Leapsa de la Andi!

Am primit saptamana aceasta o leapsa pe care, din lipsa de timp, n-am onorat-o la vremea cuvenita. Am promis insa ca o dau mai departe in week-end, iar eu imi tin promisiunile. Andi, sunt gata! O sa imi permit insa sa ies putin din tipar si n-am sa ma rezum strict la intrebari ci am sa va povestesc si cat de importante au fost cartile pentru mine, ce rol au avut ele in viata mea. 

 Am citit la viata mea atatea carti incat, acum, si un efort colosal de memorie daca as face tot nu as reusi sa-mi amintesc exact ce si cate. Am citit orice, oricunde si oricand. La flacara de lumanare, la faza scurta a unei lanterne “Licurici”, la becuri chioare de 40 W sau la lumina „ultraputernica” a unei veioze „Pioner”. Am citit tavalita pe burta, pe un pres asezat pe marginea santului, ori sprijinita cu spatele de teiul din fata casei.  Am citit sub copacii din livada bunicii, in iarba grasa de pe imasul de la marginea satului, ori asezata incomod pe un scaunel schiop din fata magaziei de lemne. M-am ascuns in gradinita cu zmeura din spatele casei, m-am cocotat in salcamul din fata portii, m-am pitit in lanul cu porumb de peste drum. Si am citit. Citeam pe unde apucam, tot ce imi pica in mana. Carti mai bune sau mai putin bune, le-am devorat pe toate. Am citit din dragoste de carte, din plictiseala, din sete de cunoastere, indragostita de eroi, invidioasa pe eroine si Dumnezeu mai stie din ce motive. Daca in copilarie reuseam sa ma impart onorabil intre ascunsa, castel, prinsa, cata, zdrichea sau mata cocotata si Jules Verne, de cum au inceput sa imi mijeasca sanii si nu m-am mai simtit eu in goana aceea nebuna dupa “sunt primaaaaaaaaa”, cartile si-au luat revansa si, incet incet, au pus stapanire pe viata mea. Imi amintesc de bunica din partea mamei care de cate ori venea la noi in vizita avea discutii lungi cu mama: “Rusanda, fata asta e bolnava cu capu’, carti si carti! Numa cu tat’su seamana. Zau, fata mamei, asta n-o sa se mai marite, n-o s-o mai ia nimeni cu bazgaunii care ii baga in cap cartilea astea!”. Mama o privea indulgent, iar bunica, simtind ca nu are un aliat, venea in usa camerei mele, isi punea mainile in solduri si aproape cu durere spunea: “Da iesi, draga bunicii, si tu afara, ca o sa faci galbinare numa cu nasu’ in foilea alea! Iote, fetele de seama ta stau ciotca la colt cu baietii, e si fi’su militianului – asta baiat mi-ar fi placut pentru tine ca are stare – iar tu iti strici ochii cu prostiile alea. O fata tre sa se marite, draga bunicii, nu sa-i umble gargaunii prin cap!”. Bunica, draga ea, maritisul, credea ea, reprezenta  incununarea succesului unei femei.

La liceu de doua ori au vrut sa imi sacada nota la purtare pentru ca m-a prins proful de tehnologie, la ora lui, cu Fausta si Cele doua Diane pe sub sarafan. El explica incovoierea grinzilor iar eu eram pierduta in subsolurile unui castel secret din care trebuia salvate eroinele. Nu putea sa conceapa si pace cum, un viitor inginer ( ca doar de aia alesesem liceul acela sa ajung inginer) isi pierde vremea cu romane de capa si spada. Era indmisibil si trebuia sa fiu sanctionata! N-am avut incotro si, ca sa-mi salvez nota la purtare m-am inscris la olimpiada de tehnologie. Noroc ca am luat nota mare iar proful si-a schimbat atitudinea: se facea ca nu vede ce se intampla pe sub banca mea.

Hei, ce vremuri! Am ajuns si inginer, m-am si maritat, si bunica si mama s-au dus demult… Iar,  incet incet si cartile s-au retras discret din viata mea.

