Leapsa de la Andi!

Am primit saptamana aceasta o leapsa pe care, din lipsa de timp, n-am onorat-o la vremea cuvenita. Am promis insa ca o dau mai departe in week-end, iar eu imi tin promisiunile. Andi, sunt gata! O sa imi permit insa sa ies putin din tipar si n-am sa ma rezum strict la intrebari ci am sa va povestesc si cat de importante au fost cartile pentru mine, ce rol au avut ele in viata mea. 

 Am citit la viata mea atatea carti incat, acum, si un efort colosal de memorie daca as face tot nu as reusi sa-mi amintesc exact ce si cate. Am citit orice, oricunde si oricand. La flacara de lumanare, la faza scurta a unei lanterne “Licurici”, la becuri chioare de 40 W sau la lumina „ultraputernica” a unei veioze „Pioner”. Am citit tavalita pe burta, pe un pres asezat pe marginea santului, ori sprijinita cu spatele de teiul din fata casei.  Am citit sub copacii din livada bunicii, in iarba grasa de pe imasul de la marginea satului, ori asezata incomod pe un scaunel schiop din fata magaziei de lemne. M-am ascuns in gradinita cu zmeura din spatele casei, m-am cocotat in salcamul din fata portii, m-am pitit in lanul cu porumb de peste drum. Si am citit. Citeam pe unde apucam, tot ce imi pica in mana. Carti mai bune sau mai putin bune, le-am devorat pe toate. Am citit din dragoste de carte, din plictiseala, din sete de cunoastere, indragostita de eroi, invidioasa pe eroine si Dumnezeu mai stie din ce motive. Daca in copilarie reuseam sa ma impart onorabil intre ascunsa, castel, prinsa, cata, zdrichea sau mata cocotata si Jules Verne, de cum au inceput sa imi mijeasca sanii si nu m-am mai simtit eu in goana aceea nebuna dupa “sunt primaaaaaaaaa”, cartile si-au luat revansa si, incet incet, au pus stapanire pe viata mea. Imi amintesc de bunica din partea mamei care de cate ori venea la noi in vizita avea discutii lungi cu mama: “Rusanda, fata asta e bolnava cu capu’, carti si carti! Numa cu tat’su seamana. Zau, fata mamei, asta n-o sa se mai marite, n-o s-o mai ia nimeni cu bazgaunii care ii baga in cap cartilea astea!”. Mama o privea indulgent, iar bunica, simtind ca nu are un aliat, venea in usa camerei mele, isi punea mainile in solduri si aproape cu durere spunea: “Da iesi, draga bunicii, si tu afara, ca o sa faci galbinare numa cu nasu’ in foilea alea! Iote, fetele de seama ta stau ciotca la colt cu baietii, e si fi’su militianului – asta baiat mi-ar fi placut pentru tine ca are stare – iar tu iti strici ochii cu prostiile alea. O fata tre sa se marite, draga bunicii, nu sa-i umble gargaunii prin cap!”. Bunica, draga ea, maritisul, credea ea, reprezenta  incununarea succesului unei femei.

La liceu de doua ori au vrut sa imi sacada nota la purtare pentru ca m-a prins proful de tehnologie, la ora lui, cu Fausta si Cele doua Diane pe sub sarafan. El explica incovoierea grinzilor iar eu eram pierduta in subsolurile unui castel secret din care trebuia salvate eroinele. Nu putea sa conceapa si pace cum, un viitor inginer ( ca doar de aia alesesem liceul acela sa ajung inginer) isi pierde vremea cu romane de capa si spada. Era indmisibil si trebuia sa fiu sanctionata! N-am avut incotro si, ca sa-mi salvez nota la purtare m-am inscris la olimpiada de tehnologie. Noroc ca am luat nota mare iar proful si-a schimbat atitudinea: se facea ca nu vede ce se intampla pe sub banca mea.

Hei, ce vremuri! Am ajuns si inginer, m-am si maritat, si bunica si mama s-au dus demult… Iar,  incet incet si cartile s-au retras discret din viata mea.

Acum, poate o sa vi se para un cliseu dar aceasta e realitatea, in ierarhia lucrurilor pe care trebuie sa le fac zi de zi, cartile au alunecat mult spre coada listei. Nu mai am timp, ma scuz de fiecare data, dar deseori imi reprosez ca nu reusesc sa-mi chibzuiesc mai bine ziua. Si apoi, de cativa am descoperit o noua placere: sa recitesc cartile copilariei impreuna cu fiul meu. La inceput nu stia sa citeasca, acum stie, dar nu-i place sa citeasca singur , asa ca facem lucrul acesta impreuna. Citim in fiecare seara aproape, pe rand, o pagina eu, o pagina el, cu voce tare, cu intonatie, cu comentariile de rigoare. Si sa stiti, Craiasa zapezii, Fram, Dorotheea  sau Alice, se vad altfel cunoscandu-le in felul acesta. Urmeaza Cuore si apoi ne-am propus sa face cunostinta cu Jules Verne. Pentru moment aceasta e lista mea de lecturi suplimentare si nu mi se pare un sacrificiu. Ce-o mai fi peste un an, doi ani….

 Si acum, si lepasa de la Andi !

 1.   Citatul preferat dintr-o poezie scrisa de Eminescu: “Ai nostri tineri la Paris învata/La gît cravatei cum se leaga nodul”, si la fel de mult „E usor a scrie versuri, cand nimic nu ai a spune”

 2.   Poetii romani preferati: Bacovia, Minulescu

 3.   Poetii tai preferati, straini: Jalaluddin Rumi, Edgar Poe

 4.   Poetii contemporani preferati: Mircea Dinescu

5.   Scriitorii preferati: Cella Serghei, Mihail Sebastian

 6.   Scriitorii contemporani preferati: Fanus Neagu , Mircea Cartarescu

 7.   Ultima piesa de teatru vazuta: “Omul perna”, in regia lui Radu Afrim

 8.   Ultimul spectacol de opereta vazut: (singurul, acum multi ani) “Aida”

 9.   Cãrtile preferate: Pasarea spin, La rascruce de vanturi, Anna Karenina, Shogun, Mandrie si prejudecata,  multeeeeeeeeee

 10.  Cu ce scriitori, daca unii dintre ei ar trai si azi, ti-ai dori sa fii prieten?:    Cu Alexandre Dumas (tatal si fiul)

 11.  Ce carte scrisã deja ti-ar fi plãcut sã fie scrisã de tine si de ce: Declaratie de dragoste sau Invitatie la vals, de Mihail Drumes (am imbatranit degeaba – he he he )

Predau stafeta:  Madi, Madalina, Roxana, si Onu iar aici, la noi in orasel, oricui vrea sa o preia.

Inchei aici, nu inainte de a-i multumi lui Daurel pentru ca el mi-a atras atentia.

Publicitate