, evident… el nu uita niciodata nimic! La fel cum, probabil, nici cei din frizerie nu vor uita vreodata „dara suava” ramasa in urma mea.
Revenind la poveste si la intrebarea ei: „Cum miroase Cenusareasa!?”
Pai, evident, pentru prima parte a zilei, v-am expus tabloul complet. Seara insa, dupa ce m-am dat trei ore peste cap (ups! am vrut sa spun „de trei ori peste cap!”), Cenusareasa din povestea mea a mirosit a Parfum Lancome – Poeme. Adica a narcisa, a frezie, a trandafir si … a mimoza…ce sunt!

Va jur cu mana pe inima, provocarea Mirelei chiar m-a pus in mare dificultate. La parfumuri nu ma pricep, condurii sunt atat de scumpi incat, daca nu reprezinta „stricta necesitate”, nici macar din vitrina nu-i mai privesc… Daramite sa-i pierd! Povesti cu printi si printese n-am mai citit de mult (am baiat!)… Deci…. Ce ma scoate pe mine de fiecare data din incurcatura!? Hazul. Iar cand vine vorba de haz, numai eu stiu ce  tampenii pot sa scriu!

Au mai scris pe aceasta tema, texte extraordinare nu stupizenii ca mine:

Mirela: http://mirelapete.dexign.ro/2011/03/parfumul-cenusaresei-poveste-parfumata-intre-bloggeri/

Gina , Incertitudini:

http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/03/in-stropi-de-iasomie.html

…Unde puteți citi despre Fabrica Fragonard de parfumuri, din Grasse. E fascinant! La Gina!

Ana :

ana, propune ca parfumul Cenușăresei să fie Vol de Nuit de Jaques Guerlain și un buchet de lăcrămioare . Poate și Ana va putea să scrie, eu îi doresc mult. Vol de nuit e un parfum al zborului prin noaptea întunecată și e foarte potrivit cu fuga Cenușăresei, pe scări!

Gabriela Elena ne propune această excepțională poveste a parfumului Cenușăresei:

http://gabryellehelen.wordpress.com/2011/03/14/parfumul-cenusaresei/

Gabi a găsit în Primăvară parfumul Cenușăresei. Vă tog să citiți, e un post rafinat și frumos!

http://g1b2i3.wordpress.com/2011/03/14/a-revenit-frumoasa-primavara-alexandru-vlahuta/

Carmen ne aduce această minunată poveste parfumată a Cenușăresei moderne și tenace:

http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/03/parfumul-cenusaresei.html