Acum, poate o sa vi se para un cliseu dar aceasta e realitatea, in ierarhia lucrurilor pe care trebuie sa le fac zi de zi, cartile au alunecat mult spre coada listei. Nu mai am timp, ma scuz de fiecare data, dar deseori imi reprosez ca nu reusesc sa-mi chibzuiesc mai bine ziua. Si apoi, de cativa am descoperit o noua placere: sa recitesc cartile copilariei impreuna cu fiul meu. La inceput nu stia sa citeasca, acum stie, dar nu-i place sa citeasca singur , asa ca facem lucrul acesta impreuna. Citim in fiecare seara aproape, pe rand, o pagina eu, o pagina el, cu voce tare, cu intonatie, cu comentariile de rigoare. Si sa stiti, Craiasa zapezii, Fram, Dorotheea  sau Alice, se vad altfel cunoscandu-le in felul acesta. Urmeaza Cuore si apoi ne-am propus sa face cunostinta cu Jules Verne. Pentru moment aceasta e lista mea de lecturi suplimentare si nu mi se pare un sacrificiu. Ce-o mai fi peste un an, doi ani….

 Si acum, si lepasa de la Andi !

 1.   Citatul preferat dintr-o poezie scrisa de Eminescu: “Ai nostri tineri la Paris învata/La gît cravatei cum se leaga nodul”, si la fel de mult „E usor a scrie versuri, cand nimic nu ai a spune”

 2.   Poetii romani preferati: Bacovia, Minulescu

 3.   Poetii tai preferati, straini: Jalaluddin Rumi, Edgar Poe

 4.   Poetii contemporani preferati: Mircea Dinescu

5.   Scriitorii preferati: Cella Serghei, Mihail Sebastian

 6.   Scriitorii contemporani preferati: Fanus Neagu , Mircea Cartarescu

 7.   Ultima piesa de teatru vazuta: “Omul perna”, in regia lui Radu Afrim

 8.   Ultimul spectacol de opereta vazut: (singurul, acum multi ani) “Aida”

 9.   Cãrtile preferate: Pasarea spin, La rascruce de vanturi, Anna Karenina, Shogun, Mandrie si prejudecata,  multeeeeeeeeee

 10.  Cu ce scriitori, daca unii dintre ei ar trai si azi, ti-ai dori sa fii prieten?:    Cu Alexandre Dumas (tatal si fiul)

 11.  Ce carte scrisã deja ti-ar fi plãcut sã fie scrisã de tine si de ce: Declaratie de dragoste sau Invitatie la vals, de Mihail Drumes (am imbatranit degeaba – he he he )

Predau stafeta:  Madi, Madalina, Roxana, si Onu iar aici, la noi in orasel, oricui vrea sa o preia.

Inchei aici, nu inainte de a-i multumi lui Daurel pentru ca el mi-a atras atentia.

22 de răspunsuri la Leapsa de la Andi!

  1. daurel spune:

    Cand am ocazia le zic taximetristilor „Domnule inginer”. Sansele sunt peste 50%…Se bucura. Mai sunt ingineri: Chat Noir, Sebra, Hera Calin…si ultimul pe lista, subsemnatul. PS.Textul, dupa mintea mea este de meserias(a)! Repet, ori de cate ori…: „Lectii de literatura” de Vladimir Nabocov…Omul a tot predat, pana a invatat cum sa dea lovitura: LOLITA!

  2. @Cati,

    Multumesc pt solicitare.Exista momente in viata, cand fara a fi egotici, aspiram la tandretea atentiei semenilor, si suntem coplesiti, de manifestarea acesteia,in consecinta. Gestul tau, raspunde unui astfel de moment. Daca Wanda, nepotica mea, m-ar intreba, la ce sunt buni prietenii,i-as raspunde imediat:pentru generozitatea pe care ne-o pot darui, in clipa in care avem nevoie!
    Incerc raspunsurile cuvenite acestei lepse, pt care ii port un moment de admiratie,autorului ei; diferenta este enorma, intre culmile cautarii spre care ne indeamna, si crevasele rautatii viscerale, la care ne indeamna unele asa zise lepse!
    Incerc sa raspund, dupa o infrigurata introspectie : 1.citez,aspectul preferat,dintr-o poezie scrisa de Sufletul lui Eminescu, Veronica Micle:In cenusa sta ascunsa/Foarte adese o scanteie/Si-o iubire nepatrunsa/ Intr-un suflet de femeie. 2. Eminescu, Blaga; 3.Puskin, Esenin;4.Paunescu; 5.Panait Istrati, Mircea Eliade Gala Galaction, Ion Agarbiceanu;6.N. Georgescu;7.A fost odata, ca-n povesti;de parca nici n-a fost; 8.Idem7 ;9.Personalitati accentuate, in viata si in literatura,Razboi si Pace,O tragedie americana, Napoleon Bonaparte,Gengis-han, Puterea in miscare;10.Mircea Eliade; 11. Maytrei.

