Ne dati ori nu ne dati – Happy Halloween!

Halloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranţilor irlandezi din Statele Unite ale Americii. Ea este sărbătorită în noaptea de 31 octombrie, deşi în unele ţări data sărbătorii variază — de exemplu, în Suedia este sărbătorită în prima sâmbătă din noiembrie. Numele provine din limba engleză, de la expresia All Hallows’ Even, numele sărbătorii creştine a tuturor sfinţilor, sărbătoare cu care Halloweenul a devenit asociat în ţările unde predomină creştinismul occidental — catolic şi protestant, deoarece în aceste culte creştine, ziua tuturor sfinţilor este sărbătorită pe 1 noiembrie. Specific pentru Halloween este dovleacul cioplit, care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători, copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje şi colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o ameninţare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă. În alte ţări Halloween este serbat prin parade şi carnavaluri.  Asta am gasit pe  http://ro.wikipedia.org/wiki/Halloween.

Ce cred eu despre Halloween?

Halloween, ca si Valentine’s day, au fost pentru mine, pana mai ieri, sarbatorile altora. Am bombanit si eu, ca si alte milioane de romani, ca suntem un popor de fraieri, care in loc sa isi promoveze propriile valori , propria identitate culturala, ne lasam dusi de valul asta comercial si punem „botul” la toate indoctrinarile din import.  Spuneam insa , pana mai ieri. De cativa ani insa, mai precis de patru, de cand am ajuns in capitala exact intr-o seara de Hallowen, am inceput sa vad chestiile astea cu alti ochi. Mai precis le-am vazut prin ochii puilului meu.

Cum nu cunoastem foarte bine capitala, e regula ca, de fiecare data cand ajungem in Bucuresti cu masina, unul dintre nepotii mei, ca am trei care locuiesc acolo, sa ne astepte undeva la o intrare principala. Atunci am venit pe la Buzau si am fost asteptati la papadie, parca Bucur obor ii zice, nu sunt singura. Rupti de foame, eram plecati de acasa de vreo 6 ore, avusesem treaba si prin Buzau, nepotul meu ne-a dus la Mc’Donalds, unde, exact, ati ghicit, era o petrecere cu costume. Nu va spun cat de incantat a fost copilu’ si ce ne-a furat si pe noi peisajul. Tot anul nu i-a tacut gura, a povestit cui a vrut si cui nu a vrut sa il asculte despre carnavalul lui Hallowen. Apoi, la scoala, profesoara lui de engleza pune mare accent pe cunoastrea traditiilor insulare. Asa ca, in fiecare an, organizeaza tot felul de actiuni de promovare. Cantecele, poezii, expozitii, iar ei sunt superincantati. Ieri, de exemplu, a venit acasa extrem de fericit ca primise o insigna la ora de engleza pentru ca realizase o felicitare de Halloween foarte frumoasa, pe care doamna o oprise pentru expozitie. Ei, bine, in aceste conditii, cum sa te opui bucuriei pe care o simte copilul tau – la urma urmei este o sarbatoare, a noastra, a lor, ce mai conteaza. Asa ca, de trei ani noi sarbatorim Halloweenul. Aseara am incropit un costum pentru el iar dupa amiaza vom pleca la colindat „Ne dati ori nu ne dati!”.

Publicitate