  3. john from London spune:

    ati ramas fara net sau fara glas?

  4. john from London spune:

    scuze am postat gresit ,

  5. […] drepturile omului, fie că scrie despre mașini și prieteni. Chiar nu pare foarte  interesat  de politică, iar mediatizarea sa îl interesează doar în măsura în care reacționează prietenii săi buni la ea. E foarte posibil […]

  6. JBW spune:

    ?????????cel mai citit……??????asa-i cand lucrezi la 2 ciocane.iti mai dai peste degete

  7. Andi spune:

    Dar nu pot fi toate la fel de iubite, ierarhia-i ierarhie!🙂

  8. JBW spune:

    asa-i daca tot insisti…ANDI

  9. Buddy spune:

    Am vizitat blogul lui Andi Bob, frumos, interesant si clar (nu trimite mail dc nu te inscri in aria mea de interese profesionale, financiare, etc) inca odata prieteni TIME IS MONEY…chiar si pe latura mai artistica…
    Un lucru m-a impresionat neplacut dar e scuzabil dupa tineretea persoanei din imagine… „Cavoul Poporului”
    actualul asa zis Parlament al Romaniei…(sau romanilor), de fapt pina acum parlamentul antiromanilor…Eu am trait vremurilew cind ne duceau cu turma pe acolo sa mai dam o mina de ajutor prin jur…cind oamenii mureau si erau dati disparuti… sau accitentati intimpul muncii…am vizitat acest CAVOU acum vreo 3 ani… penibil, megaloman, inestetic , impractic, nu am gasit nici un motiv sa zic , bravo avem si noi ceva util, frumos, etc cu care sa ne laudam…in lume se face o comparatie cind vine vorba de el…in una dintre tarile cele mai sarace si corupte din Europa,exista o constructie imensa cu care ei se lauda… a doua ca marime din lume…totul sub forma ironica.
    Dc. ar fi dupa mine as dinamita-o imediat si as construi ceva util, plecut, fara megalomanie….
    Dar rominul mai tinar si mai in virsta ramine atras in continuare de aceste cosciuge de marmura…vezi mai nou ca s-au alocat, teren, bani ,etc ptr catedrala mintuirii neamului…. de cine, de ce…
    nu asta trebuie Romaniei in perioada actuala…
    Oricum fiecare cu gusturile lui… eu doar mi-am spus parerea mea… si incalecai pe-o sa….
    Poate aruncati si voi un ochi la casa de vis si va ziceti parerea vis-a-vis de regulile lui Bob P., e si asta un fel de leapsa…
    Oricum cu stima.

  10. Cati Lupaşcu spune:

    @ Daurel – Sa traiti, domn inginer! Noi inginerii…. suntem o tagma complexa…
    @ Onu – Ti-am mai spus, si repet: Te respect enorm pentru cultura ta generala, e o reala placere sa te citesc.
    @ John – Am citit comentariul tau de dincolo, nu stiu de ce n-ai vrut sa preiei leapsa aici, da’ e alegerea ta. Oricum, oricat ai incerca sa bravezi, esti un tip sensibil dar care nu vrea sa recunoasca asta.
    @ JBW – vreau mai mult de la tine, hai ca tu ai poezia in suflet.
    @ Andi – desi multi din blogosfera critica Ze list si modul in care poti urca in acest top, mie mi se pare interesanta ideea. Nu cred neaparat ca e cea mai buna ierarhie, oglinda fidela a calitatii, a valorii, dar e un inceput.
    @ Buddy – Da, te cred, stim toti cum a fost contruita Casa Poporului, dar acum, ar fi o crima sa darami un lucru deja facut. Si sa pui in loc ce? buddy… astia nici sa intretina nu sunt in stare. Decat o gropa de moloz si gunoi prefer casa poporului.
    O zi buna tuturor! Si, hai ca poate o veni de-adevaratelea si primavara asta!

  11. Cati Lupaşcu spune:

    @ Andi din nou!
    Multumesc pentru leapsa, te rog insa sa imi spui daca in afara de ceea ce am facut aici la mine pe blog, mai departe trebuie sa mai fac ceva.
    Daca, sa zicem, cu leapsa am priceput eu cam cum stau lucrurile, pingurile raman inca o mare necunoscuta pentru mine. Inca nu m-am prins cum se dau , dar sunt in curs de documentare.

  12. Andi spune:

    Ai făcut tot ce se putea face bine și frumos cu această leapșă, Cati. Mulțumesc. Dacă vei iniția tu însăți o leapșă, pe o temă care te interesează, o voi prelua cu plăcere. Să ai o duminică foarte foarte plăcută🙂

  13. @Cati,

    Stima si plecaciune,pentru raspunsul dat, vizavi, de Palatul Parlamentului.
    Ma intreb cutremurandu-ma, ce era daca fanatismul comunist, ar fi distrus Palatul Regal,Pelesul si Pelisorul, MuzeulBrukenthal, si.., ooo..Doamne, ma cutremur, de cate alte nenorociri s- ar fi produs, daca n-ar fi existat si minti lucide, precum tu!
    Si,gandesc trist: oare cu cine, au facut comunistii toate nenorocirile?

  14. baltazar72 spune:

    Dunarea ieri, 13 martie, la Braila…

    http://brailamea.wordpress.com/

  15. Cati Lupaşcu spune:

    @ baltazar Saru’ mana pentru poze!!!!!!
    @ Onu Chiar asa cu cine oare?
    @ Andi E o idee, ma gandesc. Poate ceva pe presa????

  16. Cati Lupaşcu spune:

    La noi la Braila, la tanti Elvira….

  17. Cati,
    Interesant, la cine/ce te-ai gandit,oferind acest link! Ascultandu-l intr-o indescriptibila emotie, mi-am amintit cateva cuvinte, cam tot de pe-atunci:

    Cand seara Ea apare,
    Pe strada, in corsaj,
    Baietii, cu ar-doa-re,
    Ii fac pelerinaj…; dupa care:

    Pardon.., Mon Cher.., e randul meu,
    C-am asteptat destul si eu;
    De esti satul, ori esti flamand,
    E ne-ce-sar, sa stai la rand! O, tempora!…

  18. Cati Lupaşcu spune:

    Aceasta e Braila noastra, Onu! Cu bune, cu mai putin bune, dar e a noastra!

  19. @Cati,

    Ca sa incheiem pozitiv ziua, precizez ca in comentariul meu, se regaseste, un Remember admirativ, apreciativ, si, de ce nu, impregnat de nostalgia Fugit irreparabile tempus. Noapte cu Pace, cum mangaietor, suna urarea lui Madi. Onu.

  20. Cati Lupaşcu spune:

    @ Onu Iar eu, cate raspund atat de tarziu nu pot sa spun decat o zi minunataaaaaaa!!!!!

  21. Dana Culea spune:

    Buna, Cati!
    Am citi abia azi acest articol. Sincer, imi pare rau ca nu reusesc sa intru mai des sa-ti citesc articolele..
    Mi-a placut prima parte, in mod special..Poate pt ca imi amintea de mine, de copilaria si adolescenta mea. Cred ca multi dintre noi am avut aceleasi trairi in acea epoca.Ne infrumusetam viata citind, orice, oricum, oricand…chiar si in timpul orelor de scoala! Pacat ca acum nu o mai facem, la fel ca atunci…Ne umplem timpul si viata cu atatea lucruri inutile pt minte si suflet.
    Multumesc ca mi-ai reamintit toate acele clipe indepartate ,insa atat de calde si frumoase!

  22. Cati Lupaşcu spune:

    Buna Dana, esti binevenita oricand… cand poti, cand ai timp, cand ai chef, cand gasesti ceva sa iti fie pe plac. Te mai astept cu mare drag.